Fiecare icoana reda prin mijloace supra-artistice o supra-realitate pornita dintr-un moment extrem de real, din istoria concreta. Intampinarea Domnului de catre Dreptul Simeon s-a petrecut la 40 de zile de la nasterea Pruncului Iisus Hristos. Sfanta Fecioara insotita de Dreptul Iosif, il aduc pe Copilas la templu, dupa randuiala.
Nu sunt multe elemente arhitectonice, lipseste perspectiva realista. Liniile nu se pierd undeva in spate, ele converg in sufletul credinciosului care priveste icoana.
Mantuitorul nu avea nevoie de de sfintire, caci El Se zamislise si Se nascuse fara stricaciune. Sfintul Grigorie Palama spune ca aceasta s-a facut din ascultare.
Ei au fost turturelele cugetatoare trimise de Duhul Sfant ca sa-L vesteasca pe Mesia. ,,Iar Iosif si mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc." (Luca 2,33)
Foto: internet
Pruncul este incredintat batranului preot care il priveste ca pe Dumnezeul izbavirii lui, nu ca pe un copil obisnuit. De aceea, chipul lui Hristos nu este bucalat si bebelusit ca al Bambinilor din pictura renascentista; este matur, grav, cu fruntea inalta, ca un matur in miniatura. El este Dumnezeul Intrupat, Cel asteptat atatia zeci de ani de batrinul ocolit de moarte. Si vestmintul Lui este ca al unui imparat, ca hasuri de aur (assisto).
Uneori este pictat doar Dreptul Simeon cu Pruncul, ca un bunic cu barba si plete lungi si albe; il priveste pe Prunc ca pe un nepot, cu nesfarsita duiosie si tandrete.
La Voronet intalnim aceasta reprezentare pe unul dintre peretii exteriori. Aici sunt zugraviti si doi ingeri care se inchina Mantuitorului Copil cu mainile acoperite de vestmint, in semn de evlavie. Batranul preot de 380 de ani stia ca venise momentul izbavirii nu doar pentru el ci si pentru intreaga omenire. Este si tandrete si adoratie in privirea batranului impovarat de ani. Icoana surprinde doar acest moment in care parca intreaga lume imbatranita in pacate si nevoi il strange in brate pe Mantuitorul ei care binecuvinteaza.
In icoana praznicala a Intampinarii Domnului, scena pare a se petrece in fata templului. De fapt este sugerat interiorul: prin perspectiva inversa este adus privitorul in interiorul actiunii, este co-partas la ea. Cladirea este stilizata iar baldachinul este legat de el printr-o bucata de pinza.
Maica Domnului isi tine Pruncul (adult in miniatura care binecuvinteaza) cu grija, avind mainile acoperite cu vestmantul, in semn de respect. In spate vine dreptul Iosif, purtind doua turturele pentru jertfa de la templu. Fiind o familie saraca, nu isi puteau permite sa aduca animale pentru indeplinirea datinii.
Legea curatirii in cea de-a patruzecea zi a fost data lui Moise inca inainte de trecerea prin Marea Rosie: ,,In vremea aceea a vorbit Domnul cu Moise si i-a zis: Sa-Mi sfintesti pe tot intiiul nascut,pe tot ce se naste intii la fiii lui Israel, de la om pina la dobitoc, ca este al meu." (Iesirea 13,1-2)
In urma Sfintilor Parinti se afla Proorocita Ana ,,ajunsa la adinci batrinete si care traise cu barbatul ei sapte ani de la fecioria sa. Si ea era vaduva, in virsta de optzeci si patru de ani si nu se departa de templu, slujind noaptea si ziua in post si in rugaciuni." (Luca 2, 36-37). Sfanta proorocita Ana si dreptul Simeon sint praznuiti a doua zi dupa sarbatoarea Intampinarii Domnului, numita in popor Stretenia.
Foto: internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu