Etapele pictarii unei icoane - exemplificare pe icoana Maicii Domnului Eleusa

             Maica Domnului Eleusa - detaliu

                                      Etapa 1

     Blatul este de lemn sau prefabricat din lemn. Din pacate poluarea a atins lemnul in insasi esenta sa. ,,Lucreaza'' in timp foarte scurt: se curbeaza, cedeaza adesea sub asaltul bolilor de tot felul, crapa, se umfla. Adesea nici chiar penele inserate nu il mai ajuta.
      Atunci se opteaza pentru blatul special, folosit mai ales la lucrarile mari sau iconostase. Nu se curbeaza si nu crapa. Se trateaza cu amestec de clei si praf de creta cernut. Dar pentru ca nici cleiul nu mai este ce a fost, am descoperit grundul special cu care se si poate indrepta orice defect, fara teama ca va crapa.
    Nu voi vorbi prea mult despre tratarea blatului. Recunosc ca mie nu imi place prea mult etapa asta, destul de indelungata si anevoioasa. Dar este esentiala in constructia icoanei.
     Pe scurt: intai doua straturi de clei caldut pe fata si o data si pe spate ca sa se inchida porii. Cleiul sa nu fie nici slab si apos, nici concentrat, ca sa nu crape grundul ori sa se aseze culorile cu valuri si denivelari. Alte doua dupa ce aplicam panza si avem grija sa adere perfect. Apoi o taiem frumos si drept pe margine.
    Timp de uscare intre ele, nu grabim procesul. Apoi grund in straturi succesive, cu grija sa nu crape de la clei ori o incarcare prea mare nici sa nu fie prea cretos.         

     Maiestria se dobandeste in timp. Dupa fiecare strat de grund se smirgheluieste iar ultima mana de grund se freaca maruntel, astfel incat la sfarsit ,,sa patineze musca". 

    Fiecare denivelare cat de mica se cunoaste prin stratul pictural. La final blatul tratat privit din lateral trebuie sa fie perfect neted si drept. Privit de sus sa nu aiba gaurele mai mici sau mai mari de la pinza, ori basici. De crapaturi nu mai vorbim. Eu am grija si de spatele icoanei sa arate bine: il curat de grund si il dau cu bait de apa, ca sa las lemnului posibilitatea sa respire. Se masoara, se bate agatatoarea si alegem modelul potrivit.

                           Etapa a 2-a 

     

    Mesterii din vechime copiau izvodul. In Erminie (manualul iconarului) exista si retete pentru copiere. Nu este nimic neobisnuit sa transcrii un model ca sa il pictezi de mai multe ori. O icoana cu Maica Domnului cu Pruncul - de exemplu cea din Vladimir, va arata in 100 de feluri pictata de 100 de iconari. Iar cei 100 pot picta in alte 100 de feluri diferite aceeasi icoana.

     Aureolele le-am inrosit si le-am acoperit cu o pelicula pentru ca mixtionul cu care lipesc foita sa nu fie absorbit de grund. Pe sub foita de aur delicata, culoarea va accentua stralucirea.

                                Etapa a 3-a

     

    Am aplicat mixtionul apoi am asteptat pina mi-a scartait sub deget. Am pus foita si am izolat-o cu vernis special pentru aur.

     Am  folosit acum ceva ani in urma foita de schlachmetal (imitatie de aur). O greseala de care ma caiesc amarnic! Pe langa faptul ca este lucios si grosier, se oxideaza, crapa si in timp se face foarte urat. Oricit de frumos ar fi lucrata icoana, schlachmetalul ii strica tot aspectul. Iar daca icoana a stat intr-o biserica in mult fum de lumanari si a fost sarutata cu multa evlavie rujata, peste 8-9 ani arata mult imbatranita. Din aceasta cauza eu l-am scos inclusiv de pe toate icoanele de acasa.
     Pun foita de aur veritabil la aureole. De fapt aurul este traditional, e lumina transfigurata. Schlacmetalul alaturi de culorile acrilice si alte innoiri chimice, ofilesc viata icoanei iar mesajul paleste.
     Nu pun foita de aur pe fundal decit la cerere, las o culoare solara in schimb. Pun aur doar pe aureola, nu si pe fundal, invocand motivul adus de multi iconari din vechime pina astazi: costul ridicat al foitei de aur. Multe icoane vechi romanesti nici nu au foita de aur, din acelasi ancestral motiv. Asta nu le stirbeste nici frumusetea, nici relatia cu credinciosii care le venereaza.
    Dupa uscarea vernis-ului am ,,descoperit'' icoana. Adica am pus culorile de baza, numite ,,ebosa''. Ele vor urma sa se ,,lumineze'' treptat. Abia apoi incepe pictarea propriu-zisa.

                               Etapa a 4-a

    In general, la icoane chipurile si mainile se lasa la urma. Dar asta nu e o regula fixa; fiecare iconar isi stabileste propriul lui stil de lucru.

    Eu prefer sa incep cu chipul. Am lucrat la partea de sus a maforionului ca sa nu ,,traversez'' prea mult chipul  cu mina in timpul lucrului. Apoi am pus pete de culoare luminoasa pe carnatie.

                             Etapa a 5-a

     Am ,,sculptat'' chipul Maicii Domnului din culoare, am pus luminile,am precizat trasaturile. Dupa aceasta etapa, cind icoana parca s-a trezit la viata, lucrez cu mai mult spor.   

                                Etapa a 6-a

    Am terminat capul si mainile Pruncului. Folosesc doar culori naturale: pigmenti minerali, paminturi cu emulsie de ou. Pigmentii naturali dau viata si stralucire icoanei.

                             Etapa a 7-a

  Partea cea mai importanta din icoana este aproape gata; am fotografiat un detaliu.

                              Etapa a 8-a

     Am trasat liniile principale. Lucrez la aceasta icoana in partea de jos, de la stinga la dreapta, luminind treptat icoana.

                                   Etapa a 9-a

     Prin procedeul numit ,,assisto'' (linii fine aurii) am innobilat vestmintele Pruncului, ca si micile accente de la vestmintele Sfintei Fecioare. Aurul ca un metal topit, acorda demnitate regala. Cind icoana se picteaza pe fond de aur, se procedeaza astfel: se aplica intii stratul de culoare peste foita. Apoi se ,,zgarie'' culoarea cu un condei special lasand sa se vada firele luminoase.

                               Etapa a 10-a

Am continuat lucrul la maforionul Maicii Domnului, apoi am terminat picioarele si mana.
                              Etapa a 11-a

    Dupa terminarea icoanei am dat-o cu un strat generos de lac. Am folosit in trecut vernis-uri pe baza de rasini, evitand lacurile industriale. Dar din experienta mea de pictor si restaurator am vazut ce combinatie rezulta intre acest tip de vernis cu fum de la lumanari (de parafina si ieftine, de la piata), poluare si ruj. De olifa nici nu mai poate fi vorba, nici macar daca icoana este pe un perete de apartament sau de birou.
     Asa ca folosesc cu incredere lacul special pentru icoane grecesc. Nu pot spune firma😁 Ma scapa in mare parte de factorii amintiti mai sus, mai ales daca intervine o mana zeloasa inarmata cu o carpa de praf si solutie de geamuri. Ori cu pasta cu particule abrazive iar daca icoana mai are si ferecatura...
    Din pacate fotografia nu reda nuantele care se topesc una intr-alta, luminandu-se treptat.
    Am improspatat fondul, chenarul rosu (simbol al iubirii Duhului Sfant) ca o rama si am adaugat inscriptiile. Au un rol extrem de important in icoana, ele ii confera personalitate, se implineste reprezentarea. In trecut, in momemtul in care inscriptiile se degradau, icoana era arsa.
    Totul se face cu grija, responsabilitate, talent si mai presus de toate, cu rugaciune.