Era o zi de 17 mai. Vazusem in treacat numele sfantului Nectarie in calendar si gandul meu se dusese la sfantul Nectarie de la Eghina, cunoscut de toata lumea. Stiam icoana sfintilor cuviosi Nectarie si Teofan, o mai pictasem. Dar cu toate astea, auzind clopotul de la biserica, m-am rugat ,,Bunicutului'': ,,Sfinte Nectarie, daca ma ajuti in problema mea, promit sa pictez o icoana cu sfintii cuviosi Nectarie si Teofan. Am s-o trimit la o manastire saraca.''
Am uitat destul de repede rugaciunea mea, pentru ca ma gandisem ca am cerut prea mult, problema mea fiind extrem de complicata. Dar in toamna am primit un raspuns neasteptat la rugaciunea mea. Cand m-am uitat in calendar, am ramas o secunda fara aer: 9 noiembrie, ziua sfantului Nectarie de la Eghina.
Dupa ce mi-am revenit, am alergat dupa blatul alb si frumos, ca o coala nescrisa. Aveam treaba. Neintarziat!
Sfintii Cuviosi Teofan si Nectarie (icoana pictata de mine)
Sfintii Cuviosi Teofan si Nectarie (altul decat Sf. Ierarh Nectarie) au fost frati. Crescuti intr-o familie nobiliara de vaza, au primit o educatie aleasa in manastirea Filantropinon. Desi proveneau dintr-o familie bogata si cu bun renume, cei doi frati au preferat sa isi inchine viata Mantuitorului Iisus Hristos. Asa ca au intrat in manastirea din orasul lor, fiind calugariti in anul 1495. Zece ani au ucenicit langa Ava lor, pana la moartea sa. Apoi au plecat la Sfantul Munte Athos si s-au retras langa o sihastrie pe jumatate ruinata, zidita intr-o pestera. Au luat de la la arhiereul Ioaninei binecuvantare sa refaca sfantul locas care avea hramul sfantului Pantelimon.
Dupa 4 ani au plecat din manastirea lor, in urma unor tulburari iscate culmea! nu de turci, ci de catre stapinitorii locului. Ispite de felul acesta nu sunt doar in zilele noastre...
Sfintii Cuviosi Teofan si Nectarie (altul decat Sf. Ierarh Nectarie) au fost frati. Crescuti intr-o familie nobiliara de vaza, au primit o educatie aleasa in manastirea Filantropinon. Desi proveneau dintr-o familie bogata si cu bun renume, cei doi frati au preferat sa isi inchine viata Mantuitorului Iisus Hristos. Asa ca au intrat in manastirea din orasul lor, fiind calugariti in anul 1495. Zece ani au ucenicit langa Ava lor, pana la moartea sa. Apoi au plecat la Sfantul Munte Athos si s-au retras langa o sihastrie pe jumatate ruinata, zidita intr-o pestera. Au luat de la la arhiereul Ioaninei binecuvantare sa refaca sfantul locas care avea hramul sfantului Pantelimon.
Dupa 4 ani au plecat din manastirea lor, in urma unor tulburari iscate culmea! nu de turci, ci de catre stapinitorii locului. Ispite de felul acesta nu sunt doar in zilele noastre...
Au cautat pe stancile din Meteora un alt loc pentru asceza si au primit schitul Sfantului Ioan Botezatorul. Dupa 7 ani au parasit acele locuri din pricina climei nesanatoase si a vanturilor puternice. Tot cu binecuvantare (nimic fara binecuvantare!) s-au stabilit tot pe stancile Meteorelor, pe stanca numita Varlaam, loc absolut pustiu. Aici au construit cu multa truda o biserica, unde au tinut nestirbita randuiala slujbelor timp de 30 de ani.
Moartea Sfantului Teofan a fost insotita de o minune. Pe cand parintii si fratii adunati in jurul sau se tanguiau de moartea iminenta a parintelui grav bolnav deasupra chiliei a stat o stea stravezie si stralucitoare. Lumina sa a invaluit totul intr-o lumina cereasca pina la apusul soarelui, cand s-a stins odata cu Sfantul Teofan.
Dupa 10 ani s-a stins si fratele sau, Sfantul Nectarie. Mana dreapta a Sfantului Nectarie si mana stanga a Sfantului Teofan s-au pastrat intregi (nestricate, cu tot cu piele) la manastirea lor, facand multime de minuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu