miercuri, 17 februarie 2016

Vernisaj versus sarbatoare

     Icoane pentru tetrapod: Invierea Domnului si Pogorarea Sfantului Duh (le-am pictat pentru biserica Pogorirea Sfantului Duh-Autogara, Piatra Neamt)


    Ma intreaba si pe mine lumea: ,,pe cand un nou vernisaj?'' Explic: ,,asta presupune sa imi las balta comenzile si sa lucrez doar pentru acel moment!''
    La vernisaj vine lumea si priveste (cei mai multi si cumpara). Te faci vazut, auzit, cunoscut. 
    Un iconar care picteaza anonim pentru o biserica, va avea mereu propriile sale vernisaje. Atunci cand in fata icoanei pictate de el se perinda mii si mii de credinciosi care se inchina, o saruta si o umplu cu rugaciunile lor. La hramul bisericii ori la o mare sarbatoare, are bucuria ,,vernisajului'' unei singure icoane. Care din obiect de admiratie se transforma in obiect de cult.
   Am pictat odata o icoana pentru cineva care avea camera tapetata cu icoane. Atata m-a rugat, incat pana la urma i-am facut pe plac. Eram la inceput si icoana mea era mult mai stangace decit icoanele de la ea din camera. Eram nemultumita gandindu-ma ca in loc sa pictez pentru cineva care nu avea icoane, am pictat pentru cineva care avea prea multe.
   Am vizitat-o dupa citeva luni. Icoana mea  (pardon, a ei), se gasea deasupra candelei si avea un semn de la cat fusese sarutata; e drept ca atunci inca mai cautam varianta perfecta pentru sigilarea culorii. A fost prima bucurie care a precedat multe alte bucurii si impliniri.
   Si atunci ma intreb: de ce sa imi lipseasca vernisajele cand am parte de ele atit de des?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu