Pictor de Icoane: Maria sa Voda Stefan cel Mare

Sf. Voievod Stefan cel Mare

Despre Voievodul Stefan cel Mare nu voi scrie prea multe. Cartile de istorie sunt pline de informatii, cartile de legende sunt pline de istorisiri. Controversele au venit destul de tarziu, pentru ca oamenii l-au purtat ca pe un sfant in inimile lor inca din timpul domniei sale. Canonizarea a venit firesc, ca o recunoastere oficiala a unui lucru care era deja in constiintele romanilor. Stefan cel Mare dovedeste inca o data ca sfantul devine sfant dintr-un om cu slabiciuni si pacate.

Sunt multi ,,stefanologi" care au vorbit despre acest mare om si pentru asta s-au documentat istoric. Eu ii port de cind ma stiu o admiratie profunda, indiferent de can-can-urile vehiculate de cei care nu inteleg esenta sfinteniei sale. Este vorba de asumarea credintei si de trairea ei in fapte.

Mai mult decat de ridicarea unor pereti de biserici. Mai mult decit niste geniale strategii de razboi. Este vorba despre un om care a trait doar pentru tara si pentru credinta lui. Care si-a pus nadejdea intraga in Dumnezeu in situatii de-a dreptul de limita. Care nu a uitat niciodata sa multumeasca pentru izbanzi dar si pentru infrangeri.

Oamenii il urmau cu credinta pretutindeni, stiind ca voievodul lupta impreuna cu ei nu pentru recunoasterea gloriei internationale. Nu pentru mariri desarte sau teritorii ale altor tari. Acest ,,atlet al lui Hristos" s-a pus de-a curmezisul celor care au vrut sa ne fure identitatea, credinta, pamantul, copiii. Oare dintre cei care vorbesc zeflemitor despre acest Mare Voievod este vreunul care sa ii urmeze exemplul si sa fie mai bun?

Despre chipul zugravit in icoane al Sfantului Voievod, s-au pastrat informatii scrise si pictate.

,,O figura plina, rotunda, cu fruntea larga, cu sprancene groase, dar frumos arcuite care strajuiesc ochii albastri cu nasul drept si subtire, sub care o mustata deasa acopera buza de sus, cu o barba putin voluntara. Acest chip care exprima seninatate si blandete, tanar in portretul de pe foaia din evangheliar, mai varstnic in pictura voronetiana, dar viguros in ambele, este incadrat intr-un suvoi de plete blonde care acopera gatul si umerii asa cum, si astazi, in regiunile de munte, unde portul nostru stramosesc s-a pastrat nealterat, mai poarta batranii satului. Pe cap voievodul are coroana cu fleuroni, bogat impodobita cu pietre scumpe, imprumutata de inaintasii tarii, poate de Bogdan I, din costumul ceremonial al curtii apusene. Aceeasi coroana cu fleuroni o poarta voievodul si in singurul portret sculptat; in pisania votiva realizata in marmura alba de pe turnul pentru corabii (arsana) de la Manastirea Vatoped!" (vezi Ion I. Solcanu, Portret in istorie, Manastirea Putna, 2003, p. 127-128).

In anul 1881, dupa anumite cercetari la monumentele istorice din nordul Moldovei, marele episcop al Romanului, carturarul academician Melchisedec a descoperit Tetraevangheliarul de la Manastirea Humor, din anul 1473.

Pe una din filele celebrei carti a descoperit o miniatura de o rara frumusete care infatisa pe Maica Domnului cu pruncul Iisus, avand in partea de jos, in genunchi pe Stefan cel Mare, oferindu-i cu piosenie darul sau de inima, Tetraevangheliarul. Portretul cunoscut de peste 140 de ani si este cel de pe foaia Tetraevangheliarului de la Humor. Asa s-a impus si in icoana zugravita cu prilejul canonizarii de catre Biserica Ortodoxa Romana, in iunie 1992.