Sfintii mucenici Chir si Ioan, doctorii care nu cereau plata

    Sf. Mc. doctori fara de arginti Chir si Ioan 

    Sfantul Chir s-a nascut in Egipt. Era un medic renumit, dar si un foarte bun crestin. Pe langa vindecarea trupeasca, el le vorbea pacientilor sai si despre Hristos, intr-o perioada in care daca se afla ca esti crestin plateai aceasta ,,indrazneala" cu capul. El vorbea despre pacate ca sursa a bolilor trupesti si vindeca folosindu-se nu doar de stiinta ci si de rugaciune. Iar pentru aceasta vindecare dubla: sufleteasca si trupeasca, nu voia nici un ban.

    Afland imparatul Diocletian despre doctorul care convertea paganii la crestinism, a dat porunca sa fie prins si torturat. Insa sfantul Chir afla la timp si fuge in Arabia unde se calugareste.

    Pentru viata lui imbunatatita, ia de la Dumnezeu darul facerii de minuni. De aceea vindeca acum numai cu cuvantul, prin rugaciune catre Mintuitorul Iisus Hristos. Vestea despre minunile facute de medicul calugar s-a raspandit printre inchinatorii la idoli care se converteau la crestinism in numar mare.
    Sfantul Ioan era un crestin din Edessa, aflat in rinduiala ostaseasca.  

     Neimpacat cu viata sa, pleaca din armata si ramine o vreme in Ierusalim. Aici aude vorbindu-se despre parintele Chir, medicul care vindeca numai cu cuvantul. Isi doreste foarte mult sa-l cunoasca si sa-i devina ucenic, de aceea pleaca in cautarea lui. Dupa o perioada de staruitoare cautari il gaseste in Arabia; ramane alaturi de el, fiind partas la viata lui sfanta si invatand meseria de medic.

     

    In acea vreme imparatul pagan ii prindea pe crestini si ii silea prin torturi sa se lepede de Hristos. Asa a fost prinsa o femeie credincioasa pe nume Atanasia, cu cele trei fete ale ei: Teoctista (de 15 ani), Teodosia (de 13 ani) si Eudoxia (de 11 ani).

     Temandu-se ca nu cumva fiind femei si mai slabe sa se lepede de credinta, ori mamei sa ii fie mila de fete, sfantul Chir urmat apoi si de sfintul Ioan au plecat in cetatea Canon. Acolo femeia era prizoniera impreuna cu fetele sale. In temnita le-a imbarbatat pentru prigoana care urma sa vina. Ighemonul cetatii afland asta, ii pune si pe ei in lanturi. Sunt chinuiti mai apoi li se taie capetele; mai intai sfintei Atanasia si fetelor apoi celor doi sfinti doctori fara de arginti.

   Sf. Mc. doctori fara de arginti Chir si Ioan 

Foto: internet

Sfintii Trei Ierarhi - invatatii Ortodoxiei

       Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur 
                

                 Sursa:Doxologia

      Acesti trei ierarhi ar putea fi un exemplu pentru cei care afirma ca ortodoxia propovaduieste ignoranta. Pentru ca ei se numara printre marii carturari ai tuturor timpurilor iar invatatura lor a strabatut secolele, fiind si astazi de o profunzime revelata inegalabila.

     Fiecare are ziua sa in care este sarbatorit: la 1 ianuarie sfantul Vasile cel Mare, la 25 ianuarie sfantul Grigorie iar la 27 sfantul Ioan Gura de Aur. Insa dupa moartea lor au aparut certuri intre adeptii invataturilor lor care se impartisera in tabere, fiecare sustinandu-si invatatorul. Dupa cativa ani de dispute - care sa fie cel mai mare intre teologi, cei trei sfinti au aparut aievea mitropolitului Ioan al cetatii Evhaitenilor pe care l-au indemnat sa aleaga o zi in care sa fie praznuiti toti trei deopotriva, ca sa nu mai fie dezbinare. Si pentru ca ei erau sarbatoriti in luna ianuarie, a fost aleasa ziua de 30, ca o incununare a lunii.

    Toti trei au avut avere pe care au vandut-o si au impartit-o saracilor. Au avut parte de educatie, ajungind in varful elitei intelectuale. Desi ar fi putut avea o stralucita cariera pedagogica, aleg sa isi inchine viata slujirii lui Dumnezeu si a semenilor lor.

    Sfantul Ioan Gura de Aur era scund de statura, cu capul mare, slab si palid, cu pleoapele adancite si lumina ochilor mare. Avea o frunte inalta, obrajii supti de la postire si chipul plin de bucurie. 

      Ii intrecuse cu mult pe inteleptii elinilor cu inteligenta si retorica sa, a talcuit impecabil Sfanta Scriptura si a fost un exemplu de smerenie si daruire catre ceilalti. A murit exilat de imparateasa Eudoxia, la 63 de ani.

    Sfantul Vasile cel Mare era foarte inalt, uscativ si tras la fata, negricios si palid, cu barba lunga si neagra. Si-a cistigat pe buna dreptate renumele de cel Mare; a trait cu foarte multa intensitate, murind la doar 40 de ani.

      Sfantul Grigorie si-a castigat renumele de Teologul. Era de statura potrivita, putin palid, nasul lataret si sprancenele potrivite. Privirea ii era blanda si vesela, desi la ochiul drept avea un semn de la o lovitura. Avea o barba nu prea lunga dar deasa si potrivita, era plesuv si cu parul alb. Era atat de iscusit in dogme si de intelept, incat si-a cistigat numele de Cuvantatorul de Dumnezeu.

  

 Acesti sfinti au trait intr-o perioada in care invatatura crestina prindea contur. Invatatura despre Sfanta Treime, atat de complexa si de delicata a fost abordata magistral de toti trei in acea vreme de framantari eretice. Acesti Sfinti Parinti ai Bisericii au aparat Revelatia facuta prin Mantuitorul Iisus Hristos, iar scrierile lor apartin Traditiei Bisericii Rasaritene. 

Sursa: Vietile sfintilor pe luna ianuarie

Foto: internet

Sfanta Xenia cea buna pentru Hristos si nebuna pentru oameni (sau povestea unei iubiri nebune)

            Sfanta Xenia din Sankt Petersburg 

    Sfanta Xenia din Sankt Petersburg s-a nascut prin anul 1730, datele nu sint exacte. Nici despre familia in care a crescut nu se stie prea mult. Este sigur ca s-a nascut intr-o familie cu o situatie materiala buna unde a primit o educatie aleasa. Conform normelor acelor timpuri, doar asa ar fi putut sa se marite la 22 de ani cu un ofiter imperial.

    Tanara era profund indragostita de sotul ei. Dupa patru ani, viata sa ia o turnura dramatica: sotul ii moare pe neasteptate la o petrecere, probabil in urma unei come alcoolice.

    Xenia avea 26 de ani cand a ramas vaduva. Moartea brusca a sotului ei care se stinsese intr-o stare duhovniceasca nu foarte potrivita, a tulburat-o profund. Inainte de inmormantare tinara doamna nu se putea dezlipi de cadavrul sotului ei. Parul ii incaruntise si parea imbatranita brusc.

     Xenia s-a daruit pe sine si pe sotul ei in grija lui Dumnezeu. A fost o dovada extrema de iubire fata de sotul ei defunct si de incredere in mila lui Dumnezeu.

     La inmormantare a venit imbracata in mantaua sotului ei si si-a asumat identitatea lui: spunea ca de fapt Xenia a murit iar ea este Andrei Fedeorovici. Era ca si cum si-ar fi asumat pocainta pe care sotul ei nu o avusese... 

      Din acea zi s-a lasat in mainile lui Dumnezeu. Si-a daruit casa si bunurile saracilor intrigandu-si rudele care au crezut ca si-a pierdut mintile. S-au plans autoritatilor care i-au facut o evaluare psihiatrica.

     In urma acestei evaluari, au concluzionat ca de fapt tanara vaduva era in deplinatatea facultatilor sale mintale si putea dispune de averea sa asa cum voia. Asa ca tanara nobila si-a daruit tot ce avea, ramanind doar cu mantaua sotului ei. Nu si-a pastrat nici macar o camaruta unde sa se adaposteasca de iarna ruseasca geroasa. A refuzat ajutorul rudelor sale si s-a refugiat in zona saraca a Petersburgului.

     Noaptea se ruga iar ziua adormea pe unde putea, manca ce primea din mila oamenilor, imbracata in aceeasi manta din ce in ce mai zdrentuita, ca o cersetoare. Fie ploaie, fie crivā fie soare arzator, ratacea pe strazi, sarmana, in aparenta cu mintile pierdute.  Multa lume o insulta si o alunga ca pe o nebuna. Insa, cu trecerea anilor, s-a dovedit ca femeia zdrentaroasa care refuza pomana si se recomanda cu nume de barbat, ascundea o viata duhovniceasca speciala.

     Ca sa isi sporeasca nevointa, atunci cind a inceput constructia unei biserici, ea insasi urca pe schele noaptea materialele necesare, usurand astfel truda lucratorilor. Dumnezeu i-a daruit darul inainte-vederii si al facerii de minuni inca din timpul vietii.

   Cunoscand iubirea conjugala, ajuta tinerii sa isi gaseasca perechea, binecuvantare cu care sfanta va ramane si dupa moarte. Adesea spunea vorbe in aparenta fara noima, dar pentru cei care o cunosteau erau pline de taine numai de Dumnezeu descoperite si de asta tineau cont de ele. A prezis evenimente viitoare care urmau sa afecteze cetatenii din Sankt Petersburg, inclusiv familia regala.

     A mai trait cam 45 de ani dupa moartea sotului ei, purtandu-l in rugaciune pina la virsta de 71 de ani, cind a plecat la Dumnezeu cu nadejdea ca pocainta facuta pentru sufletul lui a fost primita.

    
   Sfinta Xenia din Sankt Petersburg (iconita pictata de mine)

  Povestea acestei sfinte este povestea unei iubiri nebune. Dar nebune in ochii oamenilor. O tanara nobila devenita vaduva la varsta de 26 de ani isi dedica viata rugindu-se lui Dumnezeu pentru sufletul sotului ei care murise pe neasteptate. Ii poarta toata viata mantaua de ofiter (pana se face ferfenita) si ii preia numele. Nu el, ci ea murise!

     In acelasi timp este iubirea nebuna pentru Hristos caruia i se incredinteaza fara sa stea pe ginduri. Isi abandoneaza identitatea, isi daruieste toate bunurile, rudele cred ca si-a pierdut mintile.
    Este inmormantata in cimitirul Smolensk iar lumea va veni din toate partile sa plateasca slujbe pentru sufletul ei. In acelasi timp ii cer ajutorul care vine neintarziat. Cei care o vizitau luau pamint de pe mormantul ei, astfel incat in fiecare an pamantul de acolo trebuia inlocuit. Mai tirziu s-a construit pe acel loc o capela.

Foto: internet

Sfantul Antonie cel Mare, cel care s-a luptat cu diavolii

            Sfantul Cuvios Antonie cel Mare 

     Sfantul Antonie cel Mare s-a nascut in Egipt, intr-o familie de oameni instariti si foarte credinciosi. Desi avea o viata din care nu ii lipsea nimic, copilul nu a crescut un razgaiat. Dimpotriva, era ascultator si ravnitor spre cele sfinte. Nu crestea gandindu-se la bogatiile pe care le va mosteni de la parinti, ci gandindu-se la bogatiile promise de Parintele ceresc.

    Cand el avea 20 de ani si sora sa 18, parintii lor mor. Se intimplase adesea ca tanarul Antonie sa se intrebe cum ar putea sa isi sporeasca in cer comoara. Pe pamant era bogat, mostenise o mare avere, dar se simtea totusi neimplinit. Nu era bogatia pe care si-o dorea.

    Dupa o jumatate de an de rugaciune, afla raspunsul. Intrand in biserica, aude citindu-se la Evanghelie: ,,Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi." (Matei 19,21).
    A daruit pamanturile iar restul a vandut pe bani frumosi si a dat totul saracilor. Pe sora sa, la fel de iubitoare de Hristos, a incredintat-o unor fecioare credincioase; va urma si ea calea calugariei.

       Viata monahala nu se dezvoltase inca si nu era cunoscuta vietuirea in pustie. De la putinii monahi, a inceput tanarul nevoitor sa invete virtutile: de la unul indelunga rabdare, de la altul rugaciunea cu lacrimi, de la altul postirea si tot asa.  Se straduia sa obtina toate virtutile, uimindu-i pe cei din jur ca un tanar este atat doritor dupa Iisus Hristos, incat toata viata si nevointa i-o daruieste Lui.

     Asta a atras atentia diavolului. Era de asteptat. Toate gindurile si nalucirile l-au cuprins, chinuindu-l foarte tare. Lupta aceasta cu cel rau nu l-a slabit dimpotriva, mai mult voia sa ii incredinteze viata lui Dumnezeu Cel Viu. Asa ca a luat hotarirea de a locui intr-un mormant unde se stia  ca e teritoriul ,,nefartatului."

     Aici incepe marea incercare a vietii sale. Din ea va iesi biruitor dupa multe si dureroase ispite, inclusiv o bataie sora cu moartea primita de la diavoli chiar din prima noapte petrecuta acolo. In Viata sa este descrisa aceasta lupta, modul in care sfantul era ispitit, ca sa stim si noi cate chipuri poate lua cel rau ca sa ne traga in ispita (de folos celor care cred ca diavolul nu exista...).

     In acelasi timp vedem si armele cu care Sfantul Antonie biruia: rugaciunea, postirea si multa smerenie. S-a lasat cu totul in grija lui Dumnezeu. A petrecut in pustie timp de 20 de ani, in posturi, privegheri in rugaciune si o lupta continua cu demonii care considerau ca pustiul li se cuvine.

     Sfantul Antonie ii invata pe credinciosi si pe parinti din experienta sa, dupa ce biruise cu ajutorul lui Dumnezeu. Povetele sale ar putea alcatui un adevarat tratat de demonologie. Lupta sa cu pacatul a continuat si dupa ce nu a mai fost chinuit atit de rau de nalucirile dracesti.

      Facea minuni inca din timpul vietii sale iar Dumnezeu ii descoperea evenimente viitoare. Devenise foarte cunoscut si iubit pentru ca toti cei care aveau nevoie de ajutorul lui il primeau imediat. A fost numit  parinte al calugarilor pentru sfaturile pe care le-a dat in organizarea vietii monahale.

     A trait 105 ani, lasand in urma un numar foarte mare de ucenici asceti, lucru nemaiantilnit in monahismul egiptean pana la sfintul Antonie cel Mare. Viata i-a fost scrisa de catre ucenicul sau, Sfantul Atanasie cel Mare, Arhiepiscopul Alexandriei.

Sursa: Vietile sfintilor pe ianuarie
Foto: internet

Icoana in care sfantul se incrunta

       Icoana Sfantului Ioan Botezatorul, de la manastirea Prodromu 

       Chipul sfantului Ioan Botezatorul din icoana de la schitul Prodromu (in traducere Inaintemergatorul) este mai putin obisnuit: incruntare, tristete, mustrare...

    Povestea acestei icoane este una speciala. Ea nu a fost pictata de la inceput asa. A fost zugravita in preajma anului 1660 si pusa la iconostas in paraclisul vechi al schitului, inchinat sfantului Ioan Botezatorul. In anul 1821, in timpul Revolutiei din Grecia, nici Sfintul Munte Athos nu a fost ocolit de navalirile turcilor care jefuiau si ii ucideau pe calugari.
    Intr-una din zile, turcii au ajuns si la paraclisul sfantului Ioan Botezatorul. Parintii de aici fugisera din calea lor. Au intrat necredinciosii in paraclis, cu gandul sa fure ceva odoare scumpe. Negasind nimic de valoare, la manie au tras cu arma in icoana sfantului Ioan Botezatorul. Atunci Sfantul si-a intors privirea catre ei, manios si incruntat. Pe deasupra, a intors asupra turcilor gloantele care au ricosat in directia lor. Turcii s-au speriat de moarte si au fugit mancand pamintul.

 Schitul Sf. Ioan Botezatorul, Manastirea Prodromu (sursa: crestinOrtodox)

       Chipul intors si incruntat al sfantului Ioan Botezatorul a ramas asa pina astazi, ca marturie ca sfintii din icoane sunt vii. Cei care intra si se inchina simt aievea prezenta sfantului Ioan care ii mustra pentru pacate precum odinioara la Iordan dar ii si iubeste cu iubire mare, asa cum numai un sfant te poate iubi.  Acel sfant despre care Insusi Dumnezeu Cuvantul a spus: ,,Nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei unul mai mare decat Ioan Botezatorul. " (Matei 11, 11)

Foto: internet

Sfantul Ioan Botezatorul - cel care a pregatit calea lui Hristos

Sfantul Ioan Botezatorul (icoana pictata de mine)

      Sf. Ioan Botezatorul (manastirea Dionisiu din Sfantul Munte)

           Icoana sfantului Ioan Botezatorul 

    Sfantul Ioan Botezatorul se nascuse cu o menire clara: sa pregateasca lumea de venirea lui Mesia cel mult asteptat. Era o misiune vestita lui de Dumnezeu care il imbracase cu har inca de cind era in pantecele maicii sale. Atunci a simtit prezenta Stapanului aflat si el in pantecele Sfintei Sale Maici.

    Mama sfantului Ioan fugise cu el in brate de teama soldatilor care ucideau pruncii micuti, din porunca lui Irod. Din traditie stim ca s-au adapostit intr-o stanca, deschisa in chip minunat pentru ca micutul sa fie salvat. Sfantul Zaharia, tatal sau a fost ucis, iar mama sa inaintata in virsta, nu a mai trait mult. 

    Copilul a crescut in pustie, pregatindu-si sufletul pentru misiunea sa: ,,Precum Este scris in proorocie (la Maleahi) si Isaia: Iata Eu trimit ingerul meu inaintea fetei Tale, care va pregati calea Ta." (Marcu 1,2)

       Cine ar fi putut sa ii spuna care este rolul sau, daca nu Duhul Sfant? Si cine ar fi putut sa-i dea atata putere incit veneau multimile la el in pustie pentru botezul pocaintei, marturisindu-si pacatele? Iar sfantul Ioan ,,era imbracat in haina de par de camila, avea cingatoare de piele imprejurul mijlocului si manca lacuste si miere salbatica." (Marcu 1,6)

     La acest om imbracat ca un primitiv, ciufulit (cum arata icoanele) si destul de dur cu pacatul (de vreme ce il mustra pe insusi imparatul), veneau toti cei din tinutul Iudeii si toti cei din Ierusalim (Marcu 1, 5). Ii numea ,,pui de vipere" si ii indemna sa nu se mai bazeze doar pe faptul ca fac parte din poporul ales, ci sa se pocaiasca de pacatele lor. Pentru ca Dumnezeu poate sa faca si din pietre fii ai lui Avraam. (Luca 3, 7-8)
     Nu era prea bland si mamos cu multimile. Totusi oamenii veneau la Sfantul din pustie si il intrebau ce sa faca (Luca 3, 10), simtind ca acest ascet aspru ii putea indruma.

       Sfaturile sfantului Ioan erau pline de bun simt: faceti fiecare cu responsabilitate treaba in care sunteti pusi, nu asupriti, pocaiti-va de pacatele voastre. Si mai presus de toate, vorbea despre venirea Celui care va boteza ,,cu Duh Sfant si cu foc": ,,Eu va botez cu apa, dar vine Cel ce este mai tare decit mine, Caruia nu sint vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintelor." (Luca 3,16)

    Aceasta popularitate nu l-a abatut pe sfantul Ioan de la misiunea sa. L-a recunoscut pe Mantuitorul Iisus Hristos la aratarea Treimii si L-a botezat la cererea Sa. Stia ca de acum, rolul lui s-a incheiat.

    Pregatise sufletele pentru primirea iertarii pacatelor pe care Mantuitorul Iisus Hristos avea sa o faca. Trezise in sufletele semenilor sai constiinta pacatului si dorinta de a fi mantuiti. Le vorbise despre un Mantuitor. Il aratase tuturor: ,,Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lumii!"  (Ioan1,29). Il face cunoscut ,, oficial'' pe Hristos care pana atunci fusese un anonim. Apoi Iisus este facut cunoscut de Tatal al Carui glas Se aude din cerurile deschise, iar Duhul Sfant in chip de porumbel Se aseaza pe crestetul Sau. De acum urma ca Mantuitorul sa creasca iar Inaintemergatorul Sau sa Se micsoreze.

Doua icoane cu Sfantul Ioan Botezatorul pictate de mine

 

Cand Iordanul se intoarce inapoi (cu film)

                  Icoana Botezului Domnului

   Raul Iordan (foto: CrestinOrtodox.ro)

        Dupa slujba Bobotezei, la Iordan se savarseste slujba sfintirii apei. Initial luciul de apa este linistit, verde ca smaraldul.
    Atunci cand patriarhul arunca in apa crucea, apa, pina atunci tacuta si aproape nemiscata, parca incepe sa fiarba, cu valuri care borborosesc. In amintirea pogorarii Sfantului Duh in chip de porumbel pe capul Mantuitorului Iisus Hristos, sunt eliberati trei porumbei albi. Ei inconjoara de trei ori multimea, apoi dispar imediat.

      Cei prezenti se imbraca in camasi albe, lungi pina la pamant (amintind de camasile de botez ale neofitilor de odinioara) si coboara in Iordanul tulburat de o putere nevazuta. Este un remember al momentului in care Iisus Hristos a coborat in Iordan pentru a fi botezat de Inaintemergatorul Sau. Ne amintim de cuvintele psalmistului David: 

     "Ce-ti este tie, mare, ca ai fugit? Si tie Iordane, ca te-ai intors inapoi? Muntilor, ca ati saltat ca berbecii si dealurilor, ca mieii oilor?

De fata Domnului s-a cutremurat pamantul, de  fata Dumnezeului lui Iacob, care a prefacut stinca in iezer, iar piatra in izvoare de apa.'' (Psalm 113, 5-8)
       Pentru acest fenomen nu exista absolut nici o explicatie stiintifica. Insa credinta ofera certitudini pe care stiinta nu le poate oferi.

Știința face la rândul său o plecăciune în fața credinței și a puterii rugăciunii de a transforma materia. Prin puterea Cuvântului, după cum s-a demonstrat științific, la sfinţirea apei se schimbă mişcarea moleculară a apei din mişcare Browniana dezordonată, în mişcare ordonată. Mai mult, molecula din Aghiasma Mare are forma perfectă a unei steluțe cum vedem la ferestre numai în zilele înghețate de iarnă. Într-un film documentar produs de Telekanal Rusia şi PC Masterskaya, în 2006, intitulat „Apa”, cercetători din diferite ţări au explicat cum este posibil acest lucru. Ei spun că moleculele din apă  „sunt ca memoria unui calculator. Apa este cel mai maleabil computer”. El mai spune că acestea funcţionează ca o bandă magnetică, ca nişte celule de memorie care înregistrează interacţiunea apei cu lumea. Oamenii de ştiinţă confirmă că apa sfinţită are o structură foarte puternică şi poate să îşi transmită proprietăţile mai departe. Astfel, dacă într-un recipient cu apă obişnuită se adaugă puţină agheasmă, atunci toată cantitatea din acel vas are proprietăţile apei sfinţite. Renumitul savant japonez Emoto Masaru a arătat că apa reacţionează la rugăciuni, formând cristale frumoase, în timp ce la injurii cristalele sunt întunecate. Pe de altă parte, specialiştii de la Institutul de Medicină Industrială şi Navală din Rusia au analizat apa înainte şi după sfinţire şi au remarcat că rostirea rugăciunii Tatăl Nostru şi semnul crucii fac ca bacteriile dăunătoare să aibă o concentraţie de o sută de ori mai mică, susţine ziarul Pravda. Tocmai de aceea recomandările Bisericii Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare şi băutură nu au doar o valoare spirituală, ci şi una preventivă. De asemenea, măsurătorile cu spectografe au arătat că agheasma are o densitate optică mai mare decât apa de la robinet, de parcă ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat. Aceasta este cauza puterii ei unice de a tămădui, susţin oamenii de ştiinţă ruşi. La capătul mai multor experimente, savantul Konstantin Korotkov a ajuns la concluzia că emoţiile oamenilor sunt cele mai puternice elemente de influenţă ale apei. La rândul său, cercetătorul austriac Allois Gruber afirmă că, dacă o persoană se apropie de apă cu gânduri bune, calitatea apei se va îmbunătăţi şi va avea un efect pozitiv. În caz contrar, nivelul său energetic va fi scăzut. „Apa înregistrează toată ura şi răutatea, tot stresul şi este aproape moartă când intră în corpul nostru”, a precizat Gruber. Referindu-se la faptul că organismul este alcătuit din apă în proporţie de 75%-90%, a precizat că aceasta poate reacţiona la emoţiile noastre: „O persoană care emite gânduri negative îşi poluează apa din propriul corp”. Oamenii de ştiinţă consideră că semnul crucii poate să omoare microbii patogeni nu doar în apa de la robinet, ci şi în râuri şi în lacuri, fiind chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie. (Sursa: www.taifasuri.ro)  - See more at: http://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/846/minuni-ale-ortodoxiei-de-boboteaz%C4%83-iordanul-se-%C3%AEntoarce-iar-aghiasma-mare-este-nestric%C4%83cioas%C4%83-%C8%99i-t%C4%83m%C4%83duitoare#sthash.HVck1c4L.dpu

Știința face la rândul său o plecăciune în fața credinței și a puterii rugăciunii de a transforma materia. Prin puterea Cuvântului, după cum s-a demonstrat științific, la sfinţirea apei se schimbă mişcarea moleculară a apei din mişcare Browniana dezordonată, în mişcare ordonată. Mai mult, molecula din Aghiasma Mare are forma perfectă a unei steluțe cum vedem la ferestre numai în zilele înghețate de iarnă. Într-un film documentar produs de Telekanal Rusia şi PC Masterskaya, în 2006, intitulat „Apa”, cercetători din diferite ţări au explicat cum este posibil acest lucru. Ei spun că moleculele din apă  „sunt ca memoria unui calculator. Apa este cel mai maleabil computer”. El mai spune că acestea funcţionează ca o bandă magnetică, ca nişte celule de memorie care înregistrează interacţiunea apei cu lumea. Oamenii de ştiinţă confirmă că apa sfinţită are o structură foarte puternică şi poate să îşi transmită proprietăţile mai departe. Astfel, dacă într-un recipient cu apă obişnuită se adaugă puţină agheasmă, atunci toată cantitatea din acel vas are proprietăţile apei sfinţite. Renumitul savant japonez Emoto Masaru a arătat că apa reacţionează la rugăciuni, formând cristale frumoase, în timp ce la injurii cristalele sunt întunecate. Pe de altă parte, specialiştii de la Institutul de Medicină Industrială şi Navală din Rusia au analizat apa înainte şi după sfinţire şi au remarcat că rostirea rugăciunii Tatăl Nostru şi semnul crucii fac ca bacteriile dăunătoare să aibă o concentraţie de o sută de ori mai mică, susţine ziarul Pravda. Tocmai de aceea recomandările Bisericii Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare şi băutură nu au doar o valoare spirituală, ci şi una preventivă. De asemenea, măsurătorile cu spectografe au arătat că agheasma are o densitate optică mai mare decât apa de la robinet, de parcă ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat. Aceasta este cauza puterii ei unice de a tămădui, susţin oamenii de ştiinţă ruşi. La capătul mai multor experimente, savantul Konstantin Korotkov a ajuns la concluzia că emoţiile oamenilor sunt cele mai puternice elemente de influenţă ale apei. La rândul său, cercetătorul austriac Allois Gruber afirmă că, dacă o persoană se apropie de apă cu gânduri bune, calitatea apei se va îmbunătăţi şi va avea un efect pozitiv. În caz contrar, nivelul său energetic va fi scăzut. „Apa înregistrează toată ura şi răutatea, tot stresul şi este aproape moartă când intră în corpul nostru”, a precizat Gruber. Referindu-se la faptul că organismul este alcătuit din apă în proporţie de 75%-90%, a precizat că aceasta poate reacţiona la emoţiile noastre: „O persoană care emite gânduri negative îşi poluează apa din propriul corp”. Oamenii de ştiinţă consideră că semnul crucii poate să omoare microbii patogeni nu doar în apa de la robinet, ci şi în râuri şi în lacuri, fiind chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie. (Sursa: www.taifasuri.ro)  - See more at: http://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/846/minuni-ale-ortodoxiei-de-boboteaz%C4%83-iordanul-se-%C3%AEntoarce-iar-aghiasma-mare-este-nestric%C4%83cioas%C4%83-%C8%99i-t%C4%83m%C4%83duitoare#sthash.7Ebb8NG5.dpuf

Film despre minunea petrecuta la raul Iordan, de Boboteaza	:	https://www.youtube.com/watch?v=UYPQLsdyjqc&sns=fb
Foto: internet

     .