Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul

 

     Sfantul Ioan Botezatorul aparuse intr-o lume incarcata de nelegiuiri, cand asteptarea unui Mantuitor care sa ridice pacatele lumii devenise sufocanta.

     Insusi regele Irod era un nelegiuit: betiv, afemeiat, isi alungase sotia pentru a trai cu cumnata lui, Irodiada. Sfantul Ioan Botezatorul nu ezita sa-i spuna direct ca nu se cade sa faca asta, de aceea Irodiada il ura (Ioan 6, 18-19).

    Desi Irod il aprecia pe Sfantul Ioan si chiar il asculta cu drag (Ioan 6,20), pune sa fie prins si aruncat in temnita.
    De ziua lui Irod s-a facut un mare ospat, cu toti cei de vaza. Fiica Irodiadei a dansat iar Irod infierbintat de vin si de fata cea frumoasa, s-a jurat in fata tuturor ca-i va da tot ce-i va cere, pina la jumatate din regatul lui (Ioan 6, 21-23).

    Nestiind ce sa ceara, Salomeea s-a sfatuit cu mama ei care a cerut neintarziat capul lui Ioan Botezatorul. Regele nu a vrut sa-si pateze imaginea pentru ca jurase in fata tuturor. 

    Desi s-a mahnit, a trimis un paznic care i-a taiat capul Sfantului in temnita pe ascuns, l-a pus pe o tipsie si l-a dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale (Ioan 6, 24-28). Auzind ucenicii au venit si i-au luat doar trupul pe care l-au ingropat (Ioan 629). Se spune ca Irod nu le-a dat si capul odata cu trupul, pentru ca se temea ca Sfantul Ioan va invia.

       Icoana prezinta de regula doar scena in care Botezatorului i se taie capul pe care Salomeea il ia pe tipsie. Dionisie din Furna in Erminie are o descriere mai ampla, in patru timpi: Irod la banchet cu toata lumea la mese si Salomeea dansand. Apoi intr-o parte fata cu tipsia pe care este capul in fata Irodiadei si a treia scena, temnita in care este executat Sfantul Ioan si fata care ii ia capul pe tipsie. Si mai incolo apostolii Andrei si Ioan pun trupul Botezatorului in mormant. Condensarea timpului in icoane nu este ceva neobisnuit.

       Icoana cel mai des intalnita este scena taierii capului. Temnita este ca un turn stilizat. Cladirea este contrabalansata de stanci. Un soldat barbos sta cu sabia in mana; este calaul. Sfantul Ioan Botezatorul sta in genunchi cu mainile legate, imbracat in vestmintele sale aspre; capul i se rostogoleste sau pe gat se vede o dara rosie.  

    In icoanele ortodoxe nu vedem valuri de sange, corpuri contorsionate de durere si chipuri crispate sub povara suferintei. In lumina lui Dumnezeu, sfintii martirizati au in icoane o seninatate speciala. La fel si Mantuitorul rastignit pe cruce. Capul taiat al Botezatorului nu ne inspaimanta, nu se prezinta crispat intr-o baie de sange. Aureola il invaluie ca un cer fara nori.

     De Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul se tine post negru in semn de tristete si de pocainta. Dar si in contrast cu banchetul lui Irod care dupa ce a mancat si a baut zdravan si-a pierdut capul...

Foto: internet

Povestea talharului care s-a facut sfant: Moise Etiopianul (28 august)

      Ni se intampla adesea ca ideea de sfintenie sa ni se para ciudata si indepartata. Ca si cum indemnul Mantuitorului ,,fiti sfinti" ar fi imposibil de urmat. 

    Aruncand insa o privire in calendar, gasim tot soiul de pacatosi care la un moment dat au zis pacatului ,,stop joc'' si s-au incapatanat sa-L urmeze pe Dumnezeu. ,,Hristos vrea pramatii pocaite in rai", spunea parintele Constantin Necula.

    Un astfel de exemplu il gasim la un fost talhar si ucigas la drumul mare, genul de om pe care oamenii il vad aruncat in fundul iadului, dar pe care Dumnezeu il asteapta cu rabdare la cotitura.
    In Egipt traia un talhar vestit pe nume Moise, o namila de negru voinic si aspru. Fusese rob dar stapanul il alungase pentru proastele lui obiceiuri, printre care se numara si crima. Ajunge capetenie temuta de talhari, devenind renumit pentru cruzimea sa.

 

Intr-o zi, vestitul talhar isi lasa balta tovarasii de faradelegi si pleaca la o manastire in pustie. Se da in ascultare egumenului si fratilor; satul de viata dusa pana atunci, satul de pacatele lui. Dupa o vreme, prinzand gustul slujirii lui Dumnezeu care l-a primit cu bratele deschise ca pe fiul risipitor, pleaca singur intr-o chilie sihastreasca sa-si planga pacatele.

     Intr-o zi in chilia lui navalesc patru talhari. Moise ii biruie cu usurinta, ii leaga si ii duce in spinare la manastire ca pe niste saci, nestiind cum sa-i pedepseasca. Parintii de acolo au poruncit sa-i lase liberi. Recunoscand in pustnic pe fostul capitan al talharilor si fiind coplesiti de bunatatea fratilor, talharii s-au facut si ei calugari. Apoi si alti talhari auzind ca fosta lor capetenie s-a calugarit, urmandu-i exemplul.
   Ca si sfanta Maria Egipteanca, sfantul Moise se chinuia mult si cu ispita desfranarii. Postea aspru mancand doar seara o bucatica de paine si muncind mult. Cu toate astea nu scapa de ispita.

    Mergand la sfantul Isidor pentru sfat, acesta i-a aratat o multime de diavoli ispititori. Dar si multimea mai mare de ingeri veniti la lupta. O  vreme aceasta viziune l-a linistit, dar apoi lupta a reinceput. Atunci ca sa se osteneasca si mai tare, a inceput sa le aduca apa batranilor din pustie fara ca ei sa stie.

    In pustiu apa era la mare distanta iar pomana pe care si-o facea cu parintii era de nepretuit. Atunci diavolul, nesuferindu-i osteneala, l-a pocnit intr-o noapte cu un par pe spinare, lasandu-l aproape mort langa un put cu apa. Caci atunci cind este vorba de sfinti diavolul nu mai trimite intermediari, rezolva singur problema...
    Fratii l-au luat si l-au oblojit, dar abia dupa un an si-a insanatosit trupul. Sfantul Isidor l-a impartasit si i-a zis ca aceste ispitiri au fost date tocmai ca sa nu creada ca el cu puterea lui le poate invinge si sa isi piarda astfel plata.
     Sfantului Moise i se da cununa de mucenic la virsta de 75 de ani. Primeste de la Dumnezeu instiintarea ca in schit vor navali barbarii ca sa-i ucida pe calugari. Ii instiinteaza si pe ceilalti vietuitori de asta dar el ramine in schit pentru a implini vorba Mintuitorului care zice: ,,Cel ce ridica sabia, de sabie va muri!"

Icoane preluate de pe internet

Mic dictionar 10. Despre compozitia ciudata a icoanelor (perspectiva inversa)

                       Cina cea de Taina

 Pentru admiratorii impatimiti ai artei laice, compozitia icoanei pare oarecum copilareasca si nelalocul ei. Cladirile parca vin catre privitor si sunt dispuse bizar, nu exista profunzimi, clarobscur, personajele din spate sunt de aceeasi marime cu cele din fata uneori chiar mai mari, copacii au o forma ciudata, stancile sunt prea stilizate, unindu-se uneori in forme imposibil de recunoscut in viata de zi cu zi. Pentru ca de fapt icoana nici nu reproduce formele cu care sintem obisnuiti. Este stra-vederea lumii cu ochii launtrici.

           Nasterea Sf. Ioan Botezatorul

     Icoana prefera sa ramina bidimensionala pentru ca nu isi traieste propria viata la care credinciosul doar asista, ca in cazul unui tablou. Icoana te cuprinde in viata ei, invitandu-te sa participi in mod direct. Se dematerializeaza precum trupul Mantuitorului cand a intrat prin usile incuiate, dar in acelasi timp are consistenta ca Mantuitorul inviat care a cerut de mancare Apostolilor Sai. Viziunea spirituala isi gaseste un limbaj adecvat in Traditia Bisericii.

    In icoana tamaduirii fiicei sutasului, sunt vazute simultan doua actiuni: dialogul sutasului cu Hristos si vindecarea minunata. Oricum ele se petrec in acelasi timp. Iar dispunerea arhitecturala subliniaza ideea.

   Arhitectura sfideaza orice logica. Un spatiu inchis din icoana nu te determina sa vii la el, ci te aduce in interiorul compozitiei. Pentru ca punctul de fuga (intersectia liniilor din fundalul unui tablou) se muta in icoana in fata. Ca si cum punctul de fuga s-ar muta in spatele privitorului, facandu-l parte integranta din icoana. 

    Aceasta este perspectiva inversa care invita la metanoia, adica la pocainta care rastoarna perspectivele acestei lumi. Astfel, cei smeriti se inalta iar cei din urma vor fi cei dintai.

Taierea capului sf. Ioan Botezatorul (tablou)
   

    Cladirile din icoane sunt spatii deschise. Peretii raman in spate, ca si cum ne-am afla noi insine acolo. Tavanul este uneori un soi de draperie. Mesele si scaunele par desenate de un copil care aduce tot ce a vazut la nivelul ochilor lui, fara geometrie spatiala.

   Nu exista clar-obscur, pentru ca totul este scaldat in lumina Harului lui Dumnezeu. Lumina este dispusa in mod egal in compozitie. Iar pe chipuri umbrele sint doar sugerate.
   Vederea lui Dumnezeu Cuvantul si a sfintilor Lui in icoane presupune ,,inima curata si smerita", vorba Psalmistului David. Imparatia lui Dumnezeu te cuprinde in interiorul ei in icoane, ca intr-o imbratisare.
   ,,Adevarat graiesc voua: Cine nu va primi Imparatia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra in ea" (Luca 18,17).

Foto: internet

11. Povestea unei icoane facatoare de minuni a Maicii Domnului: Cea cu trei maini

  Icoana Maicii Domnului cu trei maini    

        Triherusa de la manastirea Hilandar
 
      Si povestea acestei icoane este speciala. In timpul imparatului Leon Isaurul care lupta impotriva sfintelor icoane, locuia in Damasc un tanar pe nume Ioan. Acesta era un aparator iscusit al icoanelor, lucrarile sale ramanand pana astazi un reper in ortodoxie. Sfantul Ioan Damaschin (caci despre el este vorba) a starnit astfel mania imparatului iconoclast. Acesta a planuit ca prin viclesug sa il inlature pe acel tanar indraznet. A alcatuit o scrisoare falsa prin care cica Ioan ar vrea sa-l detroneze pe voievodul Damascului si a trimis-o acestuia impreuna cu alta scrisoare in care il arata cu degetul pe ,,tradator''.

                     Sf. Ioan Damaschinul   

    Voievodul Damascului s-a facut foc si para, cu atat mai mult cu cat Sfantul Ioan era un apropiat de-al sau. Fara sa-l lase sa se dezvinovateasca, a poruncit sa i se taie mana dreapta si sa i se spanzure in piata orasului.

    Tanarul nevinovat s-a retras in camera sa, tanguindu-se in fata icoanei Maicii Domnului. L-a rugat prin intermediari pe voievod sa ii inapoieze mana taiata si a plans in fata Maicii Domnului ca sa ii vindece mina, pentru a-si continua lucrarea de aparare a credintei.

   Obosit de atata durere si plans, a atipit. Si o vede ca in vis pe Sfanta Fecioara care ii spune: ,,Iata, mana ta este sanatoasa! Sa o folosesti dupa cum ai fagaduit si sa nu mai fii de acum intristat!" 

    S-a facut nevazuta iar sfantul Ioan s-a trezit. Cand s-a trezit, a vazut ca mana ii fusese lipita la loc. Doar un semn rosu marca locul de unde fusese taiata.
    Aceasta mare minune l-a incredintat pe voievod de nevinovatia credinciosului sau slujitor. Acesta, marcat de cele intimplate, a hotarit sa isi inchine viata Celei care l-a tamaduit. 

        Mai intai a facut o mana de argint de marimea celei taiate si a lipit-o de icoana Maicii Domnulului in fata careia s-a vindecat. Apoi, luind icoana cu el, s-a dus la manastirea Sfantul Sava cel Sfintit unde s-a calugarit, dedicandu-si toata viata in apararea credintei sale.
   Icoana a fost adusa la Manastirea Hilandar din Sfantul Munte Athos. Initial a fost asezata in altar.

    Murind staretul, s-au iscat neintelegeri nestiind pe cine sa aleaga succesor.  In toiul

 acelei tulburari interne, au gasit icoana intr-o dimineata pe tronul staretului. Au mutat-o la loc in altar, insa istoria s-a repetat. Au sigilat usile bisericii dar au gasit icoana tot pe locul staretului, desi nimeni nu intrase in biserica.
    Un pustnic batran le-a spus ce insemnau toate acestea: ,,M-a trimis Maica Domnului sa va spun ca de acum inainte sa nu mai puneti staret, ca Ea voieste sa fie Stareta si ocrotitoarea manastirii''.
   De atunci Maica Domnului este stareta acestei manastiri, avind doar un ajutor de staret. Cand au vreo nevoie, calugarii merg si iau binecuvintare de la icoana. Iar Stareta si-a ocrotit de multe ori manastirea, scapand-o din primejdii. Cand a fost asediata, niciodata nu au reusit sa intre cei dinafara in ea, desi inauntru vietuiesc calugari neinarmati, nu soldati cu experienta.

Manastirea Hilandar      

Imagini: internet

10. Povestea unei icoane facatoare de minuni a Maicii Domnului: cea de la Mitropolia din Iasi

Icoana facatoare de minuni de la Mitropolia ieseana 

   Istoria acestei icoane este legata de numele seminarului teologic de la Socola, din Iasi. Icoana imparateasca aflata pe catapeteasma bisericii seminarului a inceput sa lacrimeze. Era la 1 februarie 1854, de ziua sfantului Trifon. 

    Initial s-a crezut ca seminaristii se tin de farse. Dar pentru ca aceasta intamplare s-a tot repetat pana la finalul lunii aprilie, icoana a fost studiata de preoti si ierarhi. Aflam dintr-un ziar iesean al timpului: ,,spre a inlatura orice presupunere, s-a oranduit o de aproape priveghere si intrarea in biserica s-a ingaduit numai pentru o persoana de incredere."

         Guvernul Moldovei, pentru a lamuri aceasta situatie a randuit o cercetare amanuntita a acestui fapt extraordinar. In urma cercetarilor s-a publicat un comunicat in foaia politica ,,Zimbrul" (pentru doritori anul III, nr. 35) in care se scria ca toate celelalte icoane din biserica sunt uscate, iar picaturile care curg din icoana Maicii Domnului sunt picaturi de apa foarte asemanatoare cu lacrimile si curgeau numai din ochi.
    Pentru a reusi toata lumea sa se inchine in buna randuiala, icoana a fost scoasa din catapeteasma si pusa in mijlocul bisericii. Iar minunea nu consta doar in plansul vizibil al Maicii in icoana, caci se savarseau si vindecari. Cu atat mai vizibile cu cit medicina nu era atit de grozava la vremea aceea. In urma unei astfel de vindecari savarsite in familia sa, boierul Nicolae Roznovanu a comandat o ferecatura pretioasa care se pastreaza si azi din 1855.

Mitropolia din Iasi: vedere aeriana

 

  In anul 1889 icoana a fost adusa la Catedrala Mitropolitana, fiind alaturi de Sfanta Cuvioasa Paraschiva ajutor si alinare celor care se inchina cu credinta. 

Foto: internet

 

 

Cinstirea Maicii Domnului in icoane (partea a doua)

 O imagine plastica a Maicii Domnului ne-a fost lasata de catre sfantul Dionisie Areopagitul (cel care apare si in icoana Adormirii): ,,Inalta, peste mijlocie, foarte zvelta, cu maini si picioare delicate si frumoase, culoarea pielii ca aurul, ochii ca maslina coapta, ovalul fetei desavarsit. Se purta in culorile fecioarelor: rosu si vanat (...). Toata infatisarea si purtarea ei erau atit de dumnezeiesti, incat daca n-as fi stiut ca nu-i ea Dumnezeu, m-as fi inchinat in fata ei ca lui Dumnezeu". Iar sfantul Ioan Damaschin completeaza: ,,Haina i-a fost decenta, mersul ei demn, nici pripit, nici afectat. Seriozitatea ei aparea indulcita prin amabilitatea si bunavointa ei."

  Maica Domnului este zugravita atat in pictura exterioara a bisericilor, cat si in interior. In fresca exterioara apare Cinul: o friza de sfinti care inainteaza spre rasarit, unde este zugravita Maica Domnului pe tron, cu Pruncul in brate. La Voronet apare o intreaga procesiune de sfinti; spre deosebire de siluetele care au tendinta de inaintare spre rasarit, Sfanta Fecioara are o pozitie frontala, simbol al punctului final.

Curtea de Arges - Adormirea Maicii Domnului)

    In biserica apare in diverse scene din viata sa iar pe peretele de apus ii este zugravita Adormirea, ca un memento mori pentru crestinii care ies din biserica.

Biserica Sf. Atanasie si Chiril, Tirgoviste 
     Insa cea mai impunatoare aparitie a Maicii Domnului este cea din absida altarului. Deasupra Sfintei Mese unde Fiul sau Se jertfeste la fiecare Sfanta Liturghie, Sfanta Fecioara priveste spre toti credinciosii din biserica. Oricum ea este simbolul Bisericii. 

    Ca Imparateasa, primeste cererile celor care au nevoie de ajutor. In Acatistul Maicii Domnului ea este numita: ,,Celor mahniti mangaietoare, celor necajiti bucurie, celor deznadajduiti nadejde".

Biserica Sf. Atanasie si Chiril, Tirgoviste - absida

    Pentru intaia oara apare ca rugatoare la nunta din Cana Galileii cand mijloceste pentru nuntasii aflati in impas, ,,fortand mana'' Fiului sau sa isi inceapa mai repede misiunea. Sfanta Fecioara Maria - logodnica Mirelui si simbol al Bisericii, apare ca mijlocitoare alaturi de sfantul Ioan Botezatorul, in icoana numita Deisis sau Rugaciune.

     Fiecare altar are doua icoane mari, denumite ,,imparatesti": in stanga una cu Maica Domnului cu Pruncul in brate, in dreapta o icoana cu Mintuitorul Pantocrator (Invatator).

 

 ,,Daca icoana lui Hristos este pentru noi o evocare permanenta a Intruparii Fiului lui Dumnezeu, icoana Maicii Sale se impune de la sine. Nu este ea, oare, cel mai frumos giuvaer al omenirii, stadiul ultim al indumnezeirii omului?" (Icoana, fereastra spre absolut - Michel Quenot)

Fragment din lucrarea: Maica Domnului Induratoarea  in iconografia ortodoxa romaneasca (Mihaela Andrei)

Foto: internet

Cinstirea Maicii Domnului in icoane (prima parte)

      Pentru a lua chip omenesc, Dumnezeu-Cuvantul nu Se putea naste dintr-o femeie oarecare, pe cale naturala. ,,Hristos ca om vine la existenta asemenea lui Adam, printr-un act dumnezeiesc, deci nepatat de pacatul voluptatii" (Teologia dogmatica ortodoxa III - par. D. Staniloaie). De aceea reprezentarea icoanelor Maicii Domnului este in stransa legatura cu dogma Intruparii Logosului divin.

     Prin cinstirea icoanei se aduce inchinare prototipului zugravit adica Maicii Domnului, nu suportului si culorilor. 

      Din Acatistul Maicii Domnului citim: ,,Nemernici si straini de credinta crestina sunt acei care nu se inchina chipului tau celui intru totul sfant, caci tu Stapana ca o Maica a Unuia din Sfanta Treime, ai trimis darul facerii de minuni asupra sfintei tale icoane."

    Icoana Maicii Domnului este nelipsita in biserica: de la Vovidenie la Bunavestire, Nasterea Domnului, apoi mereu cu Pruncul in brate, prezenta la Nunta din Cana, la picioarele Crucii, la Inaltarea Domnului, la Uspesnie (Adormire), alaturi de sfinti si sfinte, primind rugaciunea lor. Langa tronul sau au fost zugraviti sfinti si puteri ceresti in atitudine rugatoare, donatori oferind macheta bisericii ctitorite de ei.

     In Sfanta Scriptura apar proorociri despre Maica Domnului. In Psalmul 44, proorocul David spune: ,,Statut-a Imparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata". Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul completeaza: ,,Si s-a aratat din cer un semn mare: o femeie cu soarele, si luna era sub picioarele ei, si pe cap purta cununa din douasprezece stele" (Apoc.12,1).

  
Fragment din lucrarea: ,,Maica Domnului Induratoarea in iconografia romaneasca" - Mihaela Andrei
Foto: internet

Mic Dictionar 9. Diferente intre Madona din tabloul religios si Maica Domnului din icoana

                   Dulcea Sarutare

                 Madona - Rafael Sanzio

      ,,Icoana ne face prezent ceea ce Evanghelia ne spune prin cuvant" (Sinodul din 869). Ne prezinta persoane sfinte care au existat, nu sunt doar o legenda si evenimente care se deruleaza ciclic, an de an.

   Sfantul Apostol Luca a pictat primele icoane ale Maicii Domnului, sub inspiratia Duhului Sfant. Se crede ca icoana Maicii Domnului din Vladimir ar fi una dintre ele. Cert este ca aceasta icoana (as indrazni sa o numesc super icoana), poarta in ea nestirbita o imagine extrem de reprezentativa despre modul cum vad crestinii ortodocsi icoana si pe Maica Domnului cu Pruncul.

             Maica Domnului din Vladimir

     Chipul prelung are o tristete si o duiosie nesfarsita. Maforionul care o acopera pe cap si pe umeri poarta trei stelute, simbol al Sfantei Treimi si al intreitei sale feciorii: inainte, in timpul si dupa nasterea Pruncului Sfant. Hristos e sustinut cu o mana ca un tron, iar cealalta il mangaie ca o mama si il arata ca pe un Dumnezeu in acelasi timp tuturor.

   Intre Mama si Fiu este o tandrete speciala, o legatura profunda. Hristos-Copilas Isi lipeste obrajorul de obrazul Maicii.

            Maica Domnului de la Kazan

    Chipul Lui are trasaturi de adult, pentru a sublinia si natura dumnezeiasca. La fel si vestmantul cu hasuri de aur al Luminii celei neanserate e vestmant de Imparat. Fundalul e din aur: simbolul luminii necreate si al ,,zilei a opta.'' 

         Icoana Maicii Domnului cu Pruncul

  Chipul Maicii Domnului si al Pruncului Iisus se regasesc in toate icoanele ortodoxe. Chiar daca exista mii si mii de variante zugravite de mii si mii de iconari, in esenta imaginea este aceeasi. Vestmintele sunt aceleasi.

   In schimb, in tablourile cu tema religioasa, Madona cu Pruncul este doar un pretext al desfasurarii talentului artistic. Sunt folosite modele (pictorii saraci nu isi puteau permite sa plateasca decit prostituate care sa le pozeze), iar vestmintele sint cele ale vremii.

                     Madona- Rafael Sanzio
     Din secolele XI-XII cind arta sacra si-a pierdut directia si sensul in apus, stilurile europene in arta si-au spus cuvintul: gotic, renascentist, baroc. Limbajul artei profane nu reuseste sa transmita revelatia, nu mai avem perceptie religioasa ci estetica.

        Madona cu Pruncul-tablou religios

    Madonele sint femei obisnuite imbracate dupa moda timpului (nerespectand astfel adevarul istoric), adesea si cu decolteu adanc si sani generosi. Sunt cu capul gol, despletite si cu parul fluturand,  ceea ce ar fi insemnat in vremea Mantuitorului o purtare usuratica.

   Pruncul e un Bambino grasunel, despuiat ca un copilas dus la imbaiat. Din nimic nu se vede ca e si Dumnezeu Intrupat. Detaliile sunt atent lucrate, cu migala, accentul se pune pe forma, culoare, exactitatea detaliului. De admirat. Nu de rugat. Nu poti simti prezenta Maicii Domnului si a lui Hristos in fata unei false imagini a sfinteniei.

           Sagrada Familia-tablou religios
   In Ortodoxie imaginea sustine cuvintul si invers. Slujbele vorbesc in imagini care se regasesc in icoane. Maica Domnului este Theotokos, adica Nascatoare de Dumnezeu.

        Icoana Maicii Domnului Pantanassa

    Era firesc sa se spiritualizeze limbajul prin care sa se exprime acest adevar fara a se pica in erezie. Din Madona cu Bambino lipseste dumnezeirea, astfel mesajul se pierde pe drum intr-o admiratie pur omeneasca.

Foto: internet