Pictor de Icoane

sâmbătă, 9 iulie 2016

3. Un Sfant al oamenilor moderni: parintele Arsenie Boca

Despre parintele Arsenie nu voi scrie prea multe. Am dedicat acest episod al foiletonului meu cu incredintarea ca parintele este in randul sfintilor, chiar daca oficial nu a fost canonizat inca. Numerosi sfinti au fost iubiti si cautati de oameni inca din timpul vietii lor. Sfintenia atrage ca un magnet. Acesti oameni devin purtatori si transmitatori de har inca din timpul vietii iar chipul le este ca o icoana vie. Nu te poti impotrivi evidentei decit daca esti prea incrancenat impotriva lui Dumnezeu in general.

Sfintenia este fireasca pentru oamenii care se afla pe calea ei. Pentru ceilalalti este nebunie si sminteala. Noi toti ne nastem cu misiunea indumnezeirii noastre. Dar cateodata apare cineva care isi doreste foarte tare sa fie una cu Dumnezeul lui. Si ii reuseste sa devina chip si asemanare cu Dumnezeu.

Parintele Arsenie s-a nascut la 29 septembrie 1910 intr-o familie de tarani simpli si credinciosi. Va primi numele de Zian.
La liceul ,,Avram Iancu" din Brad a terminat ca sef de promotie. Colegii il numeau ,,sfantul" iar copacul plantat impreuna cu colegii la absolvire ii va purta numele: ,,gorunul lui Zian".

P Urmeaza apoi cursurile Institutului Teologic din Sibiu, fiind remarcat ca un student de elita. Este si artist: un pictor talentat si un bun interpret la flaut. In 1933 este trimis de catre Mitropolitul Nicolae Balan la Institutul de Belle-Arte. Atunci va participa si la cursurile de anatomie ale profesorului Francisc Rainer si la prelegerile de mistica ale lui Nechifor Crainic. Il va ajuta pe parintele Dumitru Staniloaie la traducerea Filocaliei, realizand si grafica primelor patru volume (aparute la Sibiu). Doi ani mai tirziu este hirotonit diacon celib.

In 1939 merge la Sfantul Munte Athos unde sta trei luni. Aceasta experienta duhovniceasca ii va marca intreg traseul vietii. Reantors in tara, va merge la manastirea Sambata de Sus unde va fi si calugarit in 1940. Atunci va primi numele de Arsenie.

Doi ani mai tarziu este hirotonit preot si numit staret al manastirii. Inca de cand se stabilise la Sambata, parintele a atras sute si mii de credinciosi.
In 1944 a plecat la Chisinau pentru a studia pictura de icoane, revenind in primavara anului urmator. La Sambata de Sus parintele a ramas pina in 1948 cand este arestat si torturat de Securitate sub acuzatia ca ar fi fost legionar. Dupa cateva luni este eliberat si trimis la manastirea Prislop ca staret. Manastirea era pustie si paraginita. Va deveni manastire de maici iar responsabilitatea parintelui (devenit duhovnicul manastirii) va fi preluata de monahia Zamfira.

Popularitatea parintelui atinsese cote alarmante pentru Securitate, asa ca in 1951 este din nou arestat. Dupa 9 luni mucenicesti petrecute la Ocnele Mari si Canal, parintele revine la Prislop pina in 1959 cand manastirea se desfiinteaza. Maicile sunt alungate iar parintelui Arsenie i se interzice sa mai slujeasca.
Aceasta este crucea cea mai grea a parintelui Arsenie: nu mai poate sluji, nu mai poate imbraca nici macar rasa calugareasca.

Securitatea il urmareste, il hartuieste in permanenta. Din dosarele Securitatii descoperim fotografii ale parintelui Arsenie imbracat in civil mai intotdeauna in alb, elegant si demn.

Dupa o lunga pribegie prin Bucuresti, este angajat ca pictor muncitor la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor. La slujbe i se ingaduia sa participe doar in calitate de cantaret...

In anul 1968 este pensionat (cu o pensie minora) si va incepe pictura bisericii de la Draganescu. Se va osteni timp de 15 ani, realizind o iconografie aparte, de parca totul ar fi fost pictat din picaturi de lumina.

In plus, multe scene contin profetii adeverite dupa multi ani. Si in tot acest timp oamenii il cauta cu toate riscurile, chiar acela de a fi arestati, primind sfaturi pentru toate problemele lor.

Din 1969 in 1989 primeste o chilie la manastirea Sinaia, acolo continuand sa si picteze. Cu putin timp inainte de Revolutie (pe 28 noiembrie) parintele moare in conditii mai mult decit suspecte si este inmormantat la Prislop, la manastirea sa de suflet.
(Sursa biografiei: ,,Marturii din Tara Fagarasului despre Parintele Arsenie Boca" - Ed. Agaton, Fagaras, 2004)

Sunt prea multe marturii cutremuratoare ale celor care l-au cunoscut pe parintele Arsenie in timpul vietii si dupa, ca sa negam evidenta sfinteniei sale. Noi credem in sfinti care au trait cu sute de ani in urma dar refuzam sa credem ca se mai pot naste sfinti contemporani cu noi.

Ne uitam la fotografia lor si le pictam icoana care culmea! seamana izbitor cu poza dar sint imaginea sfintita a celui ajuns in rai...Eu insami am fost neincrezatoare pina am ajuns la Prislop. In sufletele multor oameni nu exista indoiala. El nu a fost canonizat inca, de asta icoanele nu au aureola. Dar cine se indoieste de cineva, o va face probabil si dupa canonizare. Cazul Sfantului Voievod Stefan al Moldovei este graitor caci multi il denigreaza si acum. Pana la urma si Hristos a fost crezut sarlatan de catre contemporanii Sai.

Invierea Domnului - din fresca pictata de parintele Arsenie Boca la Draganescu

Foto: internet

marți, 5 iulie 2016

12. Povestea unei icoane facatoare de minuni a Maicii Domnului: cea injunghiatã

Icoana Maicii Domnului Esfagmeni

(Injunghiata)

Aceasta icoana dateaza din secolul al XIV-lea si se afla in Manastirea Vatoped din Sfantul Munte Athos, in paraclisul inchinat Sfantului Dimitrie din Tesalonic.

O intamplare minunata i-a dat numele de ,,Injunghiata''. Un diacon care vietuia in manastire, din cauza ascultarilor sale ajungea intotdeauna dupa terminarea mesei. Odata ajuns dupa terminarea cinei nu a primit de mancare. Furios, a plecat la biserica direct spre icoana Maicii Domnului careia a inceput sa ii reproseze: ,,De cata vreme iti slujesc? Am trudit, insa nu am cum arata aceasta. Nu te ingrijesti daca am sau nu ce sa mananc?''

Daca s-ar fi rugat cu smerenie, cu siguranta ca Maica Sfinta in bunatatea ei de mama nu l-ar fi lasat. Insa el orbit de manie ia cutitul cu care curata ceara de pe sfesnice si injunghie cu el icoana. Din obrazul strapuns a tasnit sange ca din carne vie iar chipul Maicii Domnului s-a facut palid. Ingrozit, calugarul a orbit si a cazut intr-un fel de coma in care a ramas timp de trei ani.

In acest timp staretul cu toata obstea s-au rugat pentru iertarea lui. Apoi Sfanta Fecioara i-a aparut staretului spunandu-i ca diaconul s-a facut bine. Cind si-a revenit, monahul a alergat la rugaciune in fata icoanei plin de cainta si toata viata si-a plans fapta necugetata. La slujbe a stat dupa aceea doar intr-o strana opusa icoanei Maicii Domnului. Inainte de moarte insasi Maica Domnului i-a aparut spunandu-i ca este iertat, insa mana ii va ramane intreaga si dupa moarte, ca semn al pacatului sau.

La trei ani dupa moarte, osemintele diaconului au fost dezgropate (dupa randuiala Sfantului Munte). Desi tot trupul sau era descompus dupa randuiala firii, mana cu care ranise chipul Maicii Domnului din icoana a ramas neputrezita, fiind toata neagra. Aceasta se pastreaza si astazi langa icoana, ca marturie a minunii de odinioara.

Manastirea Vatopedu

Foto: internet

sâmbătă, 2 iulie 2016

13. Povestea unei icoane care a convertit minunat: Eghiptissa

Icoana Maicii Domnului ,,Eghiptissa" - aflata in prezent la Sfantul Munte Athos

Despre sfanta Maria Egipteanca am vorbit intr-un material anterior. Femeia care din dorinta de a corupe cat mai multi tineri cu patima ei, a ajuns sa urmeze sfintelor Patimi ale lui Hristos intr-un mod care intrece judecata pur omeneasca. Acea femeie la 12 ani pleaca de acasa pentru a fi prostituata 17 ani in Alexandria; si nu pentru banii pe care si-i cistiga din cersit si din torsul firelor aspre de in. O nimfomana, ar sopti "cuviosii" de astazi si dintotdeauna.
Patima trupeasca o indeamna sa se urce pe vaporul care ducea spre Ierusalim, pentru a se destrabala cu toti tinerii imbarcati. Multimea pelerinilor care mergeau sa se inchine Sfintei Cruci in ziua de Inaltarea Sfintei Cruci ii atrage atentia. Merge si ea, purtata de val.

Ajunsa la biserica incearca sa intre dar nu poate. O forta nevazuta o tine pe loc. Uimita si speriata de acest lucru neasteptat, Maria are o revelatie: cea a vietii nenorocite in care traise. Reactia ei a fost imediata, pentru ca in inima i se produsese un declic urias. Cu lacrimi incepe sa planga in fata icoanei protectoarei al carei nume il purta (caci era botezata): „Porunceşte, o Stăpână, ca şi mie, nevrednicei, să mi se deschidă uşa, spre închinarea dumnezeieştii Cruci, şi să-mi fii tu mie chezăşuitoare preavrednică de credinţă către Cel ce S-a născut din tine, cum că de acum nu-mi voi întina trupul cu niciun fel de spurcăciune a necuratei desfrânări, ci după ce voi vedea Lemnul cel Sfânt al Crucii Fiului Tău, mă voi lepăda cu totul de lume şi de cele din ea şi îndată voi ieşi oriunde, tu singură, ca o chezăşuitoare a mântuirii mele, mă vei povăţui pe mine”.
Maica Domnului ii implineste dorinta si Maria intra in biserica, tremurand de spaima. Dupa ce se inchina, revine la icoana Mijlocitoarei sale cu care vorbeste ca si cum ar fi fata catre fata. Ii cere sa ii fie ,,invatatoare spre mantuire". Si atunci aude un glas: ,,De vei trece Iordanul, buna odihna vei afla!"

Inca o dovada ca icoana nu este un idol neinsufletit ci imaginea vie a persoanei sfinte reprezentate pe ea. Ca de fapt cinstirea se inalta la acel sfant. Ca prin icoana putem dialoga cu el, ne spunem dorintele, neputintele, ne revarsam bucuriile. Cine a intarit-o pe Sfanta Maria Egipteanca dupa ce a slobozit-o din canonul ne-unirii cu Crucea lui Hristos daca nu Maica Celui rastignit pe Cruce?
După tradiţie, icoana Maicii Domnului „Eghiptissa” a ajuns în Sfântul Munte adusă de monahii care s-au retras aici din cauza năvălirilor persane din Ţara Sfântă. A fost mentionata inainte de aceasta mutare de catre Pelerinul din Piacenza (cca.570) si de catre Epifanie Monahul (secolul al VIII-lea). Acesta afirma in mod explicit ca a vazut ,,in partea stanga a bisericii Sfantului Constantin...icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, care i-a interzis Sfintei Maria sa intre in biserica, in ziua Inaltarii Sfintei Cruci."

Viata sfintei Maria Egipteanca

Foto: internet

miercuri, 29 iunie 2016

Maria sa Voda Stefan cel Mare

Sf. Voievod Stefan cel Mare

Despre Voievodul Stefan cel Mare nu voi scrie prea multe. Cartile de istorie sunt pline de informatii, cartile de legende sunt pline de istorisiri. Controversele au venit destul de tarziu, pentru ca oamenii l-au purtat ca pe un sfant in inimile lor inca din timpul domniei sale. Canonizarea a venit firesc, ca o recunoastere oficiala a unui lucru care era deja in constiintele romanilor. Stefan cel Mare dovedeste inca o data ca sfantul devine sfant dintr-un om cu slabiciuni si pacate.

Sunt multi ,,stefanologi" care au vorbit despre acest mare om si pentru asta s-au documentat istoric. Eu ii port de cind ma stiu o admiratie profunda, indiferent de can-can-urile vehiculate de cei care nu inteleg esenta sfinteniei sale. Este vorba de asumarea credintei si de trairea ei in fapte.

Mai mult decat de ridicarea unor pereti de biserici. Mai mult decit niste geniale strategii de razboi. Este vorba despre un om care a trait doar pentru tara si pentru credinta lui. Care si-a pus nadejdea intraga in Dumnezeu in situatii de-a dreptul de limita. Care nu a uitat niciodata sa multumeasca pentru izbanzi dar si pentru infrangeri.

Oamenii il urmau cu credinta pretutindeni, stiind ca voievodul lupta impreuna cu ei nu pentru recunoasterea gloriei internationale. Nu pentru mariri desarte sau teritorii ale altor tari. Acest ,,atlet al lui Hristos" s-a pus de-a curmezisul celor care au vrut sa ne fure identitatea, credinta, pamantul, copiii. Oare dintre cei care vorbesc zeflemitor despre acest Mare Voievod este vreunul care sa ii urmeze exemplul si sa fie mai bun?

Despre chipul zugravit in icoane al Sfantului Voievod, s-au pastrat informatii scrise si pictate.

,,O figura plina, rotunda, cu fruntea larga, cu sprancene groase, dar frumos arcuite care strajuiesc ochii albastri cu nasul drept si subtire, sub care o mustata deasa acopera buza de sus, cu o barba putin voluntara. Acest chip care exprima seninatate si blandete, tanar in portretul de pe foaia din evangheliar, mai varstnic in pictura voronetiana, dar viguros in ambele, este incadrat intr-un suvoi de plete blonde care acopera gatul si umerii asa cum, si astazi, in regiunile de munte, unde portul nostru stramosesc s-a pastrat nealterat, mai poarta batranii satului. Pe cap voievodul are coroana cu fleuroni, bogat impodobita cu pietre scumpe, imprumutata de inaintasii tarii, poate de Bogdan I, din costumul ceremonial al curtii apusene. Aceeasi coroana cu fleuroni o poarta voievodul si in singurul portret sculptat; in pisania votiva realizata in marmura alba de pe turnul pentru corabii (arsana) de la Manastirea Vatoped!" (vezi Ion I. Solcanu, Portret in istorie, Manastirea Putna, 2003, p. 127-128).

In anul 1881, dupa anumite cercetari la monumentele istorice din nordul Moldovei, marele episcop al Romanului, carturarul academician Melchisedec a descoperit Tetraevangheliarul de la Manastirea Humor, din anul 1473.

Pe una din filele celebrei carti a descoperit o miniatura de o rara frumusete care infatisa pe Maica Domnului cu pruncul Iisus, avand in partea de jos, in genunchi pe Stefan cel Mare, oferindu-i cu piosenie darul sau de inima, Tetraevangheliarul. Portretul cunoscut de peste 140 de ani si este cel de pe foaia Tetraevangheliarului de la Humor. Asa s-a impus si in icoana zugravita cu prilejul canonizarii de catre Biserica Ortodoxa Romana, in iunie 1992.