sâmbătă, 3 iunie 2017

Când Mângâietorul coboara ca o Lumina lina...

                Pogorârea Sfântului Duh
     
    Sarbatoarea Cincizecimii isi are originea in Vechiul Testament, celebrând insa un alt eveniment care doar prefigura implinirea din Noul Testament. Evreii omagiau ziua in care s-a dat Legea pe Muntele Sinai si Dumnezeu a facut Legământ cu poporul ales. In acelasi timp era o sarbatoare a recunostintei pentru primele roade ale pamântului (Num. 28,26) si pentru prima recolta (Ies. 23,16). Fiind celebrata in a cincizecea zi dupa Pastele iudaic a primit numele de sarbatoarea Saptamânilor.(Deut.16,9-10).
      In a cincizecea zi dupa invierea Mântuitorului Iisus Hristos si la zece zile dupa Inaltarea Sa, este trimis Mângâietorul, asa cum promisese Hristos ucenicilor Sai. Este un nou legamint facut de Dumnezeu Tatal cu noul Israel (Biserica), prin care harul Duhului Sfânt ia locul Legii date pe muntele Sinai. Legea veche nu este stricata, ci desavârșită, asa cum a spus Mântuitorul.
     De aceea a doua zi dupa Rusalii serbam Sfânta Treime: pentru ca intr-o singura zi vedem lucrarea Persoanelor Treimii unite intr-un singur Dumnezeu. La Boboteaza Sfântul Ioan Botezatorul a auzit vocea Tatalui, L-a vazut pe Fiul Intrupat iar Duhul a aparut in chip de porumbel. Astazi omul se face partas la Imparatia Harului dumnezeiesc in plinatatea lui.
    Omului i se oferă posibilitatea de a-L primi pe Dumnezeu in sufletul lui, se poate indumnezei (Sf. Grigorie Teologul). De aceea biserica se impodobeste cu ramuri verzi care exprima simbolic puterea regeneratoare si datatoare de viata a Duhului Sfant. (,,Calauziri in lumea icoanei'' -  Leonid Uspensky, Vladimir Lossky)
      In Erminie, Dionisie din Furna surprinde acest moment istoric astfel: ,,Casa si intr-insa cei 12 apostoli sezând imprejur pe scaune. Si dindosul lor o camara mica si in ea un om tine inaintea lui o naframa alba, cu amândouă mâinile. Si in naframa aceea 12 hârti infasurate si purtând fiecare câte o coroana in capatul ei. Si deasupra omului sta scris:  Lumea. Si deasupra casei Sfântul Duh, in chip de limbi de foc, cu multa lumina. Si 12 limbi de foc coborind si sezând pe crestet la fiecare dintre apostoli."
    In Faptele Apostolilor gasim relatat acest eveniment care este de fapt geneza Sfintei Biserici: ,,Si cind a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, si a umplut toata casa unde ședeau ei. Si li s-au aratat, impartite limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei" (Fapte 2, 1-3).
    Apostolii sunt adunati in semicerc (expresie a unitatii trupului Bisericii) si sunt surprinsi in miscare. Imparatul aflat in captivitate intr-o camera intunecata este Lumea sau Cosmosul aflat pana atunci in strânsoarea pacatului. Cele 12 rulouri reprezinta predicarea Sfintelor Evanghelii de catre Apostoli. De altfel si ei au in mana cite un rulou, simbol al invataturii Noului Legamint. Cincizecimea este botezul cu focul Duhului Sfânt asupra lumii: ,,El Insusi este substantial prezent, locuind si vietuind impreuna." (Sf. Grigorie Teologul)
    Sunt reprezentati in perspectiva inversa: chipurile lor se maresc pe masura ce se departeaza de planul apropiat, astfel încât ei sunt egali, indiferent de plasarea in spatiu. Din cercul care simbolizeaza cerul coboara 12 limbi de foc sau raze. Astfel se implineste profetia Sfântului Ioan Botezatorul: ,, Eu unul va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decit mine; Lui nu sint vrednic sa-I duc incaltamintea; Acesta va va boteza cu Duh Sfânt si cu foc"(Matei 3,11)
   Daca pana atunci pacatul construirii turnului Babilon imprastiase o sumedenie de limbi, acum in Biserica se vorbeste o singura limba, cea a iubirii dumnezeiesti, dupa unitatea Sfintei Treimi. ,,Cînd Cel Preainalt coborindu-Se a tulburat limbile, atunci a despartit neamurile, iar cind a impartit limbile cele de foc, atunci a chemat pe toti la o unire. Si cu totii, ca intr-un glas, slavim pe Duhul cel Prea Sfânt.” (Condac, glas 8 la Rusalii).
    Venirea Mângâietorului fusese anuntata de Mântuitorul Iisus Hristos, ca o incununare a Intruparii, mortii si Invierii Lui: ,,Mângâietorul  Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invata toate si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu" (Ioan 14,26).
     
Foto: internet

















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu