Mic Dictionar 7. Semnificatia culorilor in icoane: alb si negru

         Schimbarea la Fata - Teofan Grecul

       Albul este suma tuturor culorilor. ,,Simbol al netemporalitatii, albul era culoarea atribuita zeilor din cea mai indepartata antichitate. Cuvintul tibetan  hot-tkar inseamna ,,Alb si unul'' referindu-se la unitatea lui Dumnezeu. Vergiliu descrie pe zeul Pan (care inseamna ,,totul"), izvor de viata, ca fiind,, alb ca zapada" (Georgicele, cartea a III-a, vers. 391).   

    La celti, preotii sau druizii sunt imbracati in alb. Vechii egipteni considera albul ca pe o culoare vesela si norocoasa. Ei isi acopera mortii cu giulgiuri albe pentru ca moartea separa lumina de intuneric, sufletul de trup. Culoare a mortii in Africa neagra, albul slujeste si sa alunge moartea.

    La crestinii primelor secole, botezul se numea ,, luminare". Noul botezat imbraca vestminte de un alb stralucitor, ca semn al nasterii sale la o viata adevarata. Albul este de acum inainte culoarea Revelatiei, Harului si Teofaniei." ( Michel Quenot - ,,Icoana, fereastra spre absolut")
              Invierea Domnului (detaliu)

     Albul este culoarea vestmintelor lui Hristos la Inviere (daca nu sunt lucrate cu fire stralucitoare de aur). Vestmintele preotilor in perioada pascala sunt albe, la fel si dvera de la usile imparatesti, contrastand puternic cu negrul din timpul Postului Mare. Ingerul care a vestit mironositelor Invierea este imbracat in alb.

                      Invierea Domnului

    Pictarea chipurilor se finalizeaza prin punerea luminilor. Teofan Grecul a accentuat-o intr-o nota specifica lui, usor dramatica: luminile de pe chipuri au tuse hotarite de un alb stralucitor.

                 Nasterea Domnului

    La Nastere Pruncul este infasat in alb iar Hristos este pus in mormantul negru invelit in lintoliu alb. Pestera unde S-a nascut este neagra, la fel si iadul in icoana Pogorarii la iad. In icoana Schimbarii la fata, Hristos este imbracat intr-un vestmint de un alb stralucitor. Lazar iese din mormantul negru, infasurat ca o mumie alba.

        Sfant Inger (detaliu) - Teofan Grecul      

    Astfel culoarea neagra simbolizeaza atat moartea (mormantul) cat si speranta in inviere. Miezul pamantului in care germineaza bobul de griu care moare si invie, este negru.

                      Invierea lui Lazar

    Albul este culoarea Invierii, este puritatea luminii harului dumnezeiesc. Vestmintele albe sunt purtate de catre cler la mari Praznice imparatesti: Botezul Domnului si Schimbarea la Fata, pana la odovania lor. Si la inmormantari se poarta vestminte in culori deschise, ca marturie a credintei in Inviere.

    Foto: internet                              
    

5. Povestea unei icoane facatoare de minuni a Maicii Domnului: Pantanassa

            ICOANA MAICII DOMNULUI  PANTANASSA (vindecatoarea de cancer)

     Aceasta icoana a fost pictata in secolul al XVII-lea si adusa la Manastirea Vatoped (Sfantul Munte Athos), de catre parintele Iosif Vatopetinul. ,,Pantanassa'' se traduce prin ,,Imparateasa tuturor''. 

    Prima marturie ca aceasta icoana nu este una obisnuita, a fost data de un tanar din Cipru. A intrat in biserica sa se inchine si cand s-a indreptat catre icoana, parintele Iosif  a vazut chipul Maicii Domnului stralucind. In acelasi moment, o putere nevazuta l-a trantit pe tanar la pamint. Acesta intai s-a speriat de moarte, apoi si-a venit in fire si a recunoscut cu pocainta in suflet ca era vrajitor. Interventia Maicii Domnului i-a salvat sufletul.

      Manastirea Vatoped din Sfantul Munte 

     Harul deosebit al acestei icoane este vindecarea cancerului, de aici si denumirea de ,,vindecatoarea de cancer''. Numeroase marturii ale fostilor bolnavi de cancer aduc slava puterii Maicii Domnului care mijloceste pentru vindecare langa Fiul ei. Datorita numeroaselor minuni savarsite in Rusia, la cererea Patriarhiei Moscovei au fost trimise trei copii fidele ale acestei icoane. La noi in tara, copii ale acestei icoane se afla la Catedrala arhiepiscopala ,,Sf. Nicolae'' din Ramnicu Vilcea, la Biserica Rusa din Bucuresti si la Manastirea Oasa din judetul Alba. 
    Nu voi povesti aici minuni facute de Maica Domnului prin intermediul acestei icoane. Chiar si litografii ale acestei icoane, ori copii pictate ale ei! Sunt marturii ale unor oameni care si-au facut toate analizele si li s-a spus ca in stadiul de boala in care se afla, nu se mai poate face nimic. Marturii ale unor oameni care si-au uimit doctorii oncologi care ii credeau deja morti. Doctori specialisti de renume nu si-au putut explica disparitia unor tumori practic cu neputinta de inlaturat altfel decat printr-o interventie miraculoasa.           Diagnostice implacabile au fost date peste cap, boli ingrozitoare au disparut fara urma, s-au petrecut vindecari explicabile doar printr-o minune in urma rugaciunilor facute in fata acestei icoane.

    Icoana originala nu este de mari dimensiuni asa cun sunt multe icoane facatoare de minuni din Sfintul Munte. A fost asezata pe iconostasul din partea stanga a naosului bisericii mari. Sfanta Fecioara sta pe un tron impodobit cu assisto -linii fine de aur, pernele de dedesupt subliniind rolul ei de Imparateasa., ca si papuceii rosii (pe care ii purta doar imparatul bizantin). Pruncul cu chip matur sta in bratele sale ca pe un tron. Maica arata Calea, adica pe Fiul sau iar Hristos cu dreapta binecuvinteaza si cu stanga tine sulul Evangheliilor. In spatele tronului se afla doi arhangheli care se roaga.

 Mai jos: Acatistul Maicii Domnului Pantanassa, vindecatoarea de cancer.
  http://www.doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-maicii-domnului-pantanassa-vindecatoarea-de-cancer
 
Mai jos: Rugaciuni pentru vindecarea de cancer , catre icoana Maicii Domnului Pantanassa:
http://www.doxologia.ro/ceaslov/rugaciuni/rugaciuni-pentru-vindecarea-de-cancer-catre-icoana-maica-domnului-pantanassa

Foto: internet











    

Sfantul Ioan Rusul

Triptic: Sf. Mc. Gheorghe, Maica Domnului ,,Eu sint cu voi si nimeni impotriva voastra'' si Sf. Marturisitor Ioan Rusul (Triptic pictat de mine)

    Sfantul Ioan s-a nascut in Rusia, de unde si adaugirea de la numele sau. In timpul imparatului Petru cel Mare, a participat ca soldat la lupta impotriva turcilor din anul 1711. A fost luat prizonier de catre tatari si vandut ca rob unui ofiter superior turc, eparh in Procopie (actualul Urgup).

    Multi robi crestini care slujeau la turci treceau la mahomedanism pentru a-si usura cat de cat traiul. Sfantul Ioan a refuzat sa se lepede de Hristos, suportind represaliile turcilor. Agãi turc i-a spus ca il va sluji cu credinta daca il lasa in credinta lui, dar daca il va sili sa isi schimbe credinta, va prefera moartea.

    A ajuns sa ingrijeasca de vite, culcandu-se intr-un colt al staulului. Prin blandetea, smerenia si credinta lui l-a cistigat pe stapanul sau. Acesta i-a oferit o camaruta apropiata de grajd, dar Sfantul Ioan a preferat sa se nevoiasca mai departe tot acolo.  Aici a postit, s-a rugat, a dormit cate putin ghemuit pe podeaua goala, a suportat mirosul si foiala vitelor. Singur, nestiut de nimeni.

     Dar Dumnezeu care vedea osteneala lui ascunsa, a dat bogatie stapanului sau si liniste celor care erau robi impreuna cu el. Pentru aceasta, stapanul sau a inceput sa-l pretuiasca si mai mult, ba chiar sa il laude si altora.

     Moastele Sfantului Ioan Rusul (in fundal - parintele Constantin Galeriu)

    Este cunoscuta o intamplare minunata petrecuta cu Sfantul Ioan. Stapanul lui s-a hotarat sa faca un pelerinaj la Mecca, cetatea sfanta a mahomedanilor. La cateva zile dupa plecarea sa, sotia acestuia a pregatit un ospat pentru rudele si prietenii sotului, pentru a se ruga impreuna pentru buna calatorie a agãi. La un moment dat, femeia i-a spus lui Ioan cu parere de rau ca s-ar fi bucurat ca sotul ei sa guste din pilaful care lui ii placea asa de mult. 

    Sfantul Ioan i-a cerut o farfurie plina cu pilaf, pentru a o trimite la Mecca. Au crezut cu totii ca Sfantul a mancat el orezul. Insa el s-a rugat in taina si cu credinta lui Dumnezeului ca sa trimita cum o sti mancarea stapinului. Atunci farfuria a disparut din fata lui. Aga s-a intors cu acea farfurie de arama care era personalizata cu numele familiei batut pe margine si a povestit cum a gasit-o aburinda in camera incuiata.

    Sfantul si-a stiut dinainte momentul trecerii la Hristos pe care il marturisise fara teama. Preotul care l-a impartasit la chemarea sa, a ascuns Sfintele Taine de teama turcilor intr-un mar scobit pe care i l-a dus Sfantului grav bolnav. Dupa ce s-a impartasit, la data de 27 mai 1730, indata si-a incredintat sufletul Domnului.

   Manastirea Sf. Ioan Rusul din insula Evia (Grecia) - aici se afla moastele Sf. Ioan Rusul

    In anul 1832, Osman Pasa arunca in foc sfintele sale moaste, vrand sa se razbune pe crestini. Trupul Sfantului a inceput sa se miste in foc de parca ar fi fost viu, spre groaza turcilor care au fugit mancand pamantul. 

Particele din moastele Sfantului Ioan Rusul 

(manastirea Sf. Ioan Rusul din Giurgiu)

    Dupa fuga turcilor (care lasasera toate prazile balta), crestinii au imprastiat carbunii si cenusa, gasind trupul Sfantului intreg, nestricat. Era doar un pic innegrit de la fum, ca marturie a acelei minuni care i-a rusinat pe pagani.

     In icoane: sfantul este reprezentat tanar, cu chipul luminos si prelung, imbracat extrem de simplu. De cele mai multe ori are o haina lunga pina la calcaie intr-o culoare deschisa, incins cu un brau, sau poarta o toga rosie, simbol al jertfelniciei. Are mainile impreunate la piept intr-o smerita rugaciune si poarta o cruce. Este descult, si intreaga sa atitudine este plina de feciorelnica smerenie.

Mai jos se afla troparul Sfantului Ioan Rusul:
http://www.doxologia.ro/tropare/video-sfantul-ioan-rusul-tropar

Sfantul Ioan Rusul (icoana pictata de mine)

Foto: internet

Mic Dictionar 6. Semnificatia culorilor in icoane: albastru si rosu

         Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil

     In icoane culorile au propriul lor limbaj. Au mai mult functie simbolica decat decorativa si nu sunt alese la intamplare. Ele vorbesc, transmit mesaje, spre deosebire de tablouri, unde sunt doar o incantare vizuala. Alegerea culorilor in executia unei icoane tine si ea tot de canoane. Numai asa putem reda chipurile Mantuitorului, ale Maicii Sale si ale sfintilor. O intreaga lume transcendenta ni se dezvaluie.

                          Ecce homo!

     Culoarea albastra este profunda si calma, vestmintele sugerand transparenta, dematerializeaza. Din gama culorilor reci, exprima contemplatia si echilibrul. Michel Quenot spunea ca ,,albastrul are si un caracter introvertit si discret, sugerand smerenia tacuta...Odinioara era simbol al nemuririi la chinezi si al adevarului la egipteni, unde marele preot purta un safir si oficia imbracat in albastru." 

    Mantia Pantocratorului este albastra. Vestmantul purtat de Maica Domnului si de sfinti este cel mai adesea albastru.

     Sfantul Apostol Pavel - Andrei Rubliov
    

    Andrei Rubliov nu s-a sfiit sa foloseasca albastru intens in icoanele sale; probabil chiar lapis-lazuli. Folosit in contrast cu o culoare calda, efectul sau de profunzime si claritate se accentueaza.

     Sf. Arhanghel Mihail - Andrei Rubliov

      Ingerii si toate puterile ceresti au o parte a vestmintului albastra: culoare care reflecta transparenta, imaterialul. Cerul se vede albastru iar apa il reflecta. Culoare cereasca prin excelenta, albastrul confera sentimentul de purificare.

                  Schimbarea la Fata

    Mandorlele din icoanele Schimbarii la Fata si Adormirii Maicii Domnului sunt in diferite nuante de albastru sau verde (simbol al Duhului Sfant). In centru culoarea este inchisa, in unele icoane chiar neagra: este ,,intunericul luminos''. Pe masura ce se apropie de margine, culoarea se deschide treptat.

    Culoarea rosie este culoarea sangelui, a vietii care clocoteste, a muceniciei, a jertfei, este din gama culorilor calde. Contrastul acesteia cu albastrul este remarcabila, mai ales la vestmintele Mantuitorului si ale Maicii Sale. Simbol al iubirii dar si al razboiului, al vinului care ,,veseleste inima omului'' dar si care devine Trupul si Sangele lui Hristos. Botezul este foc: ,,Acesta va va boteza cu Duh Sfant si cu foc" (Matei 3,11).
    Dragostea spiritualizata a Duhului Sfant inconjura adesea icoanele intr-un chenar de foc. De altfel rosu este o culoare de foc, simbol al unui Dumnezeu care arde pacatul. ,,Or, simbolul Sfintei Treimi este cifra 3, ea insasi chip al focului (vahni in sanscrita, se traduce prin foc si trei)" - Michel Quenot

    Vestmintele de purpura sint rezervate regelui si celor bogati. ,,Era un om bogat imbracat in porfira si vison" (Luca 16,19) se spune in pilda cu saracul Lazar si bogatul. In icoane devine atributul maretiei dar si natura umana. 

    Carul de foc al Sfantului Ilie, la fel si o parte din vesmintele Ingerilor si ale Arhanghelilor.

   In icoanele Maicii Domnului mantia este purpurie iar chitonul de dedesupt albastru. Cele doua culori se completeaza si se armonizeaza. Pe de o parte este natura umana a Maicii Domnului, pe de alta parte natura divina a Pruncului nascut din ea.

Maica Domnului cu Pruncul si Iisus Hristos Pantocrator (icoane pictate de mine)

Iisus Hristos Pantocrator (icoana pictata de mine)

Foto: internet

4. Povestea unei icoane facatoare de minuni a Maicii Domnului: de la manastirea Surpatele

  Icoana Maicii Domnului de la Surpatele
    

      Aceasta icoana este de origine ruseasca iar specialistii presupun ca ar fi fost pictata pe la 1690-1700. Este o copie a icoanei Maicii Domnului din Smolensk, venerata in multe orase din Rusia. A fost gasita in podul unei cladiri vechi  a manastirii Brancoveni - Olt, de o maica trimisa acolo sa faca ordine (in anul 1953). Maica Antonina a luat-o la chilia sa din manastirea Surpatele.
    Intr-o zi icoana a plans cu lacrimi frumos mirositoare. A fost chemat Preasfintitul Iosif Gafton al Rimnicului si o comisie de specialisti. Studiindu-se icoana, au constatat ca nici o lege fizica a asa zisei normalitati umane nu explica lacrimile de mir ale Preacuratei. Astfel, icoana a fost numita oficial Facatoare de minuni si asezata cu cinste in biserica mare.

      Praznuirea icoanei se face la data de 12 iunie, odata cu icoana Maicii Domnului Prodromita, despre care am vorbit intr-o postare anterioara. Acest hram a fost adaugat hramului vechi al ctitoriei brincovenesti de la Surpatele: Sfanta Treime.

      Una dintre minunile Maicii Domnului savarsite prin mijlocirea acestei icoane este si vindecarea imediata a unui bolnav de epilepsie. In semn de recunostinta, el a sculptat iconostasul actual in care este asezata aceasta icoana.

Foto: internet









 

Sfintii Constantin si Elena - Imparatii de sub Cruce

       Sfintii Imparati Constantin si Elena 

      Sfantul Constantin cel Mare are revelatia dumnezeirii lui Hristos inainte de o lupta extrem de importanta: cea cu Maxentiu. Dumnezeu ii ajuta in moduri uneori neobisnuite pe cei despre care stie ca vor urma calea Lui. Istoricii Eusebiu de Cezareea si Lactantiu relateaza un eveniment care a marcat intreaga viata a viitorului sfant Constantin cel Mare.

     In ajunul bataliei cu Maxentiu, Constantin a vazut pe cer ziua, in amiaza mare, o cruce luminoasa deasupra soarelui, cu inscriptia: ,,  in hoc signo vinces''. Adica: ,,prin acest semn vei birui''.

      Noaptea, in timpul somnului i Se descopera Hristos care ii cere sa puna semnul sfintei cruci pe steagurile soldatilor, pentru a obtine biruinta in lupta. Si nu urma cea mai usoara lupta. Parea o nebunie, dar Constantin merge pe nebunia asta si iese invingator. 

    Din acel moment crestinismul iese din catacombe. Dupa Edictul de la Milano din anul 313, crestinismul ajunge sa fie recunoscut de catre stat. Crestinii nu mai sunt haituiti, ucisi (adesea in chinuri cumplite) pentru ca refuzau sa Il lepede pe Hristos, puteau sa nu se mai ascunda si sa-si construiasca biserici.

     Toate pedepsele fizice indreptate impotriva crestinilor cum ar fi zdrobirea picioarelor, arderea cu fierul rosu si altele, vor fi inlaturate din legile penale.

   Imparatul Constantin va convoca primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325). Importanta acestui eveniment major in istoria credintei ortodoxe este coplesitoare.

    Imparateasa Elena, mama Sfantului Constantin nu a fost o figura publica marcanta. Dar prin stradaniile sale a fost descoperita Sfanta Cruce pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos. Potrivit traditiei, au fost descoperie si celelalte doua cruci, pe care au fost rastigniti talharii din dreapta si din stanga Domnului.

     Nestiind care din cele trei este Sfanta Cruce, au atins cu ele un mort care era dus spre ingropare. Cand a fost atins cu Crucea de Viata datatoare, mortul a inviat. 

     La data de 14 septembrie 326, episcopul Macarie al Ierusalimului a luat Crucea si a inaltat-o in fata multimii. De atunci, la aceasta data se sarbatoreste Inaltarea Sfintei Cruci iar icoana sarbatorii ilustreaza acel moment de bucurie. 

    Imparateasa Elena a zidit Biserica Sfantului Mormint, din Bethleem, pe cea din Nazaret si multe alte sfinte locasuri.

    Sfintii Imparati Constantin si Elena sint numiti de catre Biserica ,, cei intocmai cu Apostolii''. Lucrarea lor misionara a organizat Biserica intr-un moment important al istoriei sale. In icoana sint reprezentati impreuna, imbracati in straie imparatesti impodobite cu cruci (dupa moda vremii) si cu Sfanta Cruce intre ei. Sunt reprezentati si individual, de obicei cu o cruce in mana.

          Particele din moastele sfintilor       Constantin si Elena

Foto: internet



                    

3. Povestea unei icoane facatoare de minuni a Maicii Domnului: Prodromita

  ICOANA MAICII DOMNULUI PRODROMITA

     Aceasta icoana a Maicii Domnului poarta numele Schitului Romanesc Prodromu din Sfantul Munte Athos. Este serbata la data de 12 iulie iar privegherea dureaza intreaga noapte.

    De ce este cinstita aceasta icoana intr-un mod atit de special? Insasi aparitia ei are o poveste mai putin obisnuita. In anul 1863, ctitorii Schitului Prodromu (parintii Nifon si Nectarie) au venit in Tara Romaneasca pentru nevoile schitului. Dar si cu o mare dorinta in inima: sa gaseasca un iconar care sa le zugraveasca o icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni. Mai toate manastirile din Gradina Maicii Domnului aveau o icoana minunata. In credinta lor, au cercetat in Iasi dupa un zugrav. Au gasit un iconar batran pe nume Iordache Nicolau, care s-a invoit sa lucreze la icoana cu post negru iar dupa amiaza dupa ce va manca, sa nu mai picteze. In plus, se roage mult si sa aiba o viata cat mai curata cat lucreaza la aceasta icoana.

Schitul Prodromu cu vederea Sf. Munte Athos

    Batranul pictor si-a lasat marturia intr-o scrisoare pastrata in arhiva manastirii Prodromu. Povesteste cum a pictat vestmintele, apoi a trecut la chipuri, pe care nu reusea sa le picteze defel. Amarit, a postit si s-a rugat iar de dimineata, cand sa se apuce de lucru, a aflat icoanele zugravite.
    Cercetatorii au studiat la microscop icoana si au descoperit ca nu prezinta urme de pensula. Nu a fost practic pictata de mana omeneasca.

Troparul Icoanei Maicii Domnului Prodromita (de la Schitul Prodromu)
 http://www.doxologia.ro/audio/cantari/troparul-icoanei-maicii-domnului-de-la-schitul-prodromu-prodromita

Foto: internet

Ne inchinam la icoana lui Hristos sau la poza unui actor?

       Robert Powell in rolul lui Iisus         (varianta Zefirelli)

      In Postul Mare vedeam fata lui Powell peste tot. Dupa Inviere apare iar, invaluit in lumina. Si cu mesaje de genul: ,,I(i)sus te iubeste''. Sau: ,,Vino la Mine''.

     De fapt, daca unii vor sa vorbeasca despre Hristos, pun poza cu actorul, un text balsamic si gata. A, uitasem de chestia aia cu ,,scrie Amin'' si pune-ti o dorinta, ca Robert Powell ti-o indeplineste sigur. James Caviezel apare mai rar, ca varianta lui Mel Gibson e mai sangeroasa...
    Uite asa a ajuns un actor ateu imaginea lui Dumnezeu pe pamant. Si el ajunsese sa creada asta, saracul... Cum sa nu ajungem de rasul sectarilor care sustin sus si tare ca icoana este idol? Daca este vorba de poza unui muritor pacatos pe post de icoana, e clar ca vina pleaca de la noi.
     Mai jos este imaginea lui Iisus Hristos de pe cupola unei biserici. Despre icoana Mantuitorului si despre icoana in general am tot vorbit pe blogul meu. E clar ca nu putem substitui icoana cu o poza facuta unui om oarecare. Chiar daca a jucat magistral un rol.

    Nici tabloul nu este icoana. Tablourile din Renastere sunt capodopere, dar nu ne inchinam la ele. Nu putem sa-i  facem o poza lui Robert Powell si sa o punem in biserica. Omul a fost un actor in rolul vietii sale. Cam asa arata cu parul lui natural si fara barba. Va mai vine sa il puneti in mesaje de iubire de genul: El te iubeste? Da, El, dar nu el.

     Actorii sunt oameni obisnuiti. Mai trag o tigara, mai beau un shot mic, se mai uita dupa actrita care o interpreteaza pe Maria Magdalena...

    Sorin Dumitrescu are doua poze geniale in cartea sa ,,Noi si icoana''. Povell pozat in papuci de casa, cand suferea intens pe cruce si cu tigara in gura intr-o pauza de filmare. Eu am gasit-o pe internet pe cea de jos, unde se incalzea putin intre doua duble de filmare. Desigur, pe cruce...

          Seamana macar putin cu icoana?...

     Punand un om ca imagine de reprezentare hristica picam in erezie. Numai icoanele detin acest limbaj. Hristos Si-a luat trupul si chipul Sau in pantecele curat al Sfintei Fecioare.

     Nici daca actorul ar fi fost un sfant nu ar putea sa inlocuiasca defel chipul lui Hristos. In primul rind ca Hristos a avut si a ramas in continuare cu chipul Sau istoric asumat. Apoi sfintenia poate fi reprezentata doar cu alfabetul iconografic. Restul e poveste.

Foto: internet