2B: Tipologii ale icoanelor Maicii Domnului - Pocrovul

       Acoperamantul Maicii Domnului 

                                Pocrov

     Sfanta Fecioara este mai rar zugravita fara Fiul ei in brate; aceasta ipostaza o surprinde in rolul de Maica a tuturor, aparatoare a tuturor.

    Asa cum mentionam si in articolul anterior, originea icoanei se afla in viziunea Sfintului Andrei cel nebun pentru Hristos, care a trait in vremea imparatului Leon cel Intelept. Sfantul Andrei impreuna cu ucenicul sau, Fericitul Epifanie, au vazut-o pe Maica Domnului plina de lumina, in timpul unei privegheri de noapte in biserica din Vlaherne. Cetatea era asediata si toata lumea adunata se ruga in aceasta situatie care parea fara iesire.
              Pocrovul de la Govora 

        Atunci au vazut cei doi binecuvantati imaginea cereasca: Maica Domnului rugandu-se in vazduh  impreuna nu doar cu multimea de credinciosi, ci si impreuna cu ceata ingerilor si cu multi sfinti. Pe mainile sale se afla omoforul cu care acoperea pe toata lumea, intr-un gest de suprema protectie.
    Omoforul sau maforionul era o tesatura lunga care acoperea capul si trupul femeilor pina la genunchi. Acest tip de val purtat de Maica Domnului apartinea fecioarelor consacrate si Sfanta Fecioara l-a purtat pana la Adormirea sa.

     Icoana Acoperamantului din viziune

      Icoanele Acoperamantului Maicii Domnului (in ruseste Pocrov) descriu viziunea avuta la 1 octombrie 911 la Vlaherne. Desi biserica pare in spatele compozitiei, de fapt multimea se afla in Biserica. In acest fel si privitorul este adus in mijocul rugatorilor. Se distinge in mijlocul lor Sfantul Roman Melodul, sarbatorit tot la 1 octombrie.
    Maica Domnului pluteste in vazduh, iar in atitudine rugatoare se afla cetele ingeresti si sfintii, iar in dreapta si in stanga stau Sfantul Ioan Botezatorul si Sfantul Evanghelist Ioan, cel care i-a purtat de grija pina la moarte.

Acoperamantul Maicii Domnului (Icoana pictata de mine)

  In unele icoane Maica Sfanta isi desfasoara Acoperamantul ca un cort sau o pelerina sub care se adapostesc laolalta credinciosii. In fresca de la Govora (reprezentativa ca exemplu pentru Pocrov) are aripi mari. De mentionat ca si sfantul Ioan Botezatorul este zugravit uneori cu aripi. In multe icoane Maica Domnului apare singura cu omoforul pe maini.

    Maica Domnului nu primeste inchinare ca un dumnezeu, ci rugaciune de mijlocire catre Fiul ei Dumnezeu. Multi sunt inselati ca de fapt Maica Domnului ia locul Fiului ei, ceea ce tradeaza o profunda necunoastere a adevaratei credinte. Ea se roaga continuu pentru noi, acoperindu-ne cu multa dragoste, ca o mama buna.
    ,,Împărătesei celei alese mai înainte de veci, împărătesei celei mai înalte decât toată făptura cerului și a pământului, care a venit oarecând la rugăciune în biserica cea din Vlaherne și se ruga pentru cei din întuneric, acesteia și noi, cu credință și cu umilință, îi serbăm Acoperământul ei cel luminos. Iar tu, ca ceea ce ai putere nebiruită, izbăvește-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!'' (Condac 1 - Acatistul Sfantului Acoperamint)

Acatistul Sfantului Acoperamint al Maicii Domnului (audio):
https://www.youtube.com/watch?v=H_-mUmZVm1Y
Foto: internet

2A.Tipologii ale icoanelor Maicii Domnului - Acoperamantul Maicii Domnului

   Acoperamantul Maicii Domnului peste     toata lumea 

    Aceasta sarbatoare inchinata Maicii Domnului se datoreaza viziunii unui sfant. Intr-o noapte de 1 octombrie, in vremea imparatului Leon cel Intelept se facea priveghere la biserica din Vlaherne a Maicii Domnului din Constantinopol. Sfantul Andrei cel Nebun pentru Hristos impreuna cu ucenicul sau, Fericitul Epifanie, au avut o vedenie minunata, ingaduita pentru deschiderea ochilor sufletesti asupra lucrarii Maicii Domnului in lume. Ei au vazut-o pe Preasfanta Fecioara stand in vazduh si rugandu-se intr-o mare de lumina, acoperind tot poporul adunat cu omoforul (parte a vestmantului) sau.

    Era inconjurata de osti ceresti si de sfinti care i se inchinau cu evlavie ca Imparatesei Cerurilor. In mod special se remarcau Sfantul Ioan Botezatorul - impreuna rugator si Sfantul Evanghelist Ioan care a avut grija de ea ca de o mama, dupa ce i-o incredintase Mantuitorul tintuit pe cruce.

   Aceasta imagine - in mod normal nevazuta cu ochii obisnuiti, trupesti, s-a facut vazuta pentru ca oamenii sa afle inca o data ca Maica Domnului, Imparateasa ingerilor, careia toti sfintii i se inchina, este prima care se roaga pentru noi in fata tronului Sfintei Treimi. Sa nu uitam Ca Dumnezeu Intrupat este Fiul Tatalui, insa pe pamant a avut-o ca mama pe Sfanta Fecioara Maria. Si fiind fara de pacat, nu poate sa nu asculte rugamintile Maicii Sale.

   Daca Il vedeti pe Hristos ca pe un judecator nemilos si drept care ar avea toate motivele sa va zvarle in iad, ganditi-va ca are totusi o ,,slabiciune" : Mama Lui. Pe Sfanta Fecioara, ca un fiu bun, Hristos o asculta intotdeauna. Ea ne acopera cu dragostea si rugaciunile ei pe cei care ii cer ajutorul.     

   Parintele Arsenie Papacioc spunea ca ,,Maica Domnului se supara pe cei care nu ii cer niciodata nimic."

      Aceasta este icoana sperantei ca putem capata indrazneala in fata lui Dumnezeu, oricat de pacatosi am fi, prin mijlocirea Maicii Domnului.

Troparul Acoperamantului Maicii Domnului (Doxologia):
http://www.doxologia.ro/cuvinte-cheie/acoperamantul-maicii-domnului

Foto: internet

Icoanele parintelui Arsenie Boca (cu o prezentare video)

       Sf. Fecioara cu Pruncul in zeghe (bolta bisericii Sf. Elefterie- Bucuresti)

                   Invierea Domnului

    Icoanele pictate de parintele Arsenie Boca sint altfel. Au o transparenta si o fluiditate care sfideaza orice logica omeneasca. Nu sunt pictate dupa canonul bizantin, dar totusi sfintenia celui care le-a pictat a creat un nou limbaj. Lumea sfintilor rasare din varful pensonului. Caci din milioane de puncte adunate cu migala se dezvaluie imaginile diafane ale Divinitatii.

    In Invierea Domnului, parintele Arsenie surprinde chiar momentul iesirii din mormintul incuiat si nimeni nu a mai reusit asta. Hristos cu chipul tanar dar cu parul alb (,,vechi de zile"). Se dematerializeaza pastrandu-Si in acelasi timp trupul cu care a stat la masa cu Apostolii dupa Inviere. Si aureola este creata in acelasi stil pointilist pentru a crea sentimentul de transparenta.

                   Sf. Ioan Botezatorul 

    Chipul Mantuitorului si al Sfantului Ioan Botezatorul amintesc de   chipul parintelui Arsenie. Ar fi de-a dreptul blasfemiator sa sustinem ca parintele s-a pictat pe sine insusi. Ca pictor stiu ca iti lasi amprenta personala peste icoane iar asta nu o poti schimba, oricat ai incerca. Parintele a pictat...ca parintele si atat!

    Ochii sfintilor sunt albastri pentru ca ei zugravesc cerul. S-a speculat ca parintele i-a pictat asa, pentru ca dansul ii avea albastri. Cam naiva justificare...
    Cinsprezece ani a trudit parintele Arsenie Boca la pictarea bisericii de la Draganescu. Aici a creat si imagini vizionare, descoperite de Dumnezeu din vremuri care urmau sa vina.
  Desi aceste icoane sunt pictate asa cum i s-a aratat parintelui Arsenie sa le picteze, chipurile sfintilor si scenele sunt usor de recunoscut.   

  

   Sf. Ioan Botezatorul (detaliu al chipului)

     Alte icoane cuprind imagini de aici si din vesnicie, in acelasi plan. Hristos S-a rastignit atunci, acum si pana in veac iar de pe Cruce intinde mana sa ne scoata din pacat. Prefacerea painii si a vinului in Trupul si Sangele Lui este realizata in chip tainic de Insusi Mantuitorul Iisus Hristos.

     Pe cupola din altarul bisericii Sfantul Elefterie din Bucuresti, Pruncutul purtat in bratele Maicii Sale poarta zeghe. Ca toti intemnitatii puscariilor comuniste. Ca toti romanii inchisi in ,,libertatea socialista." Culmea este ca nimeni nu a observat acest fapt inainte de Revolutie, desi fresca este foarte mare. Parintele Arsenie a pictat atat de mestesugit cutele vesmantului Pruncului!      Securitatea il urmarea pas cu pas dar Hristos intemnitat le spunea tuturor atunci cu glas tainic: ,,In temnita am fost si ati venit la Mine."(Matei 25,36). Daca icoana s-ar fi lasat vazuta, represaliile ar fi fost crunte iar biserica daramata.

                 Nunta de la Cana Galileii

      

           Sfanta Cuvioasa Paraschiva

                      Sfantul Nicolae

                  Sfintii 40 de mucenici

      Profetii din lumea moderna: mobilul,    racheta, turnurile gemene...

         Hristos rastignit ne cheama la El

 Prefacerea Darurilor, o continua Cina de   Taina

 Parintele Arsenie pictand la Draganescu

Icoane pictate de parintele Arsenie Boca: video
https://www.youtube.com/watch?v=BJEgIplzGck

Foto: internet

5. Un Sfant al oamenilor moderni: Sfantul Siluan Athonitul

             Sf. Siluan (fotografii de epoca)

     Viitorul sfant Siluan s-a nascut in anul 1866 intr-o familie modesta cu sapte copii; se numea pe atunci Simeon. Copilul l-a avut ca model de rugaciune pe tatal sau. Indreptat cu toata inima sa catre Dumnezeu, pe la 4 ani copilul si-a propus ,,cand va fi mare sa-L caute pe Dumnezeu in tot pamantul."

    Cand mai creste, intalneste un alt model de rugaciune: pe sfantul Ioan Zavoratul. Si atunci Il descopera in sine pe Dumnezeu si motto-ul i se schimba: ,,daca exista sfinti, inseamna ca Dumnezeu e cu noi si n-am nevoie sa strabat tot pamantul sa-L gasesc."
    La 19 ani, inflacarat de iubirea lui Dumnezeu, isi doreste sa intre in viata monahala. Insa tatal sau ii cere sa isi faca intai serviciul militar.
    Tanarul Simeon se supune si incetul cu incetul starea de har il paraseste. Nu mai era nici pe departe tanarul inflacarat in iubirea de Hristos, devenind intrutotul lumesc.

     Era chipes, viguros si pornit pe sotii ca toti tinerii. Intr-o zi l-a lovit cu putere pe un alt tanar care abia a scapat cu viata.

    Intr-o dimineata, este trezit dintr-un cosmar de glasul bland al Maicii Domnului. Este atat de marcat de aceasta dulce ridicare, incat s-a cait din adancul inimii de halul de cadere sufleteasca in care ajunsese, intocmai fiului risipitor. Si-a dat seama din acel moment incotro o va lua viata sa cu care nu mai stiuse in ultima vreme ce sa faca. Apoi tot restul vietii sale ii va multumi Maicii Domnului care il ridicase de jos.
   A plecat constiincios in armata la Sankt Petersburg iar acolo are un comportament admirat de toti colegii sai. Gandul sau ii era mereu la pocainta iar sufletul ii era deja de  calugar.
    Puțin inainte de liberare, a plecat sa ceara sfatul sfantului Ioan de Kronstadt. Pentru ca nu-l gaseste, ii lasa o scrisoare. Insa la cazarma simte raspunsul si rugaciunea sfantului, de la distanta.

     Dupa ce ajunge acasa, isi va urma chemarea inimii si pleaca in Gradina Maicii Domnului la varsta de 26 de ani. Este primit in manastirea ruseasca a sfantului Pantelimon, denumita si Russikon.

    Rugaciunea sincera si neincetata in fata icoanei Maicii Domnului ii aduce un dar de pret: rugaciunea inimii se rostea singura in inima sa. Insa acest dat ii aduce si infioratoare ispite: atacurile demonilor pe plan psihic, vid interior pana la o crunta deznadejde, sentimentul acut de parasire de catre Dumnezeu.

   Dupa 6 luni de sfasieri launtrice, se prabuseste intr-o spaima de iad, simtindu-se uitat cu totul de catre Dumnezeu. Aceasta stare paroxistica il tine pret de o ora, cat un veac intreg. Se taraste la vecernie si abia are puterea sa mai sopteasca: ,,Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma!"

    Atunci Hristos Insusi il scoate din iadul in care cazuse, caci i Se arata aievea in locul icoanei Sale imparatesti de la iconostas. Aceasta imagine il aduce intr-o asemenea stare de extaz, incat este la un pas de moarte. Moarte de bucurie, caci este greu pentru un biet trup omenesc sa duca atata fericire!

    Dupa asta, timp de 15 ani, monahul Siluan se lupta cu perfidele atacuri diavolesti, incercand sa-si pastreze viu harul care il vizitase si il mai viziteaza din cand in cand, ca sa-l intareasca. Poate cine a fost devorat de o profunda deznadejde si de sentimentul absentei de Dumnezeu, asta dupa ce fusese in bratele Lui parintesti, ar intelege...
   Intr-o noapte, dupa o noua lupta crancena cu atacurile demonice, cade iar prada intr-o deznadejde care-l inghite ca un iad. Insa, ca in toti anii sai statornici, se roaga in continuare fierbinte si atunci aude glasul lui Dumnezeu: ,,Cei mandri sufera pururea din pricina demonilor." 

     ,,Atunci cum sa fac sa ramana sufletul meu smerit?"

    ,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!"
    Inca 15 ani urmeaza sfantul Siluan acest sfat. Atunci cate putin, sufletul ii este invadat de iubire, asa cum odinioara fusese invadat de lipsa iubirii. Experienta sa duhovniceasca o asterne in scris, dar totul pare destul de neverosimil pentru contemporanii sai. Insa este descoperit de arhimandritul Sofronie care ii publica insemnarile in volumul denumit ,,Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei."
    ,,Sufletul meu tânjeşte după Domnul şi cu lacrimi îl ca­ut. Cum aş putea să nu Te caut? Tu m-ai găsit mai întâi şi mi-ai dat desfătarea Sfântului Tău Duh, şi sufletul meu Te-a iubit."
    ,,Unde eşti Tu, Domnul meu? Te-ai ascuns de sufletul meu şi cu lacrimi Te caut.''

     "Fost-a un om pe pământ mistuit de dorinţa lui Dumnezeu. Numele său era Simeon. El s-a rugat îndelung, vărsând lacrimi nestăvilite şi zicând: "Miluieşte-mă!". Dar strigătul său se pierdea în tăcerea lui Dumnezeu. Luni şi luni de zile a rămas în această rugăciune şi puterile sufletului său s-au istovit. Atunci a căzut în deznădejde şi a strigat: "Eşti neanduplecat!" 
    Şi când, o dată cu aceste cuvinte, încă un lucru s-a rupt în sufletul său strivit de deznădejde, dintr-o dată în scânteierea unei clipe Îl vede pe Hristos viu. Inima şi trupul său au fost năpădite cu totul de un foc atât de năprasnic încât, dacă vederea ar fi durat doar o clipă mai mult, n-ar mai fi putut să-i supravieţuiască. Şi de atunci n-a mai putut uita privirea lui Hristos, o privire de o negrăită blândeţe, nesfârşit iubitoare, plină de pace şi bucurie. Şi în toţi anii îndelungatei sale vieţi ce se vor scurge mai apoi, el a dat neobosit mărturie că Dumnezeu este Iubire, Iubire nesfârşită, nepătrunsă..".

        Prieten cu sf. Nicolae Velimirovici

             O scrisoare a sfantului Siluan

Scene din viata Sfantului Siluan Athonitul (manastirea Essex, Anglia)

Icoane cu Sf. Siluan Athonitul (sursa: internet)

Multumiri https://siluanathonitul.wordpress.com/icoane/

Pelerina la manastirea parintelui Arsenie Papacioc

         Am ajuns la manastirea Sfanta Maria din Techirghiol intr-o duminica dimineata. Liturghia se tinea afara, langa mica bisericuta din lemn de secol XVIII. Atat de micuta si speciala. Nu am avut voie sa fotografiez inauntru, asa ca m-am conformat.
    In bisericuta sunt doar citeva persoane si o maica tacuta si linistita care asculta slujba in genunchi. Se aude slujba de afara. Bisericuta este atit de mica, incit pare mai mult o capela. Pictura naiva de pe peretii din barna evoca timpuri de mult apuse.

     Regele Carol al II-lea al Romaniei a remarcat aceasta micuta capodopera in satul Maioresti din judetul Mures si a mutat-o in anul 1934 la castelul Pelisor de la Sinaia. Dupa venirea comunistilor a fost lasata in paragina pana cand patriarhul Iustinian a adus-o la Techirghiol si a restaurat-o.

    Este un contrast destul de mare intre biserica veche din lemn si restul manastirii alb, nou si stralucitor. Totodata nu deranjeaza nimic. Totul este pus la punct, totul este frumos organizat. Iar ideea maicilor de a vinde prajituri facute la manastire (cu frisca, oua si lapte adevarat!) a fost o adevarata binecuvantare dupa slujba. Taaare bune!

      Din pacate biserica mare era inchisa, asa ca nu am putut vedea pictura despre care mi s-a spus ca este foarte frumoasa. Am admirat biserica si privelistea superba care se intindea in fata mea.
    Mi l-am imaginat pe parintele Arsenie plimbandu-se pe aici cu pas domol, cu barba aceea superba infoiata de vantul care miroase vag a ghiol si a mare. Nici nu as putea sa il vad in alt loc!

      Dupa slujba mergem sa ne inchinam la mormantul parintelui. La crucea alba de marmura, privindu-i fotografia din care iti zambeste hatru, ai sentimentul ca parintele Arsenie te binecuvanteaza. Ii simti prezenta calda si vie.

    Multa lume vine, cuprinde crucea alba in brate si ii vorbeste tainic parintelui. Daca nu ar avea certitudinea ca sunt ascultati, de ce ar mai face-o?   

    In curte se gaseste un izvoras strajuit de statuia Sfantului Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon. Firesc intr-o manastire in care oamenii vin sa se vindece nu doar de bolile sufletesti ci si de cele trupesti, aici gasindu-se si o baza de tratament balnear.
    Statuia mare din bronz a fost sculptata de Ion Jalea si adusa de patriarhul Justinian de la spitalul ,,sf. Pantelimon'' din Bucuresti.

       Mergem si la chilia in care s-a ostenit parintele Arsenie. Ne inchinam ca intr-un loc unde a trait un mare sfant. Ca si in chilia parintelui Cleopa, totul s-a pastrat ca atunci cand parintele Arsenie traia. La intrare ne zimbeste dintr-o fotografie mare, inramata si parca ne-ar zice: ,,Bine ati venit!"
     Toate manastirile au un parfum duhovnicesc al lor. Fiecare in parte te ajuta sa-L simti pe Dumnezeu cantand pe corzi sufletesti care vibreaza - fiecare altfel. Iar la manastirea Sfanta Maria de la Techirghiol ma reintorc in amintire ca la o mireasa alba vegheata de Parintele Arsenie Papacioc...