joi, 20 iulie 2017

Sa nu fim crestini botezati in otet

                    Ingerul Pazitor (detaliu) - icoana pe care am pictat-o pe lemn

 Invierea Domnului (detaliu) - sursa: internet
   ,,Sa nu fim crestini botezati in otet." Vorba asta am auzit-o repetata de parintele Necula si mare dreptate are. Caci, nimic nu poate fi mai anapoda decit o fata acrita de ,,super-crestin'' care vede toate paiele din ochii celorlalti.
    Parintele Arsenie Boca avea o vorba cit o mie: ,,Fii ingaduitor cu slabiciunile celorlalti!" Nu te otari cind vezi lumea ta de reguli plina, amenintata de nestiinta fratelui tau. Nu toata lumea a intrat in linistea Bisericii, ca sa curga in ritm linistit si firesc in rinduiala bunului simt pe care il cunosti abia cind incepi impreuna-trairea cu Iisus Hristos.
Schimbarea la Fata (sursa: internet)
   Cind simti cu adevarat ca doar Hristos iti linisteste inima, nu te oftici ca fratele tau isi petrece viata asa cum o faceai si tu odinioara. Toti cautam sa ne linistim inima, ori macar sa ne-o amortim. Dar nu intotdeauna in directia buna...Cind ai gasit-o, pur si simplu nu mai poti sa te intorci de tot in nestiinta de odinioara. Hristos nu ne forteaza inima. Dar odata ce L-am cunoscut, este irezistibil. Este gustul dulce al Raiului pierdut. E un dor care te urmareste mereu.
    Daca privesti cu ochi critic la tinerii care se iubesc fara binecuvintarea nuntii, la cei care cred ca isi gasesc fericirea in alcool sau alte surogate, inseamna ca inca nu L-ai gasit cu adevarat pe Hristos. Doar L-ai adulmecat. Pentru ca privirea ta trebuie sa fie plina de iubire. Si de intristare. Pentru ca fratele tau e inafara Vietii si a Iubirii adevarate.
    Cind ai revelatia unui Dumnezeu ,,pe bune", nu critici nici pacatul si nici Biserica. Pentru ca ai inceput sa vezi cu adevarat.








































duminică, 16 iulie 2017

Puterea prieteniei

                             Vindecarea slabanogului din Capernaum (sursa: internet)

   Vindecarea slabanogului din Capernaum (sursa: internet)
   In Sfintele Evanghelii intilnim doi slabanogi cu povesti interesante; doi oameni paralizati care asteptau o minune de la Dumnezeu. Intre cei doi este o mare deosebire: unul dintre ei era singur-singurel si statea de zeci ani de zile linga scaldatoarea Vitezda asteptind vindecarea dar ,,nu avea om'' care sa il arunce in apa minunata. Celalalt este adus cu pat cu tot de patru prieteni si lasat prin acoperis fix la picioarele Mintuitorului Iisus Hristos.
    Voi povesti astazi despre bolnavul adus la Hristos de prietenii sai: intimplarea este relatata de catre Evanghelistii Marcu si Matei . Imaginati-va ca Mintuitorul intrase intr-o casa si le vorbea oamenilor adunati. Cu siguranta o multime destul de mare, caci
 Iisus Hristos devenise extrem de cunoscut.
    Deodata tavanul de lut al casei se desface, praful curge in capul celor aflati in casa, iar prin gaura formata incepe sa se coboare incetisor un pat improvizat pe care zace un bolnav. Se vad patru capete de barbati ce tin cu grija patul care este lasat cu sfori la picioarele Vindecatorului. Cu siguranta multimea vocifera impotriva tupeistilor care au sarit peste rind. Oamenii aceia si-au asumat si un risc: daca Invatatorul nu facea o minune, riscau si o bataie de la oamenii aflati acolo si mai ales de la proprietarul casei ,,avariate"...    
    Lor pare sa nu le pese de nimic: vorba aceea, daca nu au putut intra pe usa, au intrat prin tavan. Mult trebuie sa fi tinut la prietenul lor daca au facut tot ce le-a stat in putinta ca sa-l ajute! Cita diferenta fata de bolnavul de la Vitezda care timp de 38 de ani, o viata de om, s-a chinuit de unul singur!
    Hristos nu sovaie o clipa. Intii ii iarta pacatele (sursa primordiala a bolii lui trupesti), spre oftica unora dintre carturari, care cirteau in sinea lor. Apoi ii vindeca si trupul, spunindu-i sa-si ia singur patul (fara sa i-l mai care cineva) si sa mearga acasa.
    Nu doar credinta lui l-a ajutat, ci si dragostea prietenilor lui care au facut tot ce le-a stat in putinta ca sa-l ajute. Citi dintre noi nu avem prieteni paralizati sufleteste, cu inimile impietrite, pe care putem sa-i aducem la picioarele Mintuitorului, macar in rugaciunile noastre? Poate avem prieteni care nu pot face nimic pentru ei. Dar Evanghelia de astazi este un exemplu ca nu exista ,,nu se poate".




















































luni, 10 iulie 2017

Sfanta Veronica si nebunia de a fi milos

                                              Sf. Veronica (sursa: internet)

  Sf. Veronica (sursa: internet)
   Despre sfinta Veronica aflam din Evangheliile lui Luca (8, 42-49) si Matei (9, 20-22) ca era o femeie cu o boala femeiasca indelungata, care s-a tamaduit prin credinta ei. Doisprezece ani se chinuise acea femeie cu o metroragie careia nici un medic nu-i gasise leacul, desi ,,cheltuise cu doctorii toata averea ei." Cu alte cuvinte un caz medical aparent fara nici o rezolvare.
    Insa femeia aceea a auzit de Iisus Hristos si s-a dus la El. Nu ca sa-L vada, din curiozitate, ci pentru a o vindeca. S-a gindit in sinea ei, asa cum va marturisi si public: ,,Numai sa ma ating de haina Lui si ma voi face sanatoasa."
    In acea vreme, scurgerea singelui era considerata la iudei prilej de necuratie. O femeie nu avea voie sa ii ,,spurce" pe cei din jur care ar fi trebuit automat sa purceada la un complicat ritual de curatire. De aceea, la intrebarea Mintuitorului: ,,Cine este cel ce


s-a atins de Mine", ea intra in panica si incepe sa tremure.  
    Era destul de ciudat sa intrebe asta, atita vreme cit Hristos era prins intr-o multime de oameni, lucru sesizat si de Apostoli. Doar ea stie nuanta intrebarii. Insa Hristos nu o intreaba ca s-o faca de badjocura, ci tocmai ca sa arate tuturor credinta ei care o vindecase de boala: ,,Indrazneste fiica, credinta ta te-a mintuit."
     Aceasta este prima intilnire a sfintei Veronica, cu Iisus Hristos. In a doua lor intilnire - si cea in care ea isi va dobindi numele, femeia ii intoarce cumva gestul. Ea va fi cea care, pe drumul Golgotei, se va opri pentru o clipa in fata unui Hristos desfigurat in bataie si plin de singe, pentru a-i sterge Chipul cu mahrama ei. I-a oprit si ea scurgerea singelui din rani, cu un gest de o neobisnuita tandrete intr-o multime de oameni care urlau si scuipau.
    Imaginati-va un Iisus Hristos gol, plin de lovituri si de singe,
cu crucea in spinare (o priveliste care nu incuraja privitorul sa creada ca El este Dumnezeu Intrupat), un Hristos care nu mai semana deloc cu Acela care facuse atitea minuni. In mijlocul multimii turbate, ignorindu-i pe soldatii care nu lasau pe nimeni sa se apropie de osinditii la moarte, femeia aceea inca Il vede pe Cel care o vindecase odinioara. Nu-i pasa ca soldatii furiosi pe multimea galagioasa puteau sa o rastigneasca si pe ea, aveau acest drept. Pare sa nu-i pese de nimeni si de nimic; intr-un gest de o infinita tandrete, ii sterge incetisor Chipul otova de lovituri si singe. Asa, ca o mingiiere, care va ramine intiparita pe mahrama ei. Prima icoana. Eikon. Vera-eikon, de aici si numele ei.
    Cum este sa ai un gest de tandrete fata de Dumnezeul tau? Ca tilharul de pe cruce, care, intr-un gest de recunoastere a propriei ticalosii, ia totodata apararea nevinovatului Dumnezeu aflat in aceeasi suferinta ca si el. Isaia proorocise ca in clipele patimirilor Lui, Mesia ,,nu avea nici chip, nici frumusete, ca sa ne uitam

la El, nici infatisare, ca sa ne fie drag" (Isaia 53,2). Veronica descopera Chipul acoperit de singe, intr-un umil gest de milostenie. Atit putea ea sa faca atunci. Nu Il putea salva de sentinta, nu putea indemna lumea la o revolta. Dar a stat in puterea ei sa aduca un strop de mingiiere in sufletul sfisiat de durere al lui Hristos. De ce ne-ar cere Hristos sa facem lucruri care ne depasesc, cind tot ce ne cere El este un strop de iubire si credinta cit un bob de mustar?






 Multumire: 
crestinortodox.ro si cuvintul-ortodox.ro

























































joi, 29 iunie 2017

Doua povesti de iubire (Dumnezeu este iubire)

                    Maica Domnului cu Pruncul - detaliu (icoana preluata de pe internet)

Dulcea Sarutare (icoana pe care am pictat-o pe lemn)
   Doi frati voiau sa se mintuiasca. Merg la un avva sa-i ceara sfat. Batrinul ii inchide pe fiecare in cite o chilie cu geamul zavorit timp de 40 de zile. Acolo urma sa isi vada fiecare  pacatele si sa-si revizuiasca viata. Mincare si apa primeau doar seara. Oricind puteau cere sa iasa. Dar era o incercare de ascultare.
    Dupa acea perioada de asceza, cei doi frati au iesit la lumina. Unul era straveziu, cu ochii plinsi adinciti in orbite. Celalalt era vesel, senin si la fel de voinic ca si inainte. Insa amindoi aveau privirile luminoase. Batrinul avva nu stia ce sa creada. Seara s-a rugat fierbinte sa afle care din cei doi a aflat calea mintuirii si a placut Domnului. In somn, ingerul Domnului l-a instiintat ca amindoi in egala masura.
    A doua zi, avva i-a chemat si i-a rugat sa ii spuna cum au petrecut in chilie. Primul a spus ca a vazut inaintea lui iadul si toate pacatele pe care si le-a plins cu lacrimi amare. L-a vazut cu ochii mintii pe Hristos Dreptul Judecator si s-a intristat de toate cele stricate din el insusi. Celalalt frate a vazut bunatatea si milostivirea lui Dumnezeu, a vazut gradina raiului si nu a incetat sa-I dea slava lui Dumnezeu pentru toate binecuvintarile Sale. L-a vazut cu ochii mintii pe Dumnezeu Iubire si asta i-a umplut inima de bucurie.
    Doua povesti de iubire cu acelasi Dumnezeu. Si amindoi au ramas in inima Lui. Eu nu ma pot gindi la iad. Ma gindesc la bunatatea lui Dumnezeu care imi ingaduie sa Ii pictez Chipul. La Dumnezeu Iubire care mi-a dat atitea culori ca sa-i impodobesc vestmintele.

duminică, 4 iunie 2017

O icoana cu greutate: Sfinta Treime

                                    Sfinta Treime - icoana preluata de pe internet 

   Sfinta Treime - icoane preluata de pe internet
    Singura icoana acceptata in Biserica Ortodoxa pentru Sfinta Treime este reprezentarea unui moment istoric cit se poate de concret si anume intilnirea dintre Avraam, sotia lui, Sara si trei misteriosi Ingeri:
"Apoi Domnul S-a aratat lui Avraam la stejarul Mamvri, intr-o zi pe la amiaza, cand sedea el in usa cortului sau. Atunci, ridicandu-si ochii sai, a privit si iata trei Oameni stateau inaintea lui; si de cum I-a vazut, a alergat din pragul cortului sau in intampinarea Lor si s-a inchinat pana la pamant. Apoi a zis: «Doamne, de am aflat har inaintea Ta, nu ocoli pe robul Tau! Se va aduce apa sa va spalati picioarele si sa va odihniti sub acest copac. Si voi aduce paine si veti manca, apoi Va veti duce in drumul Vostru, intrucat treceti pe la robul Vostru!» Zis-au Aceia: «Fa precum ai zis !»

Dupa aceea a alergat Avraam in cort la Sarra si i-a zis:
«Framanta degraba trei masuri de faina buna si fa azime». Apoi Avraam a dat fuga. Ei au mancat. Zis-a Unul: «Iata, la anul pe vremea asta am sa vin iar pe la tine si Sarra, femeia ta, va avea un fiu. Este oare ceva cu neputinta la Dumnezeu? La anul, pe vremea aceasta, am sa vin pe la tine si Sarra va avea un fiu!» Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo si S-au indreptat spre Sodoma" (Fac. 18, 1-16)
   Aceasta imagine, intemeiata cum am spus, pe un eveniment istoric concret, infatiseaza prima aratare a lui Dumnezeu omului, insemnand astfel inceputul fagaduintei Mantuirii, sarbatoarea Cincizecimii fiind implinirea Revelatiei finale a tainei Sfintei Treimi. In fundal se vede cortul lui Avraam, asemenea unui templu, iar in mijloc stejarul Mamvri.  Cei trei Ingeri sint subtiri, cu fete prelungi si grave. Poarta fiecare cite un sceptru, simbol al puterii imparatesti. Toti trei Se afla in dialog, in jurul mesei pe care Se afla Mielul jertfit intr-un potir. Miinile Lor sint indreptate intr-un gest de binecuvintare spre Mielul Euharistic. Leonid Uspensky preciza ca ,, Ingerii sint grupati in ordinea Simbolului Credintei: Tatal, Fiul si Sfintul Duh." Privirile Se indreapta catre Tatal iar Tatal priveste spre amindoi, intr-o profunda comuniune. In spate cele doua gazde servesc in tacere bucatele pe masa.
Sf. Treime (A. Rubliov)
    Icoana care reprezinta cel mai bine Sfinta Treime a fost pictata de un calugar rus Andrei Rubliov, canonizat si reprezentat in icoane cu propria sa icoana (Treimea) in mina. In viziunea lui, ramin doar persoanele Sfintei Treimi: un sigur Dumnezeu in trei Persoane. O geometrie nevazuta ii uneste intr-un triunghi echilateral inclus intr-un cerc perfect.
    Se vorbeste mult despre Sfinta Treime in Noul Testament. Cind ii trimite pe Apostoli  la propovaduire, Mintuitorul le spune: ,,Mergind, invatati toate neamurile, botezindu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh" (Matei 28,19). Sfintul Apostol Pavel, in binecuvintarea pe care o da Corintenilor, spune:,, Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si impartasirea Sfintului Duh sa fie cu voi cu toti" (II Cor. 13,13). Sfintul Apostol si Evanghelist Ioan scrie: ,,Trei sint care marturisesc in cer: Tatal
,Cuvintul si Sfintul Duh; si Acestia Trei Una sint" (I Ioan 5,7). Iar Sfinta Liturghie incepe cu ,, Binecuvintata este Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfintului Duh."
    Toata credinta noastra ne vorbeste de un Dumnezeu in trei Persoane. S-a mai incercat o reprezentare a Sfintei Treimi sub forma Paternitatii: aici Tatal cu chip de batrin cu barba alba este alaturi de Fiul, iar Sfintul Duh sta deasupra lor in chip de porumbel. Sinodul de la Moscova s-a exprimat astfel in anul 1667:
    ,,A-L infatisa in icoane pe Domnul Savaot (adica pe Tatal) cu barba carunta, cu Fiul pe genunchi si cu un porumbel intre Ei este intrutotul absurd si neverosimil, intrucat pe Dumnezeu Tatal nu L-a vazut nimeni niciodata. Caci Tatal nu are trup, iar Fiul nu in trup S-a nascut din Tatal mai inainte de toti vecii. Desi proorocul David spune: "Din pantece, mai inainte de luceafar Te-am nascut" (Ps. 109, 3), aceasta nastere nu este in trup, ci mai presus de orice intelegere si de negrait, iar Hristos insusi spune in Sfanta Evanghelie: "Nimeni nu-L cunoaste pe Tatal, decat numai Fiul". Aceasta nastere mai inainte de veci a Tiului Unul Nascut din Tatal trebuie inteleasa in gand, dar nu trebuie si nu poate fi infatisata in icoana."

                                   






sâmbătă, 3 iunie 2017

Cind Mingiietorul coboara ca o Lumina lina...

                                                            Pogorirea Sfintului Duh

   Pogorirea Sfintului Duh (sursa: internet)
    Sarbatoarea Cincizecimii isi are originea in Vechiul Testament, celebrind insa un alt eveniment care doar prefigura implinirea din Noul Testament. Evreii omagiau ziua in care s-a dat Legea pe Muntele Sinai si Dumnezeu a facut legamint cu poporul ales. In acelasi timp era o sarbatoare a recunostintei pentru primele roade ale pamintului (Num. 28,26) si pentru prima recolta (Ies. 23,16). Fiind celebrata in a cincizecea zi dupa Pastele iudaic a primit numele de sarbatoarea Saptaminilor (Deut.16,9-10).
    In a cincizecea zi dupa invierea Mintuitorului Iisus Hristos si la zece zile dupa Inaltarea Sa, este trimis Mingiietorul, asa cum promisese Hristos ucenicilor Sai. Este un nou legamint facut de Dumnezeu Tatal cu noul Israel (Biserica), prin care harul Duhului Sfint ia locul Legii date pe muntele Sinai. Legea veche nu este stricata, ci desavirsita, asa cum a spus Mintuitorul. De aceea a doua zi dupa Rusalii serbam Sfinta Treime: pentru ca intr-o singura zi vedem lucrarea Persoanelor Treimii unite intr-un singur Dumnezeu. La Boboteaza Sfintul Ioan Botezatorul a auzit vocea Tatalui, L-a vazut pe Fiul Intrupat iar Duhul Sfint a aparut in chip de porumbel. Astazi omul se face partas la Imparatia Harului dumnezeiesc in plinatatea lui. Omului i se posibilitatea de a-L primi pe Dumnezeu in sufletul lui, se poate indumnezei (Sf. Grigorie Teologul). De aceea biserica se impodobeste cu ramuri verzi care exprima simbolic puterea regeneratoare si datatoare
de viata a Duhului Sfint. (,,Calauziri in lumea icoanei'' -  Leonid Uspensky, Vladimir Lossky)
    In Erminie, Dionisie din Furna surprinde acest moment istoric astfel: ,,Casa si intr-insa cei 12 apostoli sezind imprejur pe scaune. Si dindosul lor o camara mica si in ea un om tine inaintea lui o naframa alba, cu amindoua miinile. Si in naframa aceea 12 hirtii infasurate si purtind fiecare cite o coroana in capatul ei. Si deasupra omului sta scris:  Lumea. Si deasupra casei Sfintul Duh, in chip de limbi de foc, cu multa lumina. Si 12 limbi de foc coborind si sezind pe crestet la fiecare dintre apostoli."
    In Faptele Apostolilor gasim relatat acest eveniment care este de fapt geneza Sfintei Biserici: ,,Si cind a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vint ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei" (Fapte 2, 1-3).
    Apostolii sint adunati in semicerc (expresie a unitatii trupului Bisericii) si sint surprinsi in miscare. Imparatul aflat in captivitate intr-o camera intunecata este lumea sau cosmosul aflate pina atunci in strinsoarea pacatului. Cele 12 rulouri reprezinta predicarea Sfintelor Evanghelii de catre Apostoli. De altfel si ei au in mina cite un rulou, simbol al invataturii Noului Legamint. Cincizecimea este botezul cu focul Duhului Sfint asupra lumii: ,,El Insusi este substantial prezent, locuind si vietuind impreuna." (Sf. Grigorie Teologul)
  Sint reprezentati in perspectiva inversa: chipurile lor se maresc pe masura ce se departeaza de planul apropiat, astfel incit ei sint egali, indiferent de plasarea in spatiu. Din cercul care simbolizeaza cerul coboara 12 limbi de foc sau raze. Astfel se implineste profetia Sfintului Ioan Botezatorul: ,, Eu unul va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decit mine; Lui nu sint vrednic sa-I duc incaltamintea; Acesta va va boteza cu Duh Sfint si cu foc"(Matei 3,11)
   Daca pina atunci pacatul construirii turnului Babilon imprastiase o sumedenie de limbi, acum in Biserica se vorbeste o singura limba, cea a iubirii dumnezeiesti, dupa unitatea Sfintei Treimi. ,,Cind Cel Preainalt coborindu-Se a tulburat limbile, atunci a despartit neamurile, iar cind a impartit limbile cele de foc, atunci a chemat pe toti la o unire. Si cu totii, ca intr-un glas, slavim pe Duhul cel Prea Sfint" (Condac, glas 8 la Rusalii).
    Venirea Mingiietorului fusese anuntata de Mintuitorul Iisus Hristos, ca o incununare a Intruparii, mortii si Invierii Lui: ,,Mingiietorul, Duhul Sfint, pe Care-L va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invata toate si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu" (Ioan 14,26).
     


















miercuri, 31 mai 2017

Cind Hristos era copil

 Pruncul Iisus Hristos - detaliu (sursa: internet)

Nasterea Domnului (detaliu) - sursa: internet
  Vorbim despre Hristos uitind ca El Si-a asumat si firea omeneasca. A fost Om adevarat, nu doar Dumnezeu adevarat. S-a nascut dintr-o Fecioara si a fost copil.   ,,Si a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut si L-a infasat si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei.'' ( Luca 2,7)
     La 8 zile a fost dus la Templu unde a fost taiat imprejur si i S-a dat numele Iisus, asa cum a fost numit de inger (Luca 2,21-23).
  Galactotrophousa (Cea care alapteaza) - Manastirea Hilandar
   A fost alaptat si purtat in brate de catre Maica Sa. Mai tirziu, o femeie simpla din popor va adauga o noua fericire, celor propovaduite de Hristos: ,,Fericit este pintecele care Te-a purtat si fericiti sint sinii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Asa este, dar fericiti sint si cei ce asculta cuvintul lui Dumnezeu si-l pazesc" ( Luca 11,27-28).

    A invatat sa mearga si a locuit alaturi de Maica si de tatal Sau adoptiv de la care a invatat  mestesugul timplariei. A fost copil si a trait intre oameni asemenea lor.
  Doar ca a fost Copil si Dumnezeu in acelasi timp. E greu de conceput cu mintea umana intrepatrunderea celor doua firi: divina si umana. De aceea reprezentarea Lui iconografica este aceea a unui Prunc matur, cu fruntea inalta si care binecuvinteaza ca un arhiereu. Chiar si atunci cind Se afla in pestera, dupa Nasterea Sa si e un nou-nascut infasat, chipul Sau este mai matur. El isi binecuvinteaza Maica, nu se intimpla invers. Sfinta Fecioara arata Calea, pe Hristos intrupat din ea.
     Proorocul Isaia vedea peste timp nasterea Pruncului, ca implinire a tuturor profetiilor Vechiului Testament:
,,Iata Fecioara va lua in pintece si va naste fiu, si vor pune numele Lui Emanuel'' (Isaia 7,14). Sf. Evanghelist Matei reia profetia, completind ca numele Emanuel se tilcuieste ,,cu noi este Dumnezeu'' (Matei 1, 22-23). Emanuel este Copilul Dumnezeu, e dovada vie ca Dumnezeu este pururea cu noi.