Pictor de Icoane: 3. Un Sfant al oamenilor moderni: parintele Arsenie Boca

Despre parintele Arsenie nu voi scrie prea multe. Am dedicat acest episod al foiletonului meu cu incredintarea ca parintele este in randul sfintilor, chiar daca oficial nu a fost canonizat inca. Numerosi sfinti au fost iubiti si cautati de oameni inca din timpul vietii lor. Sfintenia atrage ca un magnet. Acesti oameni devin purtatori si transmitatori de har inca din timpul vietii iar chipul le este ca o icoana vie. Nu te poti impotrivi evidentei decit daca esti prea incrancenat impotriva lui Dumnezeu in general.

Sfintenia este fireasca pentru oamenii care se afla pe calea ei. Pentru ceilalalti este nebunie si sminteala. Noi toti ne nastem cu misiunea indumnezeirii noastre. Dar cateodata apare cineva care isi doreste foarte tare sa fie una cu Dumnezeul lui. Si ii reuseste sa devina chip si asemanare cu Dumnezeu.

Parintele Arsenie s-a nascut la 29 septembrie 1910 intr-o familie de tarani simpli si credinciosi. Va primi numele de Zian.
La liceul ,,Avram Iancu" din Brad a terminat ca sef de promotie. Colegii il numeau ,,sfantul" iar copacul plantat impreuna cu colegii la absolvire ii va purta numele: ,,gorunul lui Zian".

P Urmeaza apoi cursurile Institutului Teologic din Sibiu, fiind remarcat ca un student de elita. Este si artist: un pictor talentat si un bun interpret la flaut. In 1933 este trimis de catre Mitropolitul Nicolae Balan la Institutul de Belle-Arte. Atunci va participa si la cursurile de anatomie ale profesorului Francisc Rainer si la prelegerile de mistica ale lui Nechifor Crainic. Il va ajuta pe parintele Dumitru Staniloaie la traducerea Filocaliei, realizand si grafica primelor patru volume (aparute la Sibiu). Doi ani mai tirziu este hirotonit diacon celib.

In 1939 merge la Sfantul Munte Athos unde sta trei luni. Aceasta experienta duhovniceasca ii va marca intreg traseul vietii. Reantors in tara, va merge la manastirea Sambata de Sus unde va fi si calugarit in 1940. Atunci va primi numele de Arsenie.

Doi ani mai tarziu este hirotonit preot si numit staret al manastirii. Inca de cand se stabilise la Sambata, parintele a atras sute si mii de credinciosi.
In 1944 a plecat la Chisinau pentru a studia pictura de icoane, revenind in primavara anului urmator. La Sambata de Sus parintele a ramas pina in 1948 cand este arestat si torturat de Securitate sub acuzatia ca ar fi fost legionar. Dupa cateva luni este eliberat si trimis la manastirea Prislop ca staret. Manastirea era pustie si paraginita. Va deveni manastire de maici iar responsabilitatea parintelui (devenit duhovnicul manastirii) va fi preluata de monahia Zamfira.

Popularitatea parintelui atinsese cote alarmante pentru Securitate, asa ca in 1951 este din nou arestat. Dupa 9 luni mucenicesti petrecute la Ocnele Mari si Canal, parintele revine la Prislop pina in 1959 cand manastirea se desfiinteaza. Maicile sunt alungate iar parintelui Arsenie i se interzice sa mai slujeasca.
Aceasta este crucea cea mai grea a parintelui Arsenie: nu mai poate sluji, nu mai poate imbraca nici macar rasa calugareasca.

Securitatea il urmareste, il hartuieste in permanenta. Din dosarele Securitatii descoperim fotografii ale parintelui Arsenie imbracat in civil mai intotdeauna in alb, elegant si demn.

Dupa o lunga pribegie prin Bucuresti, este angajat ca pictor muncitor la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor. La slujbe i se ingaduia sa participe doar in calitate de cantaret...

In anul 1968 este pensionat (cu o pensie minora) si va incepe pictura bisericii de la Draganescu. Se va osteni timp de 15 ani, realizind o iconografie aparte, de parca totul ar fi fost pictat din picaturi de lumina.

In plus, multe scene contin profetii adeverite dupa multi ani. Si in tot acest timp oamenii il cauta cu toate riscurile, chiar acela de a fi arestati, primind sfaturi pentru toate problemele lor.

Din 1969 in 1989 primeste o chilie la manastirea Sinaia, acolo continuand sa si picteze. Cu putin timp inainte de Revolutie (pe 28 noiembrie) parintele moare in conditii mai mult decit suspecte si este inmormantat la Prislop, la manastirea sa de suflet.
(Sursa biografiei: ,,Marturii din Tara Fagarasului despre Parintele Arsenie Boca" - Ed. Agaton, Fagaras, 2004)

Sunt prea multe marturii cutremuratoare ale celor care l-au cunoscut pe parintele Arsenie in timpul vietii si dupa, ca sa negam evidenta sfinteniei sale. Noi credem in sfinti care au trait cu sute de ani in urma dar refuzam sa credem ca se mai pot naste sfinti contemporani cu noi.

Ne uitam la fotografia lor si le pictam icoana care culmea! seamana izbitor cu poza dar sint imaginea sfintita a celui ajuns in rai...Eu insami am fost neincrezatoare pina am ajuns la Prislop. In sufletele multor oameni nu exista indoiala. El nu a fost canonizat inca, de asta icoanele nu au aureola. Dar cine se indoieste de cineva, o va face probabil si dupa canonizare. Cazul Sfantului Voievod Stefan al Moldovei este graitor caci multi il denigreaza si acum. Pana la urma si Hristos a fost crezut sarlatan de catre contemporanii Sai.