O sarbatoare trecuta cu vederea: Taierea imprejur cea dupa trup a Domnului (1 ianuarie)

    Taierea imprejur cea dupa trup a Domnului 

       La opt zile dupa nastere, Pruncul Iisus trebuia, dupa Legea Veche, sa fie taiat imprejur ca toti pruncii de parte barbateasca. Acest ritual sangeros si dureros pentru un nou-nascut se facea la Templu de catre preot si prefigura Botezul prin apa si prin Duh de mai tirziu. Atunci se dadea si numele copilului.

    Circumciziunea a fost instituita ca un semn al legamantului incheiat de Dumnezeu cu patriarhul Avraam si cu urmasii acestuia (Facere, cap. 17). Atunci si patriarhului Avram i s-a schimbat numele in Avraam care inseamna tatal neamurilor.

      Acest act presupune practic taierea circulara a partii superioare a madularului barbatesc al pruncului iar spiritual ne spune Domnul ,,acesta va fi semnul legamantului intre Mine si voi" (Facere 17,11). 

    Moise reaminteste: ,,Iar in ziua a opta se va taia pruncul imprejur" (Leviticul 12,3). Acesta era semnul israeliteanului curat; era ca o pecete care le amintea sa nu se amestece cu neamurile si sa nu se spurce.

  Mantuitorul Iisus Hristos Si-a insusit prin Intrupare firea omeneasca, de aceea a respectat Legea pe care El a dat-o ca Dumnezeu, dar peste care nu a trecut ca Om. Atunci va primi numele Iisus, cel binevestit de sfantul arhanghel Gavriil Sfintei Fecioare, nume care se tilcuieste Mantuitor. 

     In icoana sarbatorii, in centru este Pruncul Hristos zugravit ceva mai matur ca varsta, chiar binecuvantind, ca simbol al dumnezeirii Lui. Sunt prezenti Maica Sa si tatal Lui adoptiv, sfantul Iosif cel batran. Cel care Il preia este proorocul Zaharia care il desfasa, iar in unele icoane are si cutitul ritualic in mana.

       Sinagoga este simbolizata printr-un baldachin, in icoana interiorul este doar sugerat. Maica Domnului si dreptul Iosif au o atitudine smerita pentru ca stiu ca Acest Prunc nu pentru pacatele Lui este taiat imprejur, ci pentru a ,,plini" Legea.

Foto: internet

Sfantul Vasile cel Mare - profesor, filantrop, ascet

                Sf. Ier. Vasile cel Mare 

     Sfantul Vasile s-a nascut in anul 330 intr-o familie numeroasa: a avut patru frati si patru surori. Ne putem imagina in ce atmosfera de profunda traire crestina au crescut acesti copii, pentru ca o mare parte a familiei a trecut in randul sfintilor: cinci din cei noua frati, tatal (Vasilie), mama (Emilia) si bunica (Macrina cea Batrana). Doi dintre frati au ajuns episcopi ca si el: Grigorie de Nyssa si Petru II de Sebaste iar sora lor, Sfanta Macrina cea Tanara a ajuns un model de viata ascetica.

     Dragostea de invatatura o mosteneste de la tatal sau. A fost coleg si foarte bun prieten cu sfantul Grigorie Teologul. Despre ei se spunea ca stiau doar doua drumuri: la facultate si la biserica.

      A ajuns atat de priceput la invatatura, incat devine el insusi profesor, retor si filosof renumit. Iar toata aceasta cultura uriasa a trecut-o prin lumina lui Hristos, iar viata sa si-a incredintat-o Lui. 

   Sfantul Vasile si sfantul Grigorie sunt doua exemple graitoare ale ortodoxiei: Dumnezeu nu ne vrea nestiutori, nu ne vrea inculti sau limitati.

    Sfantul Vasile spunea adesea ca trebuie sa culegem invatatura, asa cum albina isi culege polenul putin cate putin din toate florile, pentru a face mierea. Teolog de inalta clasa, sfantul Vasile a contribuit in mare parte la clarificarea terminologiei legate de Iisus Hristos si Sfanta Treime.

    La doar 40 de ani devine episcop de Cezareea si mitropolit al Capadociei. Ca un pastor adevarat, nu s-a ingrijit doar de nevoile spirituale ale credinciosilor, ci si de problemele de zi cu zi. 

    A fondat spitale pentru bolnavi si pentru victimele bolilor contagioase, azile pentru calatori si straini si camine pentru saraci. A organizat un complex foarte mare, despre care sfantul Grigorie de Nazianz va vorbi ca despre un intreg nou oras, complex care va fi numit Vasiliada.

    Sfantul Vasile cel Mare va avea un rol major si in organizarea monahismului, fondand Regulile vietii de obste intr-un mod concis si clar.

     De la sfantul Vasile ne-a ramas si randuiala Liturghiei care ii poarta numele, Pravila si Molitvele. Sfantul Vasile a fost arhiereul total. Iar munca epuizanta si sanatatea subrezita de o afectiune severa a ficatului (cum sugereaza sfintul Grigorie de Nyssa) i-au grabit moartea la doar 49 de ani.

Acatistul Sfantului Vasile cel Mare:
http://www.doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfantului-ierarh-vasile-cel-mare

Sarbatoarea Nasterii Domnului - explicarea unei icoane pline de intelesuri

                      Nasterea Domnului 

       Icoana Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos ne pune fata in fata cu marea taina a credintei noastre: Intruparea lui Dumnezeu. Pentru ca a venit sa restaureze creatia cazuta si pangarita, Dumnezeu trebuia sa Se nasca pe pamant ca un om. Om deplin si Dumnezeu deplin. De aceea toata creatia ia parte la acest eveniment: in jurul Pruncusorului se inchina creatia vazuta (pastorii, magii, necuvantatoarele) si nevazuta (ingerii).

     Condacul sarbatorii descrie in cuvinte simple compozitia ampla: ,,Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera Celui neapropiat aduce. Ingerii cu pastorii slavoslovesc si magii cu steaua calatoresc; ca pentru noi S-a nascut Prunc tanar, Dumnezeu Cel mai inainte de veci."
     In centrul de greutate al icoanei se afla Fecioara cu Pruncul infasat si toate celelalte personaje ii sunt subordonate.

        Parintele Dumitru Staniloaie a impartit icoana in trei registre principale. Cel superior este al stelei calauzitoare si al ingerilor care Il slavesc pe Dumnezeu iar altii aduc vestea cea buna pastorilor, mijlocind intre Dumnezeu si oameni.

     Registrul central ii are in prim-plan pe Maica Domnului si pe Pruncul ,,mititel si-nfasetel". In icoanele ortodoxe nu este reprezentat in pielea goala, roz si durduliu ca in tablourile religioase de factura occidentala. E un Prunc cu chip matur: este Dumnezeu Cuvantul in trup de copil.

       Magii se grabesc calare sa aduca daruri, iar pastorii vin si ei, dupa ce ingerul le-a adus vestea. Pe de o parte oamenii invatati ai vremii, pe de alta parte oamenii simpli.

    In al treilea registru il vedem pe Dreptul Iosif stand ingindurat pe un bolovan, iar diavolul, deghizat intr-un mosneag cu o blana nitoasa, ii strecoara indoiala in inima. In unele icoane apar si doua moase (Salomeea si Zelemi) care spala Pruncul, scena intilnita in evangheliile apocrife.
    Din cer, dintr-un semicerc se coboara raza care se bifurca in trei: reprezentare pentru Dumnezeu Unul in Treime.

         Muntele cu stanci retezate ca niste trepte de la pamint la cer, deschide pestera neagra ca un mormint. Asemanarea nu e intimplatoare, mai ales ca Pruncul este infasat ca intr-un lintoliu alb.
    Sfanta Fecioara este intinsa pe un pat; acesta era purtat de evrei in calatoriile lor. Culoarea rosie era culoarea imperiala; este sugerata astfel cinstea adusa Imparatesei cerurilor. Pe chipul ei nu se citeste durerea, pentru ca nasterea nu a fost una fireasca. Asa cum intruparea a fost una minunata, la fel si nasterea a fost o taina dumnezeiasca, suprafireasca.

   Chipul Fecioarei este mai degraba ganditor, o duiosie amestecata cu tristete. Cunoscand foarte bine Scripturile, copila-mama stia ca Pruncul ei va fi jertfit. In unele icoane ea sta intr-o atitudine meditativa, dar in cele mai multe isi mingiie cu drag Pruncul. Desi stia ca acel Copil este Dumnezeul ei, era si copilasul ei.

    In pestera intunecata (care sugereaza si lumea cazuta in pacat), se vad boul si asinul. Evreii foloseau pesterile pe post de grajduri. Prezenta acestor animale este ilustrarea proorociei profetului Isaia: ,,Boul isi cunoaste stapanul si magarul ieslea Domnului sau, dar Israel nu Ma cunoaste, poporul Meu nu ma pricepe" (Isaia 1,3). De asemenea boul este simbolul poporului evreu, iar asinul simbolizeaza neamurile pagane.
    Magii vin calare; erau oameni bogati si invatati, reprezentanti ai altor popoare . Au varste diferite, sugerindu-se ca la Hristos nu vine o anumita categorie de varsta si nici un singur popor.

     Ei ii aduc Pruncului Sfant aur (ca unui Imparat), smirna (pentru Cel care Se va jertfi) si tamaie (ca unui Dumnezeu).

    Dreptul Iosif este inafara pesterii, chinuit de indoieli. Este ispitit de un personaj ciudat, imbracat ca un pastor:  diavolul care-i dadea tarcoale. Aureola il arata ca pe un sfant: el nu a fost indepartat de Dumnezeu; adevarul i-a fost revelat. Pentru ca sunt momente cand logica noastra omeneasca nu poate patrunde taine pe care numai Dumnezeu ni le poate descoperi. Drama dreptului Iosif devine adesea drama celor care nu pot patrunde taina intruparii lui Dumnezeu si a nasterii Sale mai presus de fire.

    Prezenta moaselor pare inutila: Pruncul nu Se nascuse firesc, nu aveau de ce sa o ajute la nastere iar Copilasul era curat. Cel mai probabil cel care le chemase fusese dreptul Iosif care ii purta de grija Fecioarei si a vazut ca ei ii venise vremea sa nasca. Iisus Hristos S-a supus regulilor vremii, ca si la Taierea imprejur, care pentru El era inutila.
  

Nasterea Domnului (icoana pictata de mine)

Sfantul Ierarh Spiridon - sfintul calator (cu film subtitrat)

                    Sf. Ier. Spiridon 

      Sfantul Spiridon s-a nascut in anul 270 in localitatea Askia (insula Cipru), intr-o familie de oameni simpli si credinciosi. Numele sau, tradus din greceste inseamna cosulet impletit; mai tirziu, cind va fi ierarh, cosuletul impletit de pe capul sau va deveni o imaginea sa emblematica.

    Sfantul Spiridon a fost in tinerete pastor la oi. Era tare bland, smerit si plin de dragoste fata de straini. S-a casatorit si a avut o fiica, Irina, care i-a mostenit bunatatea si simplitatea inimii. Murindu-i sotia de tanara, si-a crescut singur fata care nu se va casatori, traind in feciorie. Si tatal sau va alege sa nu se recasatoreasca, preferind sa isi inchine viata in totalitate lui Hristos.

       Pentru sufletul sau curat si pentru dragostea mare pe care o avea pentru oameni, Dumnezeu i-a oferit darul facerii de minuni, mai ales al tamaduirilor bolilor de nevindecat si cel al izgonirii duhurilor necurate.

     Pentru viata sa curata inchinata celorlalti, Sfantul Spiridon va fi ales episcop al Trimitundei. Astfel va avea ocazia sa ajute mai multi oameni. Cand a fost seceta in tinut si lumea se prapadea din cauza foametei, la rugaciunea sfantului au venit norii, apoi la rugaciunea lui s-au deschis si s-au inchis, precum odinioara la rugaciunea sfantului Ilie.

    Altadata a ajutat un sarac cu un bulgare de aur ca zalog pentru a primi grau de la un bogatas. Rascumparind zalogul, sfantul l-a prefacut in sarpe cu rugaciunea, sub ochii uimiti ai bogatanului lacom.

     Cand fiica sa a murit, o femeie a venit plangand la sfantul, spunand ca i-a incredintat fetei un odor de aur, dar murind ea pe neasteptate, nu stie unde l-a pus. Atunci a mers la cimitir si a intrebat-o pe Irina in groapa unde este bunul femeii, ca sa-l dea inapoi. Iar fiica lui i-a raspuns ca si cum ar fi fost vie, facand ascultare de dincolo de mormant.

     Multe minuni se povesteste ca a facut sfantul Spiridon inca din timpul vietii sale. Insa cea mai cunoscuta este minunea cu caramida, petrecuta in timpul marelui sinod de la Niceea, din anul 325. Sfintii Parinti luptau impotriva ereziei lui Arie iar acesta avea sprijinitorii lui. Unul dintre ei era un filosof sofist mester in cuvinte.

    Sfantul Spiridon fusese in tinerete cioban la oi. Nu avea atata carte ca acel  invatat, era un om simplu care nu stia ca el sa rasuceasca vorbele. Insa era luminat de Duhul Sfant si avea o intelepciune mai presus decit cea lumeasca. Sfantul Spiridon a cerut sa ii vorbeasca filosofului, desi ca pregatire ii era net inferior. 

    I-a descris acestuia Sfanta Treime intr-un mod cat se poate de simplu si de practic totodata: a luat o caramida in mana si insemnandu-se cu Sfanta Cruce, a strans-o. Din caramida au iesit cele trei elemente din care era facuta: apa a curs pe pamant, focul s-a inaltat iar lutul a ramas in mana sfantului.

     Sfantul Spiridon a plecat la Dumnezeu pe care l-a slujit toata viata, la varsta de 78 de ani. Moastele sale vor ajunge la catedrala din insula Corfu.

    Sfantul Spiridon este chemat cu multa evlavie in rugaciune de catre toti credinciosii. Ceea ce il caracterizeaza este faptul ca periodic pleaca din racla sa pentru a-i ajuta pe oameni. Iar cand parintele revine in racla sa, moastele sale sint calde si prafuite iar papuceii din matase ii sunt tociti, cu iarba si pamint pe talpi. De aceea a fost numit sfantul calator. 
     In fiecare an, la 12 decembrie parintii slujitori de la catedrala din Corfu ii schimba vestmintele prafuite si incaltamintea tocita. Aceste haine impregnate de mireasma de sfintenie a parintelui calator, sint daruite parohiilor si manastirilor ortodoxe din intreaga lume.

Acatistul Sfantului Ierarh Spiridon (audio):
https://www.youtube.com/watch?v=XUufx4_Hx84

      Sfantul Spiridon: doua icoane pictate de mine

Un film despre Sfantul Spiridon:
https://www.youtube.com/watch?v=MsZvTIHlZUI

Foto: internet

Sfanta Filofteia - fetita mucenica

      

                       Sfanta Filofteia

    Sfanta Filofteia s-a nascut la inceputul veacului al XIII-lea in orasul Tarnovo, capitala imperiului romano-bulgar condus de fratii Petru si Asan. 

    A fost numita Filofteia care in greceste inseamna iubitoare de Dumnezeu. Mama ei, romanca din sudul Dunarii, era o femeie blanda si evlavioasa. Copila ii semana la virtuti si la credinta, de aceea de micuta a sadit in inimioara ei de copil dragostea de Dumnezeu insotita de fapte bune.

    Din pacate mama sa a murit cand era inca mica. Tatal ei s-a recasatorit, iar mama vitrega nu o putea suporta pe Filofteia. A inceput sa il intarite si pe tatal ei, ajungand sa o ocarasca si sa o bata amandoi, punand-o la tot felul de munci. Desi era tare blanda si ascultatoare, parintii ei o chinuiau si o injoseau tot mai mult, punand-o la munci nepotrivite cu varsta ei frageda.
    Fetita nu era ca toate celelalte de varsta ei: ii placea sa mearga la biserica, ii placea rugaciunea si nu se juca impreuna cu ceilalti copii, preferind insingurarea cu Hristos. Iar asta nu facea decit sa ii intarite pe parintii ei.

     Vorba care a miscat cel mai mult inima sfintei Filofteia a fost una din Fericirile rostite de Mantuitorul Iisus Hristos: ,, Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui." De aceea era foarte milostiva cu toata lumea. Daruia oricui i-ar fi cerut ceva, chiar si hainele de pe ea, dezbracandu-se cu seninatate. Acasa adesea era batuta crunt din cauza asta: cu biciul, cu lemne, cu pumnul in spate, cu palma peste obraz, era tarata de par...      

     Filofteia nu cartea niciodata, nici cand era batuta, nici cind era pusa la treburi grele, ca o sluga. Poate pentru multi dintre contemporanii nostri pare ciudat un astfel de comportament. Insa fetita aceasta era foarte matura pentru virsta ei si tot ce facea, facea dintr-o mare dragoste pentru Dumnezeul ei. Nu s-a revoltat, nu s-a plans si nu a abandonat niciodata milostenia.

    De la moartea mamei ei naturale si pina la virsta de 12 ani, copila nu a avut deloc o viata buna alaturi de tatal si mama ei vitrega.

   Printre treburile pe care era nevoita sa le faca, sfanta Filofteia trebuia sa ii duca tatalui sau de mancare la cimp. Insa ea, dupa obiceiul pe care si-l facuse, dadea din mancarea tatalui sau amaritilor flamanzi pe care-i intalnea pe drum. A facut asta mai multe zile la rind, iar tatal ei a ramas mai mult flamand. Furios, si-a certat sotia ca il lasa flamand, insa ea s-a aparat dand vina pe fata lui.

Moastele Sfintei Filofteia

    Omul s-a hotarat sa o urmareasca pe ascuns, ca sa vada ce face cu mancarea. Fata a inceput sa imparta din mancare saracilor care stiau ca nu ii lasa niciodata flamanzi. Tatal ei a fost orbit de furie si, nemaiavind rabdare sa o apuce de par si s-o bata cu salbaticie cum ii era obiceiul, a aruncat in ea cu barda de la briu. Filofteia s-a prabusit si a murit imediat.
    Trupul ei cel cazut din care inca mai curgea sange a inceput sa straluceasca, incat si locul de jur-imprejur il lumina. Speriat de acea lumina cereasca si de moartea ei neasteptata, ucigasul tata a incercat sa o ridice de acolo.

    Insa nu a putut sa il atinga, nu putea nici macar sa se apropie. Atunci a alergat la arhiepiscopul si mai marii cetatii si in scurt timp, o multime de preoti si credinciosi cu faclii aprinse si cu tamaie au inconjurat-o. Vazandu-i trupul atit de stralucitor, si-au dat seama ca aveau in fata lor o micuta mucenica. Au vrut sa o ridice ca s-o duca in cetate, insa trupul ei se facuse atat de greu, incat nu o puteau ridica in nici un chip.

 
Biserica de la Curtea de Arges (sursa: Doxologia)

    Inspirati de Dumnezeu, au inceput sa o intrebe pe sfanta Filofteia unde ar dori sa i se duca moastele. Au pomenit o multime de biserici, dar trupul ei plapand era in continuare greu ca o stanca. Cand s-a pomenit in treacat biserica Domneasca din Curtea de Arges, trupul ei a devenit usor ca un fulg. Radu Voda care domnea atunci in Tara Romaneasca, a primit cu multa bucurie darul trimis de Dumnezeu. Iar Sfanta mucenica Filofteia a ramas de atunci la Curtea de Arges. 

  

Sursa: Doxologia
http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfintei-mucenite-filofteia-de-la-curtea-de-arges

Foto: internet