Sfintii Petru si Pavel - sau despre convertirea maniei

  

Sfintii Apostoli Petru si Pavel 

(manastirea Sinai)

 
   Sfintii Apostoli Petru si Pavel (sursa: internet)

     Acesti sfinti sunt doua exemple despre cat de minunat lucreaza Dumnezeu in oamenii obisnuiti, pacatosi pe care nu doar ca ii mantuieste, dar ii ajuta sa devina si sfinti! Hristos le pescuieste sufletele cu blandete, cu dragoste, nu ca un stapanitor.

    Cei doi nu s-au nascut sfinti. Amandoi aveau o aplecare nativa catre manie, nerabdare si varsare  de sange. Insa amandoi erau sinceri in cautarea lui Dumnezeu si nu erau caldicei. ,,Stiu faptele tale; ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindca esti caldicel - nici fierbinte, nici rece - am sa te vars din gura Mea” (Apoc 3 ,15-16).

     A nu se intelege ca iuteala devine instantaneu o virtute! Daca are inclinare spre rau nu, insa daca acest sange clocotitor este bine directionat, se transforma intr-o arma de temut impotriva pacatului. Sfantul Apostol Petru, fratele ,,Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor (Matei16,23).''

    Sfantul Apostol Petru, fratele Apostolului Andrei, era pescar. Hristos il cheama sa pescuiasca oameni impreuna cu El, in religia Iubirii. Desi avea familie (se mentioneaza ca soacra lui era bolnava de friguri), il urmeaza pe Hristos fara sa sovaie, impreuna cu fratele sau. 

Sfintii Apostoli Andrei si Petru (icoane pictate de mine)

    Il va marturisi ca Domn si Dumnezeu pe Hristos, iar pe baza acestei marturisiri de credinta, din Simon, El ii va schimba numele in Chifa (piatra) intr-un botez simbolic (Matei 16,15-19). 

    Mai incolo insa, cind Hristos le spune ucenicilor Sai ce va avea de patimit, Petru il ia deoparte si il dojeneste, ca sa nu i se intimple ceva rau. Hristos nu ezita sa il certe, folosind chiar un cuvant foarte greu: ,,Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor (Matei 16,23).''

     Petru va avea oscilatii de credinta, desi se vede in toate Evangheliile, cat de mult il iubea pe Invatatorul. Un exemplu graitor ar fi povestea mersului sau pe marea agitata: ,,În vremea aceasta, corabia era în mijlocul mării învăluindu-se de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. 

   Insă, văzându-L umblând pe mare, s-au spăimântat, zicând că este o nălucă, şi de frică au strigat. Dar Iisus le-a vorbit îndată, zicându-le: îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi! Atunci Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să viu la Tine pe apă. Iar El i-a zis: vino. Şi, coborându-se din corabie, Petru a pornit pe apă, ca să meargă la Iisus. Dar, văzând că vântul este puternic, s-a înfricoşat şi, începând să se scufunde în mare, a strigat şi a zis: Doamne, scapă-mă. Iar Iisus, întinzându-i grabnic mâna, l-a apucat şi i-a zis: puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi intrând ei în corabie, s-a potolit furtuna (Matei 14, 24-32).'' 

    Cand soldatii au venit sa-L prinda, Petru sare sa-L apere pe Hristos cu sabia, desi stia ca se va intimpla asta. Ii taie urechea lui Malhus si mai tirziu se leapada de trei ori de Hristos, desi spusese ca-L va urma. Iuda il vinde, Petru il tradeaza. Vinovati sunt amandoi. Care este iesirea din impas? Pocainta. Petru a plans cu amar (Matei 26,75). 

     Si lui Iuda i-a parut rau, insa alege solutia cea mai facila pentru a scapa de suferinta si remuscari: se spanzura.

    La urma urmei, sfantul este un om pacatos care isi plange pacatele. Petru este repus in treapta de Apostol. Si Iuda ar fi fost iertat daca s-ar fi intors la Hristos. Pana la urma el avea patima banilor iar Petru pe cea a maniei. Sunt amindoua pacate pentru care poti ajunge lejer in iad. Insa unul plange iar celalalt abandoneaza lupta. Asta-i diferenta...

    Apostolul Petru va propovadui cu indrazneala dupa Pogorirea Duhului Sfant va fi rastignit cu capul in jos. Nu a vrut sa fie rastignit ca Mantuitorul din smerenie.

   Sfantul Apostol Pavel, numit Saul ,,pustia Biserica, intrand prin case si, tarand pe barbati si pe femei, ii preda la temnita (Fapte 8,3). Un adevarat terorist, am spune astazi. Mai ales ca, acest zelos ucenic al lui Gamaliel era ferm convins de adevarul zdrobitor al credintei sale, in numele careia facea atata varsare de sange. A fost partas si la uciderea tanarului arhidiacon Stefan, omorat cu pietre dupa moda vremii. 

      Dar pentru ca Dumnezeu priveste in inimile oamenilor, intr-o zi Saul il vede pe Hristos intr-o lumina ,,ca de fulger'' pe drumul Damascului si aude o voce care il intreaba: ,,Saule, Saule, de ce Ma prigonesti?" (Fapte 9, 3-4). La intrebarea ,,cine esti" raspunsul vine firesc si ii schimba intreaga viata: ,,Eu sunt Iisus pe Care tu il prigonesti. Greu iti este sa izbesti cu piciorul in tepusa" (Fapte 9,5).

    Convertit si botezat, Sfantul Apostol Pavel devine din prigonitor prigonit. Pentru ca va propovadui credinta printre alte popoare decat cel ales, a fost numit Apostolul neamurilor. De aceea el apare in icoane alaturi de ceilalti apostoli chiar in momente in care practic nu fusese - la Pogorirea Duhului Sfant de exemplu. Fiind roman va primi martiriul prin decapitare, iar moastele sale se vor odihni alaturi de ale prietenului sau, sfantul Apostol Petru.
    In icoane, cei doi doi sfinti apar in randul Apostolilor, fiecare binecuvantind cu dreapta si tinand Evanghelia in mina stanga. Sfantul Apostol Petru ,,era la chipul fetei alb, putin cam galben, plesuv si des la parul ce-i ramasese, cam crunt la ochi si rosu, carunt la cap si la barba, cu nasul cam lungaret, cu sprancenele inalte, la varsta om de mijloc, drept la stat." 

      Sfantul Apostol Pavel este descris si el in Sinaxar: ,,era plesuv la cap, vesel la cautatura,, cu sprincenele plecate in jos ,,alb la fata, barba ii era cam lunga cu cuviinta, cu nasul rotund si cuvios, la toata fata impodobit, cam carunt la cap si la barba, om sanatos cu virtutea, putin cam scurt la trup."

    In multe icoane, cei doi sfinti apar impreuna, imbratisati iar aureolele lor se unesc ca intr-o inima. E o icoana a iubirii unite in marea Iubire a lui Hristos. Iar prietenia dintre doi sfinti care il marturisesc pe Iisus Hristos este cea mai trainica.

       

 Sfintii Petru si Pavel (icoane pictate de mine)
   
Foto: internet