8. Povestea unei icoane facatoare de minuni a Maicii Domnului: de la Rarau

       Icoana Maicii Domnului de la Rarau

     Si aceasta icoana are o poveste neobisnuita. Caci disparea in mod misterios din biserica veche, fiind gasita adesea de catre calugari la iesirea din biserica. Parintele staret a randuit o perioada de post si rugaciune, fiind convins ca doar asa va afla raspuns de la Maica Domnului de ce icoana sa pleaca de la locul ei. Pentru ca nimeni nu o lua de acolo, ci singura se deplasa in chip minunat. Dupa o priveghere de obste, Sfanta Fecioara ii vorbeste din icoana staretului, spunandu-i sa mute manastirea cu totul in vale, adaugind: ,,Unde pleaca icoana mea, acolo sa mutati schitul, caci austriecii ii vor da foc."

     Calugarii au plecat calauziti de sfanta icoana, cu carute trase de cai si magari pe versantul dinspre apa Bistritei, a muntelui Rarau. Nu peste multa vreme, manastirea va fi incendiata de austriecii generalului Bukow.

    Boierul Bals a donat  600 de hectare de padure si a fost cel care a recladit manastirea pe cheltuiala sa proprie.

    In anul 1935, staretul Martinian Cocut a mutat sfinta icoana in pronaos. A doua zi icoana s-a deplasat singura la vechiul ei loc: in naos, in fata Sfantului Altar. Speriat de acest semn care se repeta ca acum multi ani in urma, staretul s-a rugat cu post si rugaciune, ca sa afle de ce s-a intamplat astfel. 

       Maica Domnului i s-a aratat in vis spunandu-i sa faca o strana in fata catapetesmei, pe sub care sa treaca multimea de credinciosi, pentru implinirea rugaciunilor lor si pentru sanatate. Astfel icoana va fi si imbracata in ferecatura de argint.

    Icoana nu a incetat nici o clipa sa faca nenumarate minuni cu cei care i se roaga cu credinta. Iar pentru ei nu este nevoie ca o icoana sa fie ,,zburatoare" ca sa creada ca vor primi ajutor...

Foto: internet

Sfantul Mare Tamaduitor Pantelimon

            Icoana de sec. XIII, m-rea Sinai

     Sfantul Pantelimon s-a nascut in anul 284, intr-o familie instarita, tatal sau fiind senator la curtea imparatului Maximian Galeriu. A primit numele Pantoleon, adica ,,cel in toate puternic ca un leu". Tatal sau era pagan, insa mama sa era crestina intr-ascuns. Astfel Pantoleon este atras de invatatura crestina, prin blanda influenta a mamei sale.

    La moartea ei se indeparteaza de credinta crestina. Tanarul este atras de filosofie si de scolile inalte ale vremii. Va termina printre primii Scoala de Medicina din Nicomidia, apoi a fost ucenicul lui Eufrosin, un medic cu experienta. Datorita maiestriei sale, insusi imparatul si-l alege ca medic personal.

      Intilnirea dintre medicul de succes si batranul preot Ermolae a fost una providentiala. Pentru ca Pantoleon reaprinde in sufletul sau dragostea pe care o avea candva pentru Hristos, Marele Tamaduitor de trupuri si de suflete.

    Tanarul medic devine tot mai convins ca doar Hristos este izvorul vietii si al sanatatii. Intr-o zi cind se intorcea de la Eufrosin, Pantoleon a gasit pe drum un copil mort, muscat de o vipera. Se gandeste sa a venit momentul sa probeze pe viu daca intr-adevar Hristos e Dumnezeu adevarat.

    Chemand numele Mantuitorului Iisus Hristos in rugaciune, indata copilul a inviat iar vipera care statea langa el a crapat in doua. Si ultima umbra de indoiala i se spulbera. Alearga la sfantul Ermolae rugandu-l sa il boteze apoi a petrecut o saptamana alaturi de el, pentru a aprofunda invatatura crestina.

      Din Botez, numele i se schimba in Pantelimon, care inseamna ,,intru totul milostiv.'' S-a aratat vrednic de acest nume pentru ca ii vindeca pe cei bolnavi fara sa ia nici o plata, punandu-si toata stiinta sa, ca medic in mainile lui Iisus Hristos. In plus, se straduia in fiecare zi sa ii deschida ochii tatalui sau ca Dumnezeu este viu si nu se gaseste in zei neinsufletiti.

      Intr-o zi, in fata medicului numit acum Pantelimon, este adus un orb care cerea vindecare. Ceilalti medici ii luasera si averea si ultima bruma de vedere. Asa cum invierea copilului ii ajutase lui Pantoleon, la fel s-a gandit sfantul Pantelimon ca vindecarea orbului l-ar putea ajuta pe tatal sau sa se boteze.

    Minunea evidenta a tamaduirii orbului si invatatura tanarului medic l-au convins pe tatal sau ca Hristos este adevaratul Dumnezeu. S-a botezat si si-a distrus idolii, iar la scurt timp s-a dus la Dumnezeul adevarat pe care il descoperise de curind.

   Minunea cu orbul vindecat si multele tamaduiri pe care medicul cel iscusit si credincios le facea pe gratis in numele credintei sale, au atras invidia celorlalti doctori. L-au pârât imparatului ca este crestin si ii vindeca pe crestinii aflati in temnita. L-au adus pe orb ca martor, sa povesteasca intamplarea, iar el nu s-a sfiit sa il marturiseasca pe Hristos, adevaratul sau tamaduitor. Pentru aceasta indrazneala este este ucis cu sabia.

     Sfantul Pantelimon este chemat in fata imparatului care ii cere sa renunte la Hristos. Sfantul ii spune ca poate demonstra cat se poate de practic ca Hristos e adevaratul Dumnezeu: aducand un bolnav grav sa incerce sa il tamaduiasca popii idolesti, apoi el. Si asa, ca pe vremea sfintului Ilie, se va vadi al cui Dumnezeu e Cel Viu.

     Zis si facut. Au adus un om paralizat de multi ani pe care popii idolesti nu l-au putut vindeca, oricat i-au invocat pe zeii lor. Sfantul Pantelimon a facut o scurta rugaciune catre Iisus Hristos iar slabanogul s-a ridicat imediat.
   Din acel moment incep patimirile sfantului Pantelimon. Chiar si acestea au fost insotite de minuni care au convertit multime de lume. Pentru ca uneltele cu care il chinuiau se stricau, plumbul fiert s-a racit instantaneu cand a fost aruncat in el, din mare s-a intors cu piatra mare legata de gat, usurata in chip miraculos.

      A fost dat sa-l manance fiarele care insa se intreceau sa ii linga miinile. Sfantul Ermolae impreuna cu ucenicii sai sint ucisi. Sfantul Pantelimon e batut crunt si osandit la moarte. Este legat de un maslin si calaul il loveste cu sabia. Insa fierul s-a indoit ca o ceara moale si toti ostasii in frunte cu calaul s-au convertit. 

    Insa la porunca Sfantului Pantelimon unul din soldati i-a taiat capul si in loc de sange a curs lapte. In acel moment maslinul s-a umplut de roade, de sus pana jos.

Moastele sfintului Pantelimon de la Rusikon

     Imparatul a poruncit sa-i fie ars trupul, insa dupa ce focul s-a stins, trupul sau a fost scos din cenusa intreg si nevatamat.

   Sfantul Pantelimon este ocrotitorul medicilor, multe spitale il au ca protector, nenumarati bolnavi primesc vindecare atunci cand tratamentele devin neputincioase.

     Un tanar frumos, bogat, fiu de senator, care a terminat o inalta scoala de medicina, ajuns medicul personal al imparatului, realizeaza ca Iisus Hristos este Adevaratul Doctor al trupurilor si al sufletelor. 

    La moartea tatalui sau isi daruieste averea, elibereaza slugile si se pune in slujba oamenilor, vindecandu-i fara sa ia nici un ban. De aceea este numit ,,doctor fara de arginti". Apoi nu se dezice nici o clipa de Hristosul sau, desi ar fi putut avea o situatie financiara de invidiat si un post asigurat pe viata...

Moastele sfantului Pantelimon de la mrea. sf. Pavel

Foto: internet

Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul

                         Sf. Prooroc Ilie 

     Sfantul Ilie a fost de mic un ales al lui Dumnezeu. Tatal sau a vazut la nastere doi oameni imbracati in alb care il inveleau in scutece de foc si, punandu-i numele de Ilie i-au dat sa manance foc, simbol al iubirii arzatoare pentru Dumnezeu.

    In vremea profetului Ilie situatia politica si religioasa a poporului aleas era destul de tulbure. Cele douasprezece semintii initial erau nedespartite, din vremea lui Moise pana la Solomon. 

    Fiul lui Solomon, Roboam, incepind sa-si asupreasca poporul, zece din cele 12 semintii si-au ales alt imparat, pe nume Ieroboam, fost rob de-al lui Solomon, exilat in Egipt. Cele doua semintii ramase cu fiul lui Solomon formau semintia lui Iuda (cel din vechime) iar celelalte zece se numeau imparatia lui Israil.Toti se inchinau aceluiasi Dumnezeu, venind in pelerinaj la Ierusalim, la templul lui Solomon.
    De teama ca poporul sa nu se intoarca sa-l slujeasca pe Roboam fiul lui Solomon, Ieroboam s-a gindit sa-l rupa de la inchinarea stramoseasca, astfel sa-l indeparteze de Ierusalim si de o eventuala revolta.

    Ieroboam a construit idoli si a impus inchinarea la acestia, pazindu-si astfel pozitia politica. De aceea mostenirea spirituala din vremea sfintului Ilie era vraiste: un paginism desantat, desfrau, orgie, jertfe omenesti aduse unor statui ridicate la rang de dumnezeiasi.

     Era nevoie de un nou profet trimis de Dumnezeul Cel Viu sa le redeschida ochii. Mai ales ca imparat peste Israel a ajuns Ahab,  casatorit cu Izabela care a adus cu ea in Samaria un idol nou, pe nume Baal.
    Ilie era un om drept in fata lui Dumnezeu si atat de rivnitor, incit rugaciunile sale nu treceau neascultate niciodata. Plin de curaj, Ilie a mers in fata lui Ahab si l-a mustrat in cateva randuri. Vazind ca nu obtine nimic, proorocul i-a dat un ultimatum: ,,Viu este Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil, inaintea caruia stau eu, ca nu va fi in anii acestia roua si ploaie din cer pe pamant, decat numai prin cuvantul gurii mele."

    Si asa a fost. Cerul s-a inchis si nici o picatura de apa nu a mai curs, doar-doar i s-o lumina mintea. Mania lui Dumnezeu se abatuse peste toata imparatia pentru ca Ahab nu doar ca nu si-a venit in fire, dar mai crunt ii prigonea pe cei care ii slujeau Dumnezeului Celui viu.

    Trei ani a durat seceta cumplita. Totul se uscase, pamintul era parjolit. Dumnezeu l-a trimis pe sfantul Ilie la riul Cherit, langa Iordan. (Dupa traditie, aici a fost ridicata manastirea Hozeva unde  a trait si Sfantul Ioan Iacob, supranumit si Hozevitul).

    Omul lui Dumnezeu are aici apa din belsug, iar Dumnezeu il hraneste prin intermediul unor corbi care ii aduc in plisc dimineata paine si carne seara. Dar Dumnezeu il mustra pentru ca nu are mila de poporul care murea de foame si de sete.         Vazand ca proorocul staruie in hotararea sa de a-i pedepsi pe necredinciosi, Dumnezeu seaca râul. Ca sa nu il piarda, Domnul il trimite pe sfant in Sarepta Sidonului, la o vaduva amarata, ca sa realizeze ,,pe viu" in ce grad de disperare ajunsesera oamenii datorita secetei.

     Femeia nu mai avea in casa decit un pumn de faina si un strop de ulei. Cerindu-i o bucata de paine ea a raspuns ca atat mai are, pentru ea si pentru fiul ei, apoi vor muri de foame.

    ,,Lupta" dintre Dumnezeu si sfantul continua: Domnul a vrut sa il convinga astfel pe Ilie ca pagubele pot fi colaterale. Ravna lui Ilie este insa mai mare. Pentru a o rasplati pe vaduva ii inmulteste in chip miraculos untdelemnul si faina. Apoi i-a inviat fiul care murise, sufland peste el de trei ori, in chipul Sfintei Treimi.
    Dupa trei ani in care Sfantul Ilie legase ploile cu un singur cuvint, are loc reintalnirea dintre regele idolatru si prooroc. Va avea loc confruntarea directa cu zeul Baal la care se inchina acum poporul si Dumnezeul parintilor lor, prin intermediul preotilor slujitori.

     Proorocul, avand puterea lui Dumnezeu asupra sa, ii cere regelui sa adune pe muntele Carmelului toate cele zece semintii ratacite ale lui Israel. Cu ei sa vina si cei patru sute si cincizeci de prooroci ai lui Baal, impreuna cu cei patru sute cincizeci de prooroci idolesti ai Izabelei. Vor vedea cu totii care este adevaratul Dumnezeu: Cel Care i-a scos din pamantul Egiptului pe parintii lor, sau Baal la care se inchina acum?

    Fiecare va aduce un vitel de jertfa si pe care va cadea foc din cer si o va arde, acela se inchina la adevaratul Dumnezeu. Pe de o parte, multimea de prooroci ai lui Baal aduc vitelul, l-au injunghiat, l-au taiat bucatele si l-au pus pe altar. 

    Au inceput sa se roage la Baal de dimineata pina la amiaza, au inceput sa strige, sa se cresteze cu cutitele, sa se biciuiasca pina la sange implorindu-l pe Baal sa ii asculte. La amiaza Ilie a inceput sa rada de ei: ,,Strigati cu glas mare ca sa va auda zeul vostru, de vreme ce acum are poate alta indeletnicire; poate face altceva sau vorbeste cu altii sau benchetuieste sau doarme. Deci, strigati cu glas mare, ca sa-l desteptati.''

    Dupa o zi petrecuta in implorari inutile, sfantul Ilie le-a zis: ,,Taceti de acum si incetati caci a sosit vremea jertfei mele!'' A chemat popoarele imprejurul lui, apoi a luat 12 pietre dupa cele 12 semintii ale lui Israil si le-a pus pe altar. 

    A taiat bucati vitelul, l-a pus pe lemne, a sapat o groapa in jurul altarului si a poruncit oamenilor sa toarne in mai multe randuri apa pana ce totul s-a transformat intr-o mare balta.

    Apoi sfantul Ilie s-a rugat simplu catre Dumnezeu: ,,Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacob, asculta-ma pe mine, robul Tau, si trimite foc peste aceasta jertfa, ca astazi sa cunoasca toate aceste popoare, ca Tu singur esti Dumnezeul lui Israil si eu, robul Tau si Tie Ti-am inaltat aceasta jertfa. Asculta-ma pe mine, Doamne, asculta-ma cu foc, pentru ca sa se intoarca inimile acestor popoare in urma Ta."
     Imediat un foc mare a cazut din cer mistuind nu doar jertfa, ci si lemnele, pietrele tarina, apa, tot ce era in groapa. Trei ani de seceta nu au facut cat aceasta ultima dovada. Poporul s-a convins si s-a cait de greseala, iar pe falsii prooroci i-a ucis proorocul cel adevarat la raul Chison. Apoi s-a rugat si cerul s-a deschis printr-o ploaie mare, la fel cum si inima impietrita a lui Ahab s-a inmuiat, recunoscandu-si greseala.

    Sfantul Ilie nu a avut parte de moarte fizica. Dupa 15 ani de profetii, indeplinindu-si misiunea, a fost ridicat la cer cu tot cu trup, intr-un car cu cai de foc. Ucenicul sau, Elisei primeste ca binecuvantare haina proorocului, aruncata de sus si cu ea a putut traversa Iordanul. (III si IV Regi -Vechiul Testament)
    Aceasta inaltare cu trupul prefigureaza astfel inca din Vechiul Testament Inaltarea la cer a Mantuitorului Iisus Hristos, iar prin trimiterea hainei peste discipolul sau, se vesteste Pogorarea Sfantului Duh de Rusalii. Este vazut de catre Apostoli pe muntele Taborului alaturi de Moise, vorbind cu Iisus Hristos la Schimbarea la Fata.

Foto: internet

Sfantul Vladimir - din idolatrie si desfranare, la sfintenie

         Sf. Vladimir Luminatorul Rusiei

     Povestea sfantului Vladimir ne confirma inca o data ca Dumnezeu ii iubeste pe pacatosi, le da prilejuri sa se intoarca la El ba chiar pe multi ii face si sfinti.

     Desi cneazul Vladimir era nepotul Imparatesei Olga care increstinase multime de popor rus, el era idolatru. Dupa moartea tatalui sau, domnia Rusiei a fost impartita intre cei trei fii, lui ca frate mai mic revenindu-i Kievul.       

    Fratele cel mare il ucide pe mijlociu pentru a-i lua domnia. Vladimir fuge pentru o vreme la germani de unde se intoarce cu oaste numeroasa si isi ucide fratele care preluase si Kievul. Se casatoreste cu vaduva fratelui sau si a impus inchinarea la idoli, refuzul fiind pedepsit cu moartea. Pe langa aceste pacate era si un mare desfranat.
   Pana acum nimic nu il recomanda la sfintenie, ba dimpotriva. Rusia era crestinata doar in mica parte, mai ales datorita Sfintei Olga, bunica cneazului Vladimir. Era nevoie de cineva puternic pentru a convinge multimea de popor iute, idolatru si plin de superstitii sa se inchine la Hristos.
     Vladimir simtea ca inchinarea la idoli nu il aduce in comuniune cu adevaratul Dumnezeu. A chemat pe rand reprezentanti ai marilor religii ca sa pledeze in favoarea propriei credinte dar nu a fost convins. Ortodoxia a fost cea care l-a miscat.

     Dupa ce trimisii lui Vladimir au asistat si la Sfanta Liturghie savirsita la Sfanta Sofia in Constantinopol si i-au povestit ce au vazut dar mai ales ce au simtit, cneazul s-a hotarit sa-si cucereasca dascali crestini. Nu cu duhul blindetii ci prin cucerirea cetatii grecesti Cafa. Reuseste sa ii invinga pe grecii care isi aparau cu indarjire cetatea, printr-un sireclic: le-a taiat apa de la sursa izvorului.   

        Sfintii Vladimir si bunica sa, Olga

     Intrarea in cetatea vlaguita de sete nu s-a facut prin varsare de sange. Cneazul aflase de frumoasa Ana, sora imparatilor greci si o voia de nevasta in schimbul eliberarii Hersonului si Tavrichiei. Imparatii cer ca el sa se boteze pentru a o lua de sotie iar Vladimir accepta, fiind oricum cucerit in mare parte de religia crestin-ortodoxa.

       Cu cateva zile inainte de venirea printesei, Vladimir s-a imbolnavit grav la ochi si a orbit. S-a gindit ca zeii Rusiei l-au pedepsit pentru ca vrea sa primeasca alta credinta. Insa la sfatul viitoarei sale sotii va primi botezul si numele de Vasilie. Intocmai Sfantului Apostol Pavel, in momentul Botezului vederea i-a revenit complet. Aceasta minune vazand-o boierii si ostenii sai, s-au botezat cu totii, in anul 988.

    In anul urmator intreg poporul Kievului a fost botezat in raul Poceainiu (care se varsa in Nipru). Apoi idolii au fost sfaramati si a inceput catehizarea multimilor, ridicarea de biserici si aducerea de preoti si episcopi. A strabatut toate cetatile stapanirii sale botezand popoare, zidind biserici, aducand arhierei pentru a hirotoni preoti si episcopi. Apoi, a poruncit ca si copiii oamenilor simpli sa fie dati la invatatura

    A murit la 15 iulie 1015, dupa o viata de apostolat asemanatoare Sfantului Constantin cel Mare, demn urmas al bunicii sale, Sfanta imparateasa Olga (numita din botez Elena). Biserica rusa l-a canonizat inca din a doua jumatate a secolului al XIII-lea.

Sfanta Olga cea intocmai cu Apostolii este sarbatorita la 11 iulie.

Foto: internet

7. Povestea unei icoane facatoare de minuni a Maicii Domnului: Axionita

    Icoana Maicii Domnului Axionita

      Povestea acestei icoane se impleteste cu venirea unui inger de lumina care a adus din ceruri cantarea adresata Maicii Domnului: Cuvine-se cu adevarat. Aceasta coborare minunata a Arhanghelului Gavriil (cel care a spus primul Sfintei Fecioare ,,Bucura-te"), se petrece chiar in Gradina Maicii Domnului, Sfantul Munte Athos, in anul 980.
    In valea numita ,,Axion Estin" (din greceste ,,cuvine-se cu adevarat") vietuia un sihastru cu tanarul sau ucenic care il urma pe calea sihastriei. Ei aveau in chilie aceasta icoana a Maicii Domnului la care se rugau cu mare evlavie. Plecand batranul intr-o seara la privegherea de noapte, l-a lasat pe tanarul calugar la chilie, sfatuindu-l sa isi faca pravila citind la Psaltire si rugandu-se in fata acelei icoane. Atunci rugaciunea in Sfantul Munte nu avea inceputul ,,Cuvine-se cu adevarat".
    S-a nevoit ucenicul pana la miezul noptii cand aude ca-i bate cineva la usa. Cerea binecuvantare, asa ca i-a dat drumul in chilie, biruindu-si indoiala ca ar fi ceva necurat. In chilie ii intrat un tanar calugar luminos si frumos ca un inger. El a fost primul care, la imnul compus de Sfantul Cosma Imnograful a adaugat si inceputul pe care il stim cu totii: ,,Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu; Cea pururea fericita si preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru", urmand apoi ,,Ceea ce esti mai cinstita..."
    Cantarea deosebita l-a impresionat pe ucenic, a vrut sa o invete si el. Neavand hartie si creion, necunoscutul i-a cerut o lespede de piatra pe care a scris cu degetul, ca printr-o ceara moale. Iar la urma a semnat: ,, Eu am scris acestea, Gavriil, mai marele voievod al puterilor ingeresti" si a disparut din fata lui.

     Momentul  in care Arhanghelul Gavriil scrie pe marmura imnul in fata icoanei Axionita (Icoana se numeste ,,Descoperirea rugaciunii catre Maica Domnului'')

    Aceasta bucata de marmura in care Arhanghelul Buneivestiri a scris cu degetul, se afla la Patriarhia Ecumenica. De atunci acest imn se cinta in toate bisericile crestine.

                  Axionita fara ferecatura

                     Axionita - detaliu
    Icoana a fost mutata pe tronul destinat episcopului, in manastirea Protaton. In fiecare luni din Saptamana Luminata se canta slujba in cinstea ei si se face procesiune. Ziua in care se face amintire de minunata descoperire a Arhanghelului Gavriil este 11 iunie, cand are loc o mareata si deosebita priveghere.

 

Axionita pictata de mine

Foto: internet