Pictor de Icoane

miercuri, 31 mai 2017

Când Hristos era copil

Pruncul Iisus Hristos - detaliu

Nasterea Domnului (detaliu)

Vorbim despre Hristos uitând ca El Si-a asumat si firea omeneasca. A fost Om adevarat, nu doar Dumnezeu adevarat. S-a nascut dintr-o Fecioara si a fost copil. ,,Si a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut si L-a infasat si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei.'' ( Luca 2,7)
La 8 zile a fost dus la Templu unde a fost taiat imprejur si i S-a dat numele Iisus, asa cum a fost numit de inger (Luca 2,21-23). A fost luat de Maica Sa si Dreptul Iosif in Egipt, ca sa nu fie ucis de Irod, intr-o lunga si chinuitoare calatorie.

Fuga in Egipt (sursa: Internet)

Galactotrophousa (Cea care alapteaza) Manastirea Hilandar

A fost alaptat si purtat in brate de catre Maica Sa. Mai târziu, o femeie simpla din popor va adauga o noua fericire, celor propovaduite de Hristos: ,,Fericit este pântecele care Te-a purtat si fericiti sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Asa este, dar fericiti sunt si cei ce asculta cuvântul lui Dumnezeu si-l pazesc" ( Luca 11,27-28).

A invatat sa mearga si a locuit alaturi de Maica si de tatal Sau adoptiv de la care a invatat mestesugul timplariei. A fost copil si a trait intre oameni asemenea lor.

Doar ca a fost Copil si Dumnezeu in acelasi timp. E greu de conceput cu mintea umana intrepatrunderea celor doua firi: divina si umana. De aceea reprezentarea Lui iconografica este aceea a unui Prunc matur, cu fruntea inalta si care binecuvinteaza ca un arhiereu.

Chiar si atunci cand Se afla in pestera, dupa Nasterea Sa si e un nou-nascut infasat, chipul Sau este mai matur. El isi binecuvinteaza Maica, nu se intimpla invers. Sfinta Fecioara arata Calea, pe Hristos intrupat din ea.

Proorocul Isaia vedea peste timp nasterea Pruncului, ca implinire a tuturor profetiilor Vechiului Testament:

,,Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu, si vor pune numele Lui Emanuel'' (Isaia 7,14). Sf. Evanghelist Matei reia profetia, completând ca numele Emanuel se talcuieste ,,cu noi este Dumnezeu'' (Matei 1, 22-23). Emanuel este Copilul Dumnezeu, e dovada vie ca Dumnezeu este pururea cu noi.

Iisus Hristos copil: icoane pictate de mine pe sticla si lemn.

Somnul Pruncului Iisus: icoana pictata de mine

Foto: internet

duminică, 21 mai 2017

Inaltarea Domnului

Inaltarea Domnului

,,Si i-a dus afara pana spre Betania si, ridicându-Si mâinile, i-a binecuvantat. Si pe cand ii binecuvanta S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer. Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare" (Luca 24,50-52).

O intreaga teologie in icoana Inaltarii Domnului: Maica Domnului, Apostolii, Hristos care Se inalta la Tatal si ingeri care-L preamaresc. Conform Faptelor Apostolilor (1,12), Inaltarea s-a petrecut pe Muntele Maslinilor, de aceea in Manualul lui Dionisie din Furna se specifica ,,deal cu maslini multi''. Actiunea are loc pe doua planuri: ceresc si pamantesc.

Inaltarea este premergatoare coborârii Duhului Sfânt. Iar prin Duhul Sfant vine sfintirea. Care fara Intrupare nu ar fi avut forma si consistenta. Iar Intruparea fara Maica Domnului nu ar fi fost posibila. ,,Va este de folos ca sa Ma duc Eu. Caci daca nu Ma voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, Il voi trimite la voi" (Ioan 16,7).

In planul ceresc, Mântuitorul este reprezentat inaltandu-Se intr-o mandorla de lumina, semn al slavei dumnezeiesti. Aceasta este sustinuta de sfintii arhangheli Rafail si Uriil (dupa Dionisie din Furna) sau mai multi ingeri. Aceasta sustinere este simbolica, pentru ca Iisus Hristos Se poate inalta prin puterea Sa dumnezeiasca. El binecuvinteaza cu mana dreapta, iar in stanga tine Evangelia sau un sul (simbol al propovaduirii). Rareori El binecuvinteaza cu ambele miini. Dar intotdeauna binecuvantarea peste continua, nu inceteaza odata cu Inaltarea la cer. Mintuitorul sta pe un curcubeu (stilizat), acesta fiind semn al legamintului stravechi dintre Dumnezeu si oameni.

In planul pamantesc, Maica Domnului ocupa un loc principal. De o parte si de alta stau Apostolii si sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Apostolii sunt surprinsi in felurite miscari, in timp ce Sfanta Fecioara ramane nemiscata si calma. In cântarile Bisericii se vorbeste despre prezenta Maicii la Inaltarea Fiului ei: ,,Bucura-te, Nascatoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, ca văzând astazi pe Cel ce L-ai nascut inaltandu-Se de pe pamint, impreuna cu ingerii L-ai marit" (Cintarea a 9-a a canonului).

Pe munte Hristos S-a nascut, S-a schimbat la Fata, S-a retras adesea, a fost rastignit si S-a inaltat. Muntele este simbolul cerului, al Bisericii, al Raiului. De aceea bisericile si manastirile se fac de obicei pe locuri mai inalte, dominind imprejurimile. Inaltarea la cer e urmata de implinirea fagaduintei Tatalui.

De aceea Apostolii inca nu au aureole in icoana, pentru ca Duhul Sfant nu venise. Sfanta Fecioara este o exceptie, caci il purtase pe Dumnezeu intrupat in pintecele sau.

O prezenta mai putin obisnuita este cea a sfintului Apostol Pavel langa Maica Domnului. El nu a fost de fapt acolo, convertirea sa venind mai tirziu. Dar pentru ca icoanele sint purtatoare de simboluri, aici Apostolul Pavel este propovaduitorul credintei printre neamuri, altele decat poporul ales; el a fost numit ,,vas ales, ca sa poarte numele Meu inaintea neamurilor si a regilor si a fiilor lui Israel" (Fapte 9,15).

Aceasta icoana poarta in sine si reprezentarea profetica a Celei de a doua veniri, cand va avea loc si Judecata universala: ,,Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergind la cer" (Fapte 1,11).

Foto: internet

vineri, 14 aprilie 2017

Unde era Maica atunci cand Fiul invia?

Plangerea Maicii Domnului (icoana pictata de mine)

,,Cu amar plangea, Preacurata Maica Ta, Cuvinte"...(din Prohodul Domnului)
Autor: Liviu Dumitrescu (Foto: byzantinepaiting.com)

Plangerea Fecioarei

Citind Sfintele Evanghelii, vedem ca Maica Domnului nu apare in ,,lista" persoanelor care au mers la mormantul Mantuitorului. La prima vedere pare destul de ciudat ca tocmai Maica sa nu fie pe langa mormantul Fiului ei. Asta da apa la moara si sectarilor care o denigreaza pe Sfanta Fecioara.

Raspunsul este simplu, firesc si de bun simt. L-am aflat in inima mea (apoi mi s-a confirmat) in momentul in care eu insami am devenit mama si am stiut ca viata mea este strans legata pentru totdeauna de viata copilului meu.
Cum ar fi putut o Mama sa-si paraseasca Fiul cind stia ca El va invia? Ea, care L-a insotit pas cu pas, nepasandu-i nici de fariseii furiosi, nici de multimile turbate, nici de romani, ea prin a carei inima a trecut sabia, cum putea sa se dezlipeasca de mormantul Fiului si Dumnezeului ei? Ea care L-a nascut in chip minunat, cu siguranta a fost martora invierii Lui minunate. O taina a nasterii si o taina a invierii traita de Maica Vietii .

Apostolii erau ascunsi cu totii de frica iudeilor. Si, vorba parintelui Necula: se temeau si de reactia Mantuitorului cind va invia, pentru ca L-au lasat balta ca fricosii. Stiau ca El va invia, Hristos le spusese. Dar aveau o urma de indoiala de vreme ce s-au speriat atunci cand femeile (mai curajoase) i-au anuntat ca au gasit mormantul gol.
Asa ca nu avea cine sa scrie despre durerea Maicii care se tanguia pentru patimirea Fiului ei. Desigur, stia ca El va invia.

Sfanta Fecioara cunostea foarte bine Scripturile, facea parte din categoria femeilor invatate, crescand timp de 12 ani la Templu, avind si un statut privilegiat. Traditia spune ca isi dorea foarte mult sa o cunoasca pe cea care va da nastere lui Mesia si macar sa-i slujeasca. Nu stia ca ea insasi fusese aleasa.

Atunci cand dreptul Simeon i-a proorocit ca prin inima ei va trece sabia, stia deja asta. Se umpluse de Duh Sfant din momentul in care Dumnezeu Cuvantul Se salasluise in pantecele ei. De aceea chipul Maicii in icoane este cel mai adesea trist si ingandurat. Daca o mama care isi stie copilul bolnav si cu zilele numarate sufera crunt, cum era inima ei cind stia ce se va intampla cu Copilul ei drag?
A fost prezenta pana cand Fiul ei a fost pus in mormant. Stia ca va invia, dar chinurile prin care Dumnezeul ei cel bland trecuse, i-au sfasiat inima.

Dupa punerea in mormant, martorii care ar fi putut sa ramana acolo, se risipesc. Ramane singura in fata mormantului cu piatra mare si grea care astupa intrarea. Maica Domnului nu putea pleca de langa Fiul ei. O singura data fusese pentru putin timp departe de El, atunci cand Hristos, la 12 ani, ramasese la Templu. In rest Il urmase pretutindeni, prezenta smerita si tacuta. Cum ar fi putut sa-L paraseasca tocmai atunci?