Doua povesti de iubire (Dumnezeu este iubire)

                    Maica Domnului cu Pruncul - detaliu (icoana preluata de pe internet)

Dulcea Sarutare (icoana pe care am pictat-o pe lemn)

   

      Doi frati voiau sa se mântuiască. Asa că merg la un avva sa-i ceara sfat. Batrinul ii inchide pe fiecare in câte o chilie cu geamul zavorât timp de 40 de zile. Acolo urma sa isi vada fiecare  pacatele ca sa-si revizuiasca viata. Mâncare si apă primeau doar seara. Oricând puteau cere sa iasa, dar aceea era ascultarea lor.

    Dupa o perioada de asceza, cei doi frati au iesit la lumina. Unul era straveziu, cu ochii plânși adânciti in orbite. Celalalt era vesel, senin si la fel de voinic ca si inainte. Insa amindoi aveau privirile luminoase. Batrinul avva nu stia ce sa creada. Seara s-a rugat fierbinte ca sa afle care din cei doi a aflat Calea  mântuirii si a placut Domnului. In somn, Ingerul Domnului l-a instiintat ca amândoi, in egala masura se vor mântui.
    A doua zi, avva i-a chemat si i-a rugat sa ii spuna cum au petrecut in chilie. Primul a spus ca a vazut inaintea lui iadul si toate pacatele pe care și le-a plâns cu lacrimi amare. L-a vazut cu ochii mintii pe Hristos Dreptul Judecator si s-a intristat de toate cele stricate din el insusi. Celalalt frate a vazut bunatatea si milostivirea lui Dumnezeu, a vazut gradina raiului si nu a incetat sa-I dea slava lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările Sale. L-a vazut cu ochii mintii pe Dumnezeu Iubire si asta i-a umplut inima de bucurie.
    Doua povesti de iubire cu acelasi Dumnezeu. Si amandoi au ramas in inima Lui. Eu nu ma pot gandi la iad. Ma gindesc la bunatatea lui Dumnezeu care imi ingaduie sa Ii pictez Chipul. La Dumnezeu Iubire care mi-a dat atitea culori ca sa-i impodobesc vestmintele.

Ipostaze ale Maicii Domnului cu Pruncul si un Ingeras (icoane pictate de mine)

O icoana cu greutate: Sfânta Treime

                        Sfânta Treime 

    Singura icoana acceptata in Biserica Ortodoxa pentru Sfânta Treime este reprezentarea unui moment istoric cât se poate de concret și anume intâlnirea dintre Avraam, sotia lui, Sara si trei misteriosi Ingeri: 

    "Apoi Domnul S-a aratat lui Avraam la stejarul Mamvri, intr-o zi pe la amiaza, cand sedea el in usa cortului sau. Atunci, ridicandu-si ochii sai, a privit si iata trei Oameni stateau inaintea lui; si de cum I-a vazut, a alergat din pragul cortului sau in intampinarea Lor si s-a inchinat pana la pamant. Apoi a zis: «Doamne, de am aflat har inaintea Ta, nu ocoli pe robul Tau! Se va aduce apa sa va spalati picioarele si sa va odihniti sub acest copac. Si voi aduce paine si veti manca, apoi Va veti duce in drumul Vostru, intrucat treceti pe la robul Vostru!» Zis-au Aceia: «Fa precum ai zis !»

    Dupa aceea a alergat Avraam in cort la Sarra si i-a zis: «Framanta degraba trei masuri de faina buna si fa azime». Apoi Avraam a dat fuga. Ei au mancat. Zis-a Unul: «Iata, la anul pe vremea asta am sa vin iar pe la tine si Sarra, femeia ta, va avea un fiu. Este oare ceva cu neputinta la Dumnezeu? La anul, pe vremea aceasta, am sa vin pe la tine si Sarra va avea un fiu!» Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo si S-au indreptat spre Sodoma" (Fac. 18, 1-16)

     Aceasta imagine, intemeiata cum am spus, pe un eveniment istoric concret, infatiseaza prima aratare a lui Dumnezeu omului, insemnand astfel inceputul fagaduintei Mantuirii, sarbatoarea Cincizecimii fiind implinirea Revelatiei finale a tainei Sfintei Treimi. In fundal se vede cortul lui Avraam, asemenea unui templu, iar in mijloc stejarul Mamvri.  

     Cei trei Ingeri sunt subtiri, cu fețe prelungi si grave. Poartă fiecare câte un sceptru, simbol al puterii imparatesti. Toti trei Se afla in dialog, in jurul mesei pe care Se afla Mielul jertfit intr-un potir. Mâinile Lor sunt indreptate intr-un gest de binecuvintare spre Mielul Euharistic. Leonid Uspensky preciza ca ,, Ingerii sunt grupati in ordinea Simbolului Credintei: Tatal, Fiul si Sfântul Duh." Privirile Se indreapta catre Tatal iar Tatal priveste spre amândoi, intr-o profunda comuniune. In spate cele doua gazde servesc in tacere bucatele pe masa.

                 Sf. Treime (A. Rubliov)

     Icoana care reprezinta cel mai bine Sfanta Treime a fost pictata de un calugar rus Andrei Rubliov, canonizat si reprezentat in icoane cu propria sa icoana (Treimea) in mîna. In viziunea lui, ramân doar persoanele Sfintei Treimi: un singur Dumnezeu in trei Persoane. O geometrie nevazuta ii uneste intr-un triunghi echilateral inclus intr-un cerc perfect.

    Se vorbeste mult despre Sfanta Treime in Noul Testament. Când ii trimite pe Apostoli  la propovaduire, Mintuitorul le spune: ,,Mergând, invatati toate neamurile, botezându-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh" (Matei 28,19). Sfantul Apostol Pavel, in binecuvântarea pe care o da Corintenilor, spune:,, Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti" (II Cor. 13,13). 

     Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan scrie: ,,Trei sunt care marturisesc in cer:   Tatal, Cuvântul si Sfântul Duh; si Acestia Trei Una sunt.” (I Ioan 5,7). Iar Sfânta Liturghie incepe cu ,, Binecuvântata este Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfântului Duh."

    Toata credinta noastra ne vorbeste de un Dumnezeu in trei Persoane. S-a mai incercat o reprezentare a Sfintei Treimi sub forma Paternitatii: aici Tatal cu chip de bătrân cu barba alba este alaturi de Fiul, iar Sfântul Duh sta deasupra lor in chip de porumbel. Sinodul de la Moscova s-a exprimat astfel in anul 1667:
    ,,A-L infatisa in icoane pe Domnul Savaot (adica pe Tatal) cu barba carunta, cu Fiul pe genunchi si cu un porumbel intre Ei este intrutotul absurd si neverosimil, intrucat pe Dumnezeu Tatal nu L-a vazut nimeni niciodata. Caci Tatal nu are trup, iar Fiul nu in trup S-a nascut din Tatal mai inainte de toti vecii. Desi proorocul David spune: "Din pantece, mai inainte de luceafar Te-am nascut" (Ps. 109, 3), aceasta nastere nu este in trup, ci mai presus de orice intelegere si de negrait, iar Hristos insusi spune in Sfanta Evanghelie: "Nimeni nu-L cunoaste pe Tatal, decat numai Fiul". 

                           

Sfanta Treime: icoana pictata de mine

Când Mângâietorul coboara ca o Lumina lina...

                Pogorârea Sfântului Duh

     

    Sarbatoarea Cincizecimii isi are originea in Vechiul Testament, celebrând insa un alt eveniment care doar prefigura implinirea din Noul Testament. Evreii omagiau ziua in care s-a dat Legea pe Muntele Sinai si Dumnezeu a facut Legământ cu poporul ales. In acelasi timp era o sarbatoare a recunostintei pentru primele roade ale pamântului (Num. 28,26) si pentru prima recolta (Ies. 23,16). Fiind celebrata in a cincizecea zi dupa Pastele iudaic a primit numele de sarbatoarea Saptamânilor.(Deut.16,9-10).

      In a cincizecea zi dupa invierea Mântuitorului Iisus Hristos si la zece zile dupa Inaltarea Sa, este trimis Mângâietorul, asa cum promisese Hristos ucenicilor Sai. Este un nou legamint facut de Dumnezeu Tatal cu noul Israel (Biserica), prin care harul Duhului Sfânt ia locul Legii date pe muntele Sinai. Legea veche nu este stricata, ci desavârșită, asa cum a spus Mântuitorul.

     De aceea a doua zi dupa Rusalii serbam Sfânta Treime: pentru ca intr-o singura zi vedem lucrarea Persoanelor Treimii unite intr-un singur Dumnezeu. La Boboteaza Sfântul Ioan Botezatorul a auzit vocea Tatalui, L-a vazut pe Fiul Intrupat iar Duhul a aparut in chip de porumbel. Astazi omul se face partas la Imparatia Harului dumnezeiesc in plinatatea lui.

    Omului i se oferă posibilitatea de a-L primi pe Dumnezeu in sufletul lui, se poate indumnezei (Sf. Grigorie Teologul). De aceea biserica se impodobeste cu ramuri verzi care exprima simbolic puterea regeneratoare si datatoare de viata a Duhului Sfant. (,,Calauziri in lumea icoanei'' -  Leonid Uspensky, Vladimir Lossky)

      In Erminie, Dionisie din Furna surprinde acest moment istoric astfel: ,,Casa si intr-insa cei 12 apostoli sezând imprejur pe scaune. Si dindosul lor o camara mica si in ea un om tine inaintea lui o naframa alba, cu amândouă mâinile. Si in naframa aceea 12 hârti infasurate si purtând fiecare câte o coroana in capatul ei. Si deasupra omului sta scris:  Lumea. Si deasupra casei Sfântul Duh, in chip de limbi de foc, cu multa lumina. Si 12 limbi de foc coborind si sezând pe crestet la fiecare dintre apostoli."

    In Faptele Apostolilor gasim relatat acest eveniment care este de fapt geneza Sfintei Biserici: ,,Si cind a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, si a umplut toata casa unde ședeau ei. Si li s-au aratat, impartite limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei" (Fapte 2, 1-3).

    Apostolii sunt adunati in semicerc (expresie a unitatii trupului Bisericii) si sunt surprinsi in miscare. Imparatul aflat in captivitate intr-o camera intunecata este Lumea sau Cosmosul aflat pana atunci in strânsoarea pacatului. Cele 12 rulouri reprezinta predicarea Sfintelor Evanghelii de catre Apostoli. De altfel si ei au in mana cite un rulou, simbol al invataturii Noului Legamint. Cincizecimea este botezul cu focul Duhului Sfânt asupra lumii: ,,El Insusi este substantial prezent, locuind si vietuind impreuna." (Sf. Grigorie Teologul)

    Sunt reprezentati in perspectiva inversa: chipurile lor se maresc pe masura ce se departeaza de planul apropiat, astfel încât ei sunt egali, indiferent de plasarea in spatiu. Din cercul care simbolizeaza cerul coboara 12 limbi de foc sau raze. Astfel se implineste profetia Sfântului Ioan Botezatorul: ,, Eu unul va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decit mine; Lui nu sint vrednic sa-I duc incaltamintea; Acesta va va boteza cu Duh Sfânt si cu foc"(Matei 3,11)

   Daca pana atunci pacatul construirii turnului Babilon imprastiase o sumedenie de limbi, acum in Biserica se vorbeste o singura limba, cea a iubirii dumnezeiesti, dupa unitatea Sfintei Treimi. ,,Cînd Cel Preainalt coborindu-Se a tulburat limbile, atunci a despartit neamurile, iar cind a impartit limbile cele de foc, atunci a chemat pe toti la o unire. Si cu totii, ca intr-un glas, slavim pe Duhul cel Prea Sfânt.” (Condac, glas 8 la Rusalii).
    Venirea Mângâietorului fusese anuntata de Mântuitorul Iisus Hristos, ca o incununare a Intruparii, mortii si Invierii Lui: ,,Mângâietorul  Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invata toate si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu" (Ioan 14,26).
     
Foto: internet