Sfanta Veronica si nebunia de a fi milos

                              Sf. Veronica 

     Despre Sfânta  Veronica aflam din Evangheliile lui Luca (8, 42-49) si Matei (9, 20-22) ca era o femeie cu o boala femeiasca indelungata, care s-a tamaduit prin credinta ei. Doisprezece ani se chinuise acea femeie cu o metroragie careia nici un medic nu-i gasise leacul, desi ,,cheltuise cu doctorii toata averea ei." Cu alte cuvinte un caz medical aparent fara nici o rezolvare.

    Insa femeia aceea a auzit de Iisus Hristos si s-a dus la El. Nu ca sa-L vada doar din curiozitate, ci pentru a o vindeca. S-a gindit in sinea ei, asa cum va marturisi si public: ,,Numai sa ma ating de haina Lui si ma voi face sanatoasa."
    In acea vreme, scurgerea sângelui era considerata la iudei prilej de necuratie. O femeie nu avea voie sa ii ,,spurce" pe cei din jur care ar fi trebuit automat sa purceada la un complicat ritual de curatire.
     De aceea, la intrebarea Mântuitorului: ,,Cine este cel ce s-a atins de Mine", ea intra in panica si incepe sa tremure de teama oprobiului public.
    Era destul de ciudat sa intrebe asta, atâta vreme cât Hristos era prins intr-o multime de oameni, lucru sesizat si de Apostoli. Doar ea stie nuanta intrebarii. Insa Hristos nu o intreaba ca s-o faca de badjocura, ci tocmai ca sa arate tuturor credinta ei care o vindecase de boala: ,,Indrazneste fiica, credinta ta te-a mantuit."

     Aceasta este prima intalnire a lui Iisus Hristos cu ea.  In a doua lor intâlnire - si cea in care ea isi va dobândi numele, femeia ii intoarce cumva gestul. Ea va fi cea care pe drumul Golgotei, se va opri pentru o clipa in fata unui Hristos desfigurat in bataie si plin de sânge, pentru a-i sterge Chipul cu mahrama ei. I-a oprit si ea scurgerea sângelui din rani, cu un gest de o neobisnuita tandrete intr-o multime de oameni care urlau si scuipau.

     Imaginati-va un Iisus Hristos gol, plin de lovituri si de sânge, cu crucea in spinare (o priveliste care nu incuraja privitorul sa creada ca El este Dumnezeu Intrupat), un Hristos care nu mai semana deloc cu Acela care facuse atâtea minuni. In mijlocul multimii turbate, ignorându-i pe soldatii care nu lasau pe nimeni sa se apropie de osândiții la moarte, femeia aceea inca Il vede pe Cel care o vindecase odinioara. Nu-i pasă că soldatii furiosi pe multimea galagioasa puteau sa o rastigneasca si pe ea, aveau acest drept. Pare sa nu-i pese de nimeni si de nimic; intr-un gest de o infinita tandrete, ii sterge incetisor Chipul otova de lovituri si sânge. Asa, ca o mângâiere care va rămâne întipărită pe mahrama ei. Prima icoana. Eikon. Vera-eikon, de aici si numele ei.

    Cum este sa ai un gest de tandrete fata de Dumnezeul tau? Ca tâlharul de pe cruce, care, intr-un gest de recunoastere a propriei ticalosii, ia totodata apararea nevinovatului Dumnezeu aflat in aceeasi suferinta ca si el. Isaia proorocise ca in clipele patimirilor Lui, Mesia ,,nu avea nici chip, nici frumusete, ca sa ne uitam

la El, nici infatisare, ca sa ne fie drag" (Isaia 53,2). Veronica descopera Chipul acoperit de sânge intr-un umil gest de milostenie. Atat putea ea sa faca atunci. 

    Nu Il putea salva de sentinta, nu putea indemna lumea la o revolta. Dar a stat in puterea ei sa aduca un strop de mângâiere in sufletul sfasiat de durere al lui Hristos. De ce ne-ar cere Hristos sa facem lucruri care ne depasesc, cind tot ce ne cere El este un strop de iubire si credinta cat un bob de mustar?

 Multumire: 
crestinortodox.ro si cuvantul-ortodox.ro

foto:  internet

Sfanta Veronica: icoana pictata de mine