Sa nu fim crestini botezati in otet

Ingerul Domnului 

Sa nu fim crestini botezati in otet." Vorba aceasta am auzit-o repetata de parintele Necula si mare dreptate are. Caci, nimic nu poate fi mai anapoda decât o față acrita de ,,super-crestin'' care vede toate paiele din ochii celorlalti.

Invierea Domnului

     Parintele Arsenie Boca avea o vorba cât o mie: ,,Fii ingaduitor cu slăbiciunile celorlalti!" Nu te oțărâ când vezi lumea ta de reguli plina, amenintata de nestiinta fratelui tau. Nu toată lumea a intrat in linistea Bisericii, ca sa curga in ritm linistit si firesc in randuiala bunului simt pe care il cunosti abia cind incepi impreuna-trairea cu Iisus Hristos.

Schimbarea la Fata

   Cand simti cu adevarat ca doar Hristos iti linisteste inima, nu te oftici că fratele tau isi petrece viata asa cum o faceai si tu odinioara. Toti căutam să ne linistim inima, ori macar să ne-o amortim. Dar nu intotdeauna in directia buna Cand ai gasit-o, pur si simplu nu mai poti sa te intorci de tot in nestiinta de odinioara. 

                             Iisus Hristos

     Hristos nu ne forteaza inima. Dar odata ce L-am cunoscut, este irezistibil. Este gustul dulce al Raiului pierdut. E un dor care te urmareste mereu.

    Daca privesti cu ochi critic la tinerii care se iubesc fara binecuvintarea nuntii, la cei care cred ca isi gasesc fericirea in alcool sau alte surogate, inseamna ca inca nu L-ai gasit cu adevarat pe Hristos. Doar L-ai adulmecat. Pentru ca privirea ta trebuie sa fie plina de iubire. Si de intristare. Pentru că fratele tau e inafara Vietii si a Iubirii adevarate.
     Cand ai revelatia unui Dumnezeu ,,pe bune", nu critici nici pacatul si nici Biserica. Pentru ca ai inceput sa vezi cu adevarat.

Foto: internet

Puterea prieteniei

   Vindecarea slabanogului din       Capernaum 

    

     In Sfintele Evanghelii intâlnim doi slabanogi cu povesti interesante: doi oameni paralizati care asteptau o minune de la Dumnezeu. Intre cei doi este o mare deosebire: unul dintre ei era singur-singurel si statea de zeci ani de lânga minunata scaldatoare Vitezda asteptind vindecarea dar ,,nu avea om'' care sa il arunce in apa vindecatoare. Celalalt este adus cu pat cu tot de patru prieteni si lasat prin acoperis fix la picioarele Mantuitorului Iisus Hristos.

    Voi povesti astazi despre bolnavul adus la Hristos de catre prietenii sai; intâmplarea se gaseste in Evangheliile lui Marcu si Matei. Imaginati-va ca Mintuitorul intrase intr-o casa si le vorbea oamenilor adunati, cu siguranta o multime destul de mare.

    Iisus Hristos devenise extrem de cunoscut si oamenii il urmau peste tot. Deodata tavanul de lut al casei se desface, praful curge in capul celor aflati in casa, iar prin gaura formata incepe sa se coboare incetisor un pat improvizat pe care zace un bolnav. Se vad patru capete de barbati ce tin cu grija patul care este lasat cu sfori la picioarele Vindecatorului. 

   Cu siguranta multimea vocifera impotriva tupeistilor care au ,,sarit” peste rând.  Oamenii aceia si-au asumat si un risc: daca Invatatorul nu facea o minune, riscau o bataie de la oamenii aflati acolo si mai ales de la proprietarul casei ,,avariate".   

    Lor pare sa nu le pese de nimic: vorba aceea, daca nu au putut intra pe usa, au intrat prin tavan. Mult trebuie sa fi tinut la prietenul lor daca au facut tot ce le-a stat in putinta ca sa-l ajute! Câtă diferenta fata de bolnavul de la Vitezda care timp de 38 de ani, o viata de om, s-a chinuit de unul singur!

    Hristos nu șovăie o clipa. Intâi ii iarta pacatele (sursa primordiala a bolii lui trupesti), spre oftica unora dintre carturari, care cârteau in sinea lor. Apoi ii vindeca si trupul, spunindu-i sa-si ia singur patul (fara sa i-l mai care cineva) si sa mearga acasa.
    Nu doar credinta lui l-a ajutat, ci si dragostea prietenilor lui care au facut tot ce le-a stat in putinta ca sa-l ajute. Câți dintre noi nu avem prieteni paralizati sufleteste, cu inimile impietrite, pe care putem sa-i aducem la picioarele Mantuitorului, macar in rugaciunile noastre? Poate avem prieteni care nu pot face nimic pentru ei. Dar Evanghelia de astazi este un exemplu ca nu exista ,,nu se poate".

Foto: internet

Sfanta Veronica si nebunia de a fi milos

                              Sf. Veronica 

     Despre Sfânta  Veronica aflam din Evangheliile lui Luca (8, 42-49) si Matei (9, 20-22) ca era o femeie cu o boala femeiasca indelungata, care s-a tamaduit prin credinta ei. Doisprezece ani se chinuise acea femeie cu o metroragie careia nici un medic nu-i gasise leacul, desi ,,cheltuise cu doctorii toata averea ei." Cu alte cuvinte un caz medical aparent fara nici o rezolvare.

    Insa femeia aceea a auzit de Iisus Hristos si s-a dus la El. Nu ca sa-L vada doar din curiozitate, ci pentru a o vindeca. S-a gindit in sinea ei, asa cum va marturisi si public: ,,Numai sa ma ating de haina Lui si ma voi face sanatoasa."
    In acea vreme, scurgerea sângelui era considerata la iudei prilej de necuratie. O femeie nu avea voie sa ii ,,spurce" pe cei din jur care ar fi trebuit automat sa purceada la un complicat ritual de curatire.
     De aceea, la intrebarea Mântuitorului: ,,Cine este cel ce s-a atins de Mine", ea intra in panica si incepe sa tremure de teama oprobiului public.
    Era destul de ciudat sa intrebe asta, atâta vreme cât Hristos era prins intr-o multime de oameni, lucru sesizat si de Apostoli. Doar ea stie nuanta intrebarii. Insa Hristos nu o intreaba ca s-o faca de badjocura, ci tocmai ca sa arate tuturor credinta ei care o vindecase de boala: ,,Indrazneste fiica, credinta ta te-a mantuit."

     Aceasta este prima intalnire a lui Iisus Hristos cu ea.  In a doua lor intâlnire - si cea in care ea isi va dobândi numele, femeia ii intoarce cumva gestul. Ea va fi cea care pe drumul Golgotei, se va opri pentru o clipa in fata unui Hristos desfigurat in bataie si plin de sânge, pentru a-i sterge Chipul cu mahrama ei. I-a oprit si ea scurgerea sângelui din rani, cu un gest de o neobisnuita tandrete intr-o multime de oameni care urlau si scuipau.

     Imaginati-va un Iisus Hristos gol, plin de lovituri si de sânge, cu crucea in spinare (o priveliste care nu incuraja privitorul sa creada ca El este Dumnezeu Intrupat), un Hristos care nu mai semana deloc cu Acela care facuse atâtea minuni. In mijlocul multimii turbate, ignorându-i pe soldatii care nu lasau pe nimeni sa se apropie de osândiții la moarte, femeia aceea inca Il vede pe Cel care o vindecase odinioara. Nu-i pasă că soldatii furiosi pe multimea galagioasa puteau sa o rastigneasca si pe ea, aveau acest drept. Pare sa nu-i pese de nimeni si de nimic; intr-un gest de o infinita tandrete, ii sterge incetisor Chipul otova de lovituri si sânge. Asa, ca o mângâiere care va rămâne întipărită pe mahrama ei. Prima icoana. Eikon. Vera-eikon, de aici si numele ei.

    Cum este sa ai un gest de tandrete fata de Dumnezeul tau? Ca tâlharul de pe cruce, care, intr-un gest de recunoastere a propriei ticalosii, ia totodata apararea nevinovatului Dumnezeu aflat in aceeasi suferinta ca si el. Isaia proorocise ca in clipele patimirilor Lui, Mesia ,,nu avea nici chip, nici frumusete, ca sa ne uitam

la El, nici infatisare, ca sa ne fie drag" (Isaia 53,2). Veronica descopera Chipul acoperit de sânge intr-un umil gest de milostenie. Atat putea ea sa faca atunci. 

    Nu Il putea salva de sentinta, nu putea indemna lumea la o revolta. Dar a stat in puterea ei sa aduca un strop de mângâiere in sufletul sfasiat de durere al lui Hristos. De ce ne-ar cere Hristos sa facem lucruri care ne depasesc, cind tot ce ne cere El este un strop de iubire si credinta cat un bob de mustar?

 Multumire: 
crestinortodox.ro si cuvantul-ortodox.ro

foto:  internet

Sfanta Veronica: icoana pictata de mine