joi, 20 iulie 2017

Sa nu fim crestini botezati in otet

Ingerul Domnului 

Sa nu fim crestini botezati in otet." Vorba aceasta am auzit-o repetata de parintele Necula si mare dreptate are. Caci, nimic nu poate fi mai anapoda decât o față acrita de ,,super-crestin'' care vede toate paiele din ochii celorlalti.

Invierea Domnului
     Parintele Arsenie Boca avea o vorba cât o mie: ,,Fii ingaduitor cu slăbiciunile celorlalti!" Nu te oțărâ când vezi lumea ta de reguli plina, amenintata de nestiinta fratelui tau. Nu toată lumea a intrat in linistea Bisericii, ca sa curga in ritm linistit si firesc in randuiala bunului simt pe care il cunosti abia cind incepi impreuna-trairea cu Iisus Hristos.
Schimbarea la Fata
   Cand simti cu adevarat ca doar Hristos iti linisteste inima, nu te oftici că fratele tau isi petrece viata asa cum o faceai si tu odinioara. Toti căutam să ne linistim inima, ori macar să ne-o amortim. Dar nu intotdeauna in directia buna Cand ai gasit-o, pur si simplu nu mai poti sa te intorci de tot in nestiinta de odinioara. 

                             Iisus Hristos
     Hristos nu ne forteaza inima. Dar odata ce L-am cunoscut, este irezistibil. Este gustul dulce al Raiului pierdut. E un dor care te urmareste mereu.
    Daca privesti cu ochi critic la tinerii care se iubesc fara binecuvintarea nuntii, la cei care cred ca isi gasesc fericirea in alcool sau alte surogate, inseamna ca inca nu L-ai gasit cu adevarat pe Hristos. Doar L-ai adulmecat. Pentru ca privirea ta trebuie sa fie plina de iubire. Si de intristare. Pentru că fratele tau e inafara Vietii si a Iubirii adevarate.
     Cand ai revelatia unui Dumnezeu ,,pe bune", nu critici nici pacatul si nici Biserica. Pentru ca ai inceput sa vezi cu adevarat.

Foto: internet

































duminică, 16 iulie 2017

Puterea prieteniei

   Vindecarea slabanogului din       Capernaum 
    
     In Sfintele Evanghelii intâlnim doi slabanogi cu povesti interesante: doi oameni paralizati care asteptau o minune de la Dumnezeu. Intre cei doi este o mare deosebire: unul dintre ei era singur-singurel si statea de zeci ani de lânga minunata scaldatoare Vitezda asteptind vindecarea dar ,,nu avea om'' care sa il arunce in apa vindecatoare. Celalalt este adus cu pat cu tot de patru prieteni si lasat prin acoperis fix la picioarele Mantuitorului Iisus Hristos.
    Voi povesti astazi despre bolnavul adus la Hristos de catre prietenii sai; intâmplarea se gaseste in Evangheliile lui Marcu si Matei. Imaginati-va ca Mintuitorul intrase intr-o casa si le vorbea oamenilor adunati, cu siguranta o multime destul de mare.
    Iisus Hristos devenise extrem de cunoscut si oamenii il urmau peste tot. Deodata tavanul de lut al casei se desface, praful curge in capul celor aflati in casa, iar prin gaura formata incepe sa se coboare incetisor un pat improvizat pe care zace un bolnav. Se vad patru capete de barbati ce tin cu grija patul care este lasat cu sfori la picioarele Vindecatorului. 
   Cu siguranta multimea vocifera impotriva tupeistilor care au ,,sarit” peste rând.  Oamenii aceia si-au asumat si un risc: daca Invatatorul nu facea o minune, riscau o bataie de la oamenii aflati acolo si mai ales de la proprietarul casei ,,avariate".   
    Lor pare sa nu le pese de nimic: vorba aceea, daca nu au putut intra pe usa, au intrat prin tavan. Mult trebuie sa fi tinut la prietenul lor daca au facut tot ce le-a stat in putinta ca sa-l ajute! Câtă diferenta fata de bolnavul de la Vitezda care timp de 38 de ani, o viata de om, s-a chinuit de unul singur!
    Hristos nu șovăie o clipa. Intâi ii iarta pacatele (sursa primordiala a bolii lui trupesti), spre oftica unora dintre carturari, care cârteau in sinea lor. Apoi ii vindeca si trupul, spunindu-i sa-si ia singur patul (fara sa i-l mai care cineva) si sa mearga acasa.
    Nu doar credinta lui l-a ajutat, ci si dragostea prietenilor lui care au facut tot ce le-a stat in putinta ca sa-l ajute. Câți dintre noi nu avem prieteni paralizati sufleteste, cu inimile impietrite, pe care putem sa-i aducem la picioarele Mantuitorului, macar in rugaciunile noastre? Poate avem prieteni care nu pot face nimic pentru ei. Dar Evanghelia de astazi este un exemplu ca nu exista ,,nu se poate".

Foto: internet

















































luni, 10 iulie 2017

Sfanta Veronica si nebunia de a fi milos

                              Sf. Veronica 
     Despre Sfânta  Veronica aflam din Evangheliile lui Luca (8, 42-49) si Matei (9, 20-22) ca era o femeie cu o boala femeiasca indelungata, care s-a tamaduit prin credinta ei. Doisprezece ani se chinuise acea femeie cu o metroragie careia nici un medic nu-i gasise leacul, desi ,,cheltuise cu doctorii toata averea ei." Cu alte cuvinte un caz medical aparent fara nici o rezolvare.
    Insa femeia aceea a auzit de Iisus Hristos si s-a dus la El. Nu ca sa-L vada doar din curiozitate, ci pentru a o vindeca. S-a gindit in sinea ei, asa cum va marturisi si public: ,,Numai sa ma ating de haina Lui si ma voi face sanatoasa."
    In acea vreme, scurgerea sângelui era considerata la iudei prilej de necuratie. O femeie nu avea voie sa ii ,,spurce" pe cei din jur care ar fi trebuit automat sa purceada la un complicat ritual de curatire.
     De aceea, la intrebarea Mântuitorului: ,,Cine este cel ce s-a atins de Mine", ea intra in panica si incepe sa tremure de teama oprobiului public.
    Era destul de ciudat sa intrebe asta, atâta vreme cât Hristos era prins intr-o multime de oameni, lucru sesizat si de Apostoli. Doar ea stie nuanta intrebarii. Insa Hristos nu o intreaba ca s-o faca de badjocura, ci tocmai ca sa arate tuturor credinta ei care o vindecase de boala: ,,Indrazneste fiica, credinta ta te-a mantuit."
     Aceasta este prima intalnire a lui Iisus Hristos cu ea.  In a doua lor intâlnire - si cea in care ea isi va dobândi numele, femeia ii intoarce cumva gestul. Ea va fi cea care pe drumul Golgotei, se va opri pentru o clipa in fata unui Hristos desfigurat in bataie si plin de sânge, pentru a-i sterge Chipul cu mahrama ei. I-a oprit si ea scurgerea sângelui din rani, cu un gest de o neobisnuita tandrete intr-o multime de oameni care urlau si scuipau.

     
Imaginati-va un Iisus Hristos gol, plin de lovituri si de sânge, cu crucea in spinare (o priveliste care nu incuraja privitorul sa creada ca El este Dumnezeu Intrupat), un Hristos care nu mai semana deloc cu Acela care facuse atâtea minuni. In mijlocul multimii turbate, ignorându-i pe soldatii care nu lasau pe nimeni sa se apropie de osândiții la moarte, femeia aceea inca Il vede pe Cel care o vindecase odinioara. Nu-i pasă că soldatii furiosi pe multimea galagioasa puteau sa o rastigneasca si pe ea, aveau acest drept. Pare sa nu-i pese de nimeni si de nimic; intr-un gest de o infinita tandrete, ii sterge incetisor Chipul otova de lovituri si sânge. Asa, ca o mângâiere care va rămâne întipărită pe mahrama ei. Prima icoana. Eikon. Vera-eikon, de aici si numele ei.

    Cum este sa ai un gest de tandrete fata de Dumnezeul tau? Ca tâlharul de pe cruce, care, intr-un gest de recunoastere a propriei ticalosii, ia totodata apararea nevinovatului Dumnezeu aflat in aceeasi suferinta ca si el. Isaia proorocise ca in clipele patimirilor Lui, Mesia ,,nu avea nici chip, nici frumusete, ca sa ne uitam















la El, nici infatisare, ca sa ne fie drag" (Isaia 53,2)
. Veronica descopera Chipul acoperit de sânge intr-un umil gest de milostenie. Atat putea ea sa faca atunci. 
    Nu Il putea salva de sentinta, nu putea indemna lumea la o revolta. Dar a stat in puterea ei sa aduca un strop de mângâiere in sufletul sfasiat de durere al lui Hristos. De ce ne-ar cere Hristos sa facem lucruri care ne depasesc, cind tot ce ne cere El este un strop de iubire si credinta cat un bob de mustar?

 Multumire: 
crestinortodox.ro si cuvantul-ortodox.ro
foto:  internet


Sfanta Veronica: icoana pictata de mine

joi, 29 iunie 2017

Doua povesti de iubire (Dumnezeu este iubire)

                    Maica Domnului cu Pruncul - detaliu (icoana preluata de pe internet)

Dulcea Sarutare (icoana pe care am pictat-o pe lemn)
   
      Doi frati voiau sa se mântuiască. Asa că merg la un avva sa-i ceara sfat. Batrinul ii inchide pe fiecare in câte o chilie cu geamul zavorât timp de 40 de zile. Acolo urma sa isi vada fiecare  pacatele ca sa-si revizuiasca viata. Mâncare si apă primeau doar seara. Oricând puteau cere sa iasa, dar aceea era ascultarea lor.
    Dupa o perioada de asceza, cei doi frati au iesit la lumina. Unul era straveziu, cu ochii plânși adânciti in orbite. Celalalt era vesel, senin si la fel de voinic ca si inainte. Insa amindoi aveau privirile luminoase. Batrinul avva nu stia ce sa creada. Seara s-a rugat fierbinte ca sa afle care din cei doi a aflat Calea  mântuirii si a placut Domnului. In somn, Ingerul Domnului l-a instiintat ca amândoi, in egala masura se vor mântui.
    A doua zi, avva i-a chemat si i-a rugat sa ii spuna cum au petrecut in chilie. Primul a spus ca a vazut inaintea lui iadul si toate pacatele pe care și le-a plâns cu lacrimi amare. L-a vazut cu ochii mintii pe Hristos Dreptul Judecator si s-a intristat de toate cele stricate din el insusi. Celalalt frate a vazut bunatatea si milostivirea lui Dumnezeu, a vazut gradina raiului si nu a incetat sa-I dea slava lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările Sale. L-a vazut cu ochii mintii pe Dumnezeu Iubire si asta i-a umplut inima de bucurie.
    Doua povesti de iubire cu acelasi Dumnezeu. Si amandoi au ramas in inima Lui. Eu nu ma pot gandi la iad. Ma gindesc la bunatatea lui Dumnezeu care imi ingaduie sa Ii pictez Chipul. La Dumnezeu Iubire care mi-a dat atitea culori ca sa-i impodobesc vestmintele.
Ipostaze ale Maicii Domnului cu Pruncul si un Ingeras (icoane pictate de mine)

duminică, 4 iunie 2017

O icoana cu greutate: Sfânta Treime

                        Sfânta Treime 
    Singura icoana acceptata in Biserica Ortodoxa pentru Sfânta Treime este reprezentarea unui moment istoric cât se poate de concret și anume intâlnirea dintre Avraam, sotia lui, Sara si trei misteriosi Ingeri: 
    "Apoi Domnul S-a aratat lui Avraam la stejarul Mamvri, intr-o zi pe la amiaza, cand sedea el in usa cortului sau. Atunci, ridicandu-si ochii sai, a privit si iata trei Oameni stateau inaintea lui; si de cum I-a vazut, a alergat din pragul cortului sau in intampinarea Lor si s-a inchinat pana la pamant. Apoi a zis: «Doamne, de am aflat har inaintea Ta, nu ocoli pe robul Tau! Se va aduce apa sa va spalati picioarele si sa va odihniti sub acest copac. Si voi aduce paine si veti manca, apoi Va veti duce in drumul Vostru, intrucat treceti pe la robul Vostru!» Zis-au Aceia: «Fa precum ai zis !»
    Dupa aceea a alergat Avraam in cort la Sarra si i-a zis: «Framanta degraba trei masuri de faina buna si fa azime». Apoi Avraam a dat fuga. Ei au mancat. Zis-a Unul: «Iata, la anul pe vremea asta am sa vin iar pe la tine si Sarra, femeia ta, va avea un fiu. Este oare ceva cu neputinta la Dumnezeu? La anul, pe vremea aceasta, am sa vin pe la tine si Sarra va avea un fiu!» Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo si S-au indreptat spre Sodoma" (Fac. 18, 1-16)
     Aceasta imagine, intemeiata cum am spus, pe un eveniment istoric concret, infatiseaza prima aratare a lui Dumnezeu omului, insemnand astfel inceputul fagaduintei Mantuirii, sarbatoarea Cincizecimii fiind implinirea Revelatiei finale a tainei Sfintei Treimi. In fundal se vede cortul lui Avraam, asemenea unui templu, iar in mijloc stejarul Mamvri.  
     Cei trei Ingeri sunt subtiri, cu fețe prelungi si grave. Poartă fiecare câte un sceptru, simbol al puterii imparatesti. Toti trei Se afla in dialog, in jurul mesei pe care Se afla Mielul jertfit intr-un potir. Mâinile Lor sunt indreptate intr-un gest de binecuvintare spre Mielul Euharistic. Leonid Uspensky preciza ca ,, Ingerii sunt grupati in ordinea Simbolului Credintei: Tatal, Fiul si Sfântul Duh." Privirile Se indreapta catre Tatal iar Tatal priveste spre amândoi, intr-o profunda comuniune. In spate cele doua gazde servesc in tacere bucatele pe masa.
                 Sf. Treime (A. Rubliov)
     Icoana care reprezinta cel mai bine Sfanta Treime a fost pictata de un calugar rus Andrei Rubliov, canonizat si reprezentat in icoane cu propria sa icoana (Treimea) in mîna. In viziunea lui, ramân doar persoanele Sfintei Treimi: un singur Dumnezeu in trei Persoane. O geometrie nevazuta ii uneste intr-un triunghi echilateral inclus intr-un cerc perfect.
    Se vorbeste mult despre Sfanta Treime in Noul Testament. Când ii trimite pe Apostoli  la propovaduire, Mintuitorul le spune: ,,Mergând, invatati toate neamurile, botezându-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh" (Matei 28,19). Sfantul Apostol Pavel, in binecuvântarea pe care o da Corintenilor, spune:,, Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti" (II Cor. 13,13)
     Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan scrie: ,,Trei sunt care marturisesc in cer:   Tatal, Cuvântul si Sfântul Duh; si Acestia Trei Una sunt.” (I Ioan 5,7). Iar Sfânta Liturghie incepe cu ,, Binecuvântata este Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfântului Duh."
    Toata credinta noastra ne vorbeste de un Dumnezeu in trei Persoane. S-a mai incercat o reprezentare a Sfintei Treimi sub forma Paternitatii: aici Tatal cu chip de bătrân cu barba alba este alaturi de Fiul, iar Sfântul Duh sta deasupra lor in chip de porumbel. Sinodul de la Moscova s-a exprimat astfel in anul 1667:
    ,,A-L infatisa in icoane pe Domnul Savaot (adica pe Tatal) cu barba carunta, cu Fiul pe genunchi si cu un porumbel intre Ei este intrutotul absurd si neverosimil, intrucat pe Dumnezeu Tatal nu L-a vazut nimeni niciodata. Caci Tatal nu are trup, iar Fiul nu in trup S-a nascut din Tatal mai inainte de toti vecii. Desi proorocul David spune: "Din pantece, mai inainte de luceafar Te-am nascut" (Ps. 109, 3), aceasta nastere nu este in trup, ci mai presus de orice intelegere si de negrait, iar Hristos insusi spune in Sfanta Evanghelie: "Nimeni nu-L cunoaste pe Tatal, decat numai Fiul". 
                           
Sfanta Treime: icoana pictata de mine

sâmbătă, 3 iunie 2017

Când Mângâietorul coboara ca o Lumina lina...

                Pogorârea Sfântului Duh
     
    Sarbatoarea Cincizecimii isi are originea in Vechiul Testament, celebrând insa un alt eveniment care doar prefigura implinirea din Noul Testament. Evreii omagiau ziua in care s-a dat Legea pe Muntele Sinai si Dumnezeu a facut Legământ cu poporul ales. In acelasi timp era o sarbatoare a recunostintei pentru primele roade ale pamântului (Num. 28,26) si pentru prima recolta (Ies. 23,16). Fiind celebrata in a cincizecea zi dupa Pastele iudaic a primit numele de sarbatoarea Saptamânilor.(Deut.16,9-10).
      In a cincizecea zi dupa invierea Mântuitorului Iisus Hristos si la zece zile dupa Inaltarea Sa, este trimis Mângâietorul, asa cum promisese Hristos ucenicilor Sai. Este un nou legamint facut de Dumnezeu Tatal cu noul Israel (Biserica), prin care harul Duhului Sfânt ia locul Legii date pe muntele Sinai. Legea veche nu este stricata, ci desavârșită, asa cum a spus Mântuitorul.
     De aceea a doua zi dupa Rusalii serbam Sfânta Treime: pentru ca intr-o singura zi vedem lucrarea Persoanelor Treimii unite intr-un singur Dumnezeu. La Boboteaza Sfântul Ioan Botezatorul a auzit vocea Tatalui, L-a vazut pe Fiul Intrupat iar Duhul a aparut in chip de porumbel. Astazi omul se face partas la Imparatia Harului dumnezeiesc in plinatatea lui.
    Omului i se oferă posibilitatea de a-L primi pe Dumnezeu in sufletul lui, se poate indumnezei (Sf. Grigorie Teologul). De aceea biserica se impodobeste cu ramuri verzi care exprima simbolic puterea regeneratoare si datatoare de viata a Duhului Sfant. (,,Calauziri in lumea icoanei'' -  Leonid Uspensky, Vladimir Lossky)
      In Erminie, Dionisie din Furna surprinde acest moment istoric astfel: ,,Casa si intr-insa cei 12 apostoli sezând imprejur pe scaune. Si dindosul lor o camara mica si in ea un om tine inaintea lui o naframa alba, cu amândouă mâinile. Si in naframa aceea 12 hârti infasurate si purtând fiecare câte o coroana in capatul ei. Si deasupra omului sta scris:  Lumea. Si deasupra casei Sfântul Duh, in chip de limbi de foc, cu multa lumina. Si 12 limbi de foc coborind si sezând pe crestet la fiecare dintre apostoli."
    In Faptele Apostolilor gasim relatat acest eveniment care este de fapt geneza Sfintei Biserici: ,,Si cind a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, si a umplut toata casa unde ședeau ei. Si li s-au aratat, impartite limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei" (Fapte 2, 1-3).
    Apostolii sunt adunati in semicerc (expresie a unitatii trupului Bisericii) si sunt surprinsi in miscare. Imparatul aflat in captivitate intr-o camera intunecata este Lumea sau Cosmosul aflat pana atunci in strânsoarea pacatului. Cele 12 rulouri reprezinta predicarea Sfintelor Evanghelii de catre Apostoli. De altfel si ei au in mana cite un rulou, simbol al invataturii Noului Legamint. Cincizecimea este botezul cu focul Duhului Sfânt asupra lumii: ,,El Insusi este substantial prezent, locuind si vietuind impreuna." (Sf. Grigorie Teologul)
    Sunt reprezentati in perspectiva inversa: chipurile lor se maresc pe masura ce se departeaza de planul apropiat, astfel încât ei sunt egali, indiferent de plasarea in spatiu. Din cercul care simbolizeaza cerul coboara 12 limbi de foc sau raze. Astfel se implineste profetia Sfântului Ioan Botezatorul: ,, Eu unul va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decit mine; Lui nu sint vrednic sa-I duc incaltamintea; Acesta va va boteza cu Duh Sfânt si cu foc"(Matei 3,11)
   Daca pana atunci pacatul construirii turnului Babilon imprastiase o sumedenie de limbi, acum in Biserica se vorbeste o singura limba, cea a iubirii dumnezeiesti, dupa unitatea Sfintei Treimi. ,,Cînd Cel Preainalt coborindu-Se a tulburat limbile, atunci a despartit neamurile, iar cind a impartit limbile cele de foc, atunci a chemat pe toti la o unire. Si cu totii, ca intr-un glas, slavim pe Duhul cel Prea Sfânt.” (Condac, glas 8 la Rusalii).
    Venirea Mângâietorului fusese anuntata de Mântuitorul Iisus Hristos, ca o incununare a Intruparii, mortii si Invierii Lui: ,,Mângâietorul  Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invata toate si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu" (Ioan 14,26).
     
Foto: internet

















miercuri, 31 mai 2017

Când Hristos era copil

 Pruncul Iisus Hristos - detaliu 

              Nasterea Domnului (detaliu) 
  Vorbim despre Hristos uitând ca El Si-a asumat si firea omeneasca. A fost Om adevarat, nu doar Dumnezeu adevarat. S-a nascut dintr-o Fecioara si a fost copil.   ,,Si a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut si L-a infasat si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei.'' ( Luca 2,7)
     La 8 zile a fost dus la Templu unde a fost taiat imprejur si i S-a dat numele Iisus, asa cum a fost numit de inger (Luca 2,21-23). A fost luat de Maica Sa si Dreptul Iosif in Egipt, ca sa nu fie ucis de Irod, intr-o lunga si chinuitoare calatorie.
              Fuga in Egipt (sursa: Internet)
    Galactotrophousa  (Cea care alapteaza)     Manastirea Hilandar

     A fost alaptat si purtat in brate de catre Maica Sa. Mai târziu, o femeie simpla din popor va adauga o noua fericire, celor propovaduite de Hristos: ,,Fericit este pântecele care Te-a purtat si fericiti sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Asa este, dar fericiti sunt si cei ce asculta cuvântul lui Dumnezeu si-l pazesc" ( Luca 11,27-28).
    A invatat sa mearga si a locuit alaturi de Maica si de tatal Sau adoptiv de la care a invatat  mestesugul timplariei. A fost copil si a trait intre oameni asemenea lor.
  Doar ca a fost Copil si Dumnezeu in acelasi timp. E greu de conceput cu mintea umana intrepatrunderea celor doua firi: divina si umana. De aceea reprezentarea Lui iconografica este aceea a unui Prunc matur, cu fruntea inalta si care binecuvinteaza ca un arhiereu. 
  Chiar si atunci cand Se afla in pestera, dupa Nasterea Sa si e un nou-nascut infasat, chipul Sau este mai matur. El isi binecuvinteaza Maica, nu se intimpla invers. Sfinta Fecioara arata Calea, pe Hristos intrupat din ea.
     Proorocul Isaia vedea peste timp nasterea Pruncului, ca implinire a tuturor profetiilor Vechiului Testament:
   ,,Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu, si vor pune numele Lui Emanuel'' (Isaia 7,14). Sf. Evanghelist Matei reia profetia, completând ca numele Emanuel se talcuieste ,,cu noi este Dumnezeu'' (Matei 1, 22-23). Emanuel este Copilul Dumnezeu, e dovada vie ca Dumnezeu este pururea cu noi.

Iisus Hristos copil: icoane pictate de mine pe sticla si lemn.
Somnul Pruncului Iisus: icoana pictata de mine 

Foto: internet


duminică, 21 mai 2017

Inaltarea Domnului


                    Inaltarea Domnului 
    ,,Si i-a dus afara pana spre Betania si, ridicându-Si mâinile, i-a binecuvantat. Si pe cand ii binecuvanta S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer. Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare" (Luca 24,50-52).
     O intreaga teologie in icoana Inaltarii Domnului: Maica Domnului, Apostolii, Hristos care Se inalta la Tatal si ingeri care-L preamaresc. Conform Faptelor Apostolilor (1,12), Inaltarea s-a petrecut pe Muntele Maslinilor, de aceea in Manualul lui Dionisie din Furna se specifica ,,deal cu maslini multi''. Actiunea are loc pe doua planuri: ceresc si pamantesc.
     Inaltarea este premergatoare coborârii Duhului Sfânt. Iar prin Duhul Sfant vine sfintirea. Care fara Intrupare nu ar fi avut forma si consistenta. Iar Intruparea fara Maica Domnului nu ar fi fost posibila.  ,,Va este de folos ca sa Ma duc Eu. Caci daca nu Ma voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, Il voi trimite la voi" (Ioan 16,7).  
    In planul ceresc, Mântuitorul este reprezentat inaltandu-Se intr-o mandorla de lumina, semn al slavei dumnezeiesti. Aceasta este sustinuta de sfintii arhangheli Rafail si Uriil (dupa Dionisie din Furna) sau mai multi ingeri. Aceasta sustinere este simbolica, pentru ca Iisus Hristos Se poate inalta prin puterea Sa dumnezeiasca. El binecuvinteaza cu mana dreapta, iar in stanga tine Evangelia sau un sul (simbol al propovaduirii). Rareori El binecuvinteaza cu ambele miini. Dar intotdeauna binecuvantarea peste continua, nu inceteaza odata cu Inaltarea la cer. Mintuitorul sta pe un curcubeu (stilizat), acesta fiind semn al legamintului stravechi dintre Dumnezeu si oameni.
    In planul pamantesc, Maica Domnului ocupa un loc principal. De o parte si de alta stau Apostolii si sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Apostolii sunt surprinsi in felurite miscari, in timp ce Sfanta Fecioara ramane nemiscata si calma. In cântarile Bisericii se vorbeste despre prezenta Maicii la Inaltarea Fiului ei: ,,Bucura-te, Nascatoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, ca văzând astazi pe Cel ce L-ai nascut inaltandu-Se de pe pamint, impreuna cu ingerii L-ai marit" (Cintarea a 9-a a canonului).
    Pe munte Hristos S-a nascut, S-a schimbat la Fata, S-a retras adesea, a fost rastignit si S-a inaltat. Muntele este simbolul cerului, al Bisericii, al Raiului. De aceea bisericile si manastirile se fac de obicei pe locuri mai inalte, dominind imprejurimile. Inaltarea la cer e urmata de implinirea fagaduintei Tatalui. 
     De aceea Apostolii inca nu au aureole in icoana, pentru ca Duhul Sfant nu venise. Sfanta Fecioara este o exceptie, caci il purtase pe Dumnezeu intrupat in pintecele sau.
    O prezenta mai putin obisnuita este cea a sfintului Apostol Pavel langa Maica Domnului. El nu a fost de fapt acolo, convertirea sa venind mai tirziu. Dar pentru ca icoanele sint purtatoare de simboluri, aici Apostolul Pavel este propovaduitorul credintei printre neamuri, altele decat poporul ales; el a fost numit ,,vas ales, ca sa poarte numele Meu inaintea neamurilor si a regilor si a fiilor lui Israel" (Fapte 9,15).
     Aceasta icoana poarta in sine si reprezentarea profetica a Celei de a doua veniri, cand va avea loc si Judecata universala: ,,Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergind la cer" (Fapte 1,11).

Foto: internet