Când Hristos era copil

 Pruncul Iisus Hristos - detaliu 

              Nasterea Domnului (detaliu) 

  Vorbim despre Hristos uitând ca El Si-a asumat si firea omeneasca. A fost Om adevarat, nu doar Dumnezeu adevarat. S-a nascut dintr-o Fecioara si a fost copil.   ,,Si a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut si L-a infasat si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei.'' ( Luca 2,7)
     La 8 zile a fost dus la Templu unde a fost taiat imprejur si i S-a dat numele Iisus, asa cum a fost numit de inger (Luca 2,21-23). A fost luat de Maica Sa si Dreptul Iosif in Egipt, ca sa nu fie ucis de Irod, intr-o lunga si chinuitoare calatorie.

              Fuga in Egipt (sursa: Internet)

    Galactotrophousa  (Cea care alapteaza)     Manastirea Hilandar

     A fost alaptat si purtat in brate de catre Maica Sa. Mai târziu, o femeie simpla din popor va adauga o noua fericire, celor propovaduite de Hristos: ,,Fericit este pântecele care Te-a purtat si fericiti sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Asa este, dar fericiti sunt si cei ce asculta cuvântul lui Dumnezeu si-l pazesc" ( Luca 11,27-28).

    A invatat sa mearga si a locuit alaturi de Maica si de tatal Sau adoptiv de la care a invatat  mestesugul timplariei. A fost copil si a trait intre oameni asemenea lor.

  Doar ca a fost Copil si Dumnezeu in acelasi timp. E greu de conceput cu mintea umana intrepatrunderea celor doua firi: divina si umana. De aceea reprezentarea Lui iconografica este aceea a unui Prunc matur, cu fruntea inalta si care binecuvinteaza ca un arhiereu. 

  Chiar si atunci cand Se afla in pestera, dupa Nasterea Sa si e un nou-nascut infasat, chipul Sau este mai matur. El isi binecuvinteaza Maica, nu se intimpla invers. Sfinta Fecioara arata Calea, pe Hristos intrupat din ea.

     Proorocul Isaia vedea peste timp nasterea Pruncului, ca implinire a tuturor profetiilor Vechiului Testament:

   ,,Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu, si vor pune numele Lui Emanuel'' (Isaia 7,14). Sf. Evanghelist Matei reia profetia, completând ca numele Emanuel se talcuieste ,,cu noi este Dumnezeu'' (Matei 1, 22-23). Emanuel este Copilul Dumnezeu, e dovada vie ca Dumnezeu este pururea cu noi.

Iisus Hristos copil: icoane pictate de mine pe sticla si lemn.

Somnul Pruncului Iisus: icoana pictata de mine 

Foto: internet

Inaltarea Domnului

                    Inaltarea Domnului 

    ,,Si i-a dus afara pana spre Betania si, ridicându-Si mâinile, i-a binecuvantat. Si pe cand ii binecuvanta S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer. Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare" (Luca 24,50-52).

     O intreaga teologie in icoana Inaltarii Domnului: Maica Domnului, Apostolii, Hristos care Se inalta la Tatal si ingeri care-L preamaresc. Conform Faptelor Apostolilor (1,12), Inaltarea s-a petrecut pe Muntele Maslinilor, de aceea in Manualul lui Dionisie din Furna se specifica ,,deal cu maslini multi''. Actiunea are loc pe doua planuri: ceresc si pamantesc.

     Inaltarea este premergatoare coborârii Duhului Sfânt. Iar prin Duhul Sfant vine sfintirea. Care fara Intrupare nu ar fi avut forma si consistenta. Iar Intruparea fara Maica Domnului nu ar fi fost posibila.  ,,Va este de folos ca sa Ma duc Eu. Caci daca nu Ma voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, Il voi trimite la voi" (Ioan 16,7).  

    In planul ceresc, Mântuitorul este reprezentat inaltandu-Se intr-o mandorla de lumina, semn al slavei dumnezeiesti. Aceasta este sustinuta de sfintii arhangheli Rafail si Uriil (dupa Dionisie din Furna) sau mai multi ingeri. Aceasta sustinere este simbolica, pentru ca Iisus Hristos Se poate inalta prin puterea Sa dumnezeiasca. El binecuvinteaza cu mana dreapta, iar in stanga tine Evangelia sau un sul (simbol al propovaduirii). Rareori El binecuvinteaza cu ambele miini. Dar intotdeauna binecuvantarea peste continua, nu inceteaza odata cu Inaltarea la cer. Mintuitorul sta pe un curcubeu (stilizat), acesta fiind semn al legamintului stravechi dintre Dumnezeu si oameni.

    In planul pamantesc, Maica Domnului ocupa un loc principal. De o parte si de alta stau Apostolii si sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Apostolii sunt surprinsi in felurite miscari, in timp ce Sfanta Fecioara ramane nemiscata si calma. In cântarile Bisericii se vorbeste despre prezenta Maicii la Inaltarea Fiului ei: ,,Bucura-te, Nascatoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, ca văzând astazi pe Cel ce L-ai nascut inaltandu-Se de pe pamint, impreuna cu ingerii L-ai marit" (Cintarea a 9-a a canonului).

    Pe munte Hristos S-a nascut, S-a schimbat la Fata, S-a retras adesea, a fost rastignit si S-a inaltat. Muntele este simbolul cerului, al Bisericii, al Raiului. De aceea bisericile si manastirile se fac de obicei pe locuri mai inalte, dominind imprejurimile. Inaltarea la cer e urmata de implinirea fagaduintei Tatalui. 

     De aceea Apostolii inca nu au aureole in icoana, pentru ca Duhul Sfant nu venise. Sfanta Fecioara este o exceptie, caci il purtase pe Dumnezeu intrupat in pintecele sau.

    O prezenta mai putin obisnuita este cea a sfintului Apostol Pavel langa Maica Domnului. El nu a fost de fapt acolo, convertirea sa venind mai tirziu. Dar pentru ca icoanele sint purtatoare de simboluri, aici Apostolul Pavel este propovaduitorul credintei printre neamuri, altele decat poporul ales; el a fost numit ,,vas ales, ca sa poarte numele Meu inaintea neamurilor si a regilor si a fiilor lui Israel" (Fapte 9,15).

     Aceasta icoana poarta in sine si reprezentarea profetica a Celei de a doua veniri, cand va avea loc si Judecata universala: ,,Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergind la cer" (Fapte 1,11).

Foto: internet