Pelerina la manastirea parintelui Arsenie Papacioc

         Am ajuns la manastirea Sfanta Maria din Techirghiol intr-o duminica dimineata. Liturghia se tinea afara, langa mica bisericuta din lemn de secol XVIII. Atat de micuta si speciala. Nu am avut voie sa fotografiez inauntru, asa ca m-am conformat.
    In bisericuta sunt doar citeva persoane si o maica tacuta si linistita care asculta slujba in genunchi. Se aude slujba de afara. Bisericuta este atit de mica, incit pare mai mult o capela. Pictura naiva de pe peretii din barna evoca timpuri de mult apuse.

     Regele Carol al II-lea al Romaniei a remarcat aceasta micuta capodopera in satul Maioresti din judetul Mures si a mutat-o in anul 1934 la castelul Pelisor de la Sinaia. Dupa venirea comunistilor a fost lasata in paragina pana cand patriarhul Iustinian a adus-o la Techirghiol si a restaurat-o.

    Este un contrast destul de mare intre biserica veche din lemn si restul manastirii alb, nou si stralucitor. Totodata nu deranjeaza nimic. Totul este pus la punct, totul este frumos organizat. Iar ideea maicilor de a vinde prajituri facute la manastire (cu frisca, oua si lapte adevarat!) a fost o adevarata binecuvantare dupa slujba. Taaare bune!

      Din pacate biserica mare era inchisa, asa ca nu am putut vedea pictura despre care mi s-a spus ca este foarte frumoasa. Am admirat biserica si privelistea superba care se intindea in fata mea.
    Mi l-am imaginat pe parintele Arsenie plimbandu-se pe aici cu pas domol, cu barba aceea superba infoiata de vantul care miroase vag a ghiol si a mare. Nici nu as putea sa il vad in alt loc!

      Dupa slujba mergem sa ne inchinam la mormantul parintelui. La crucea alba de marmura, privindu-i fotografia din care iti zambeste hatru, ai sentimentul ca parintele Arsenie te binecuvanteaza. Ii simti prezenta calda si vie.

    Multa lume vine, cuprinde crucea alba in brate si ii vorbeste tainic parintelui. Daca nu ar avea certitudinea ca sunt ascultati, de ce ar mai face-o?   

    In curte se gaseste un izvoras strajuit de statuia Sfantului Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon. Firesc intr-o manastire in care oamenii vin sa se vindece nu doar de bolile sufletesti ci si de cele trupesti, aici gasindu-se si o baza de tratament balnear.
    Statuia mare din bronz a fost sculptata de Ion Jalea si adusa de patriarhul Justinian de la spitalul ,,sf. Pantelimon'' din Bucuresti.

       Mergem si la chilia in care s-a ostenit parintele Arsenie. Ne inchinam ca intr-un loc unde a trait un mare sfant. Ca si in chilia parintelui Cleopa, totul s-a pastrat ca atunci cand parintele Arsenie traia. La intrare ne zimbeste dintr-o fotografie mare, inramata si parca ne-ar zice: ,,Bine ati venit!"
     Toate manastirile au un parfum duhovnicesc al lor. Fiecare in parte te ajuta sa-L simti pe Dumnezeu cantand pe corzi sufletesti care vibreaza - fiecare altfel. Iar la manastirea Sfanta Maria de la Techirghiol ma reintorc in amintire ca la o mireasa alba vegheata de Parintele Arsenie Papacioc...

1: Tipologii ale icoanelor Maicii Domnului - Hodighidria

         Cea care arata Calea (Hodighidria)

        Hodighidria de la manastirea Neamt

            Hodighidria de la Smolensk

    Icoana Maicii domnului Hodighidria (Cea care arata Calea) este ipostaza didactica, sobra a Maicii Induratoare, venerata mai ales dupa anul 843. In atitudine maiestoasa, Sfanta Fecioara Tronul lui Dumnezeu, tine pe bratul sau pe Iisus Hristos cu chip de adult. Cu cealalta mana ea arata spre Imparatul: Calea, Adevarul si Viata.

            Hodighidria de la Xenofont

     Pruncul Emanuel binecuvanteaza cu dreapta, iar cu mana stanga tine sulul Evangheliilor, simbol al demnitatii Sale de Invatator. 

Hodighidria: Muzeul National de arta, Bucuresti

    Are un vestmant fastuos, hasurat cu aur, simbol al demnitatii Sale de Imparat. Chipul Lui este plin de noblete, iar maturitatea trasaturilor se prelungeste in binecuvantarea pe care o da ca un adult. El este un Prunc batran, cu fruntea inalta, deosebit de copilasii rotofei si bucalati din tablourile religioase.
    Dupa traditie, prima icoana de acest fel a fost pictata de sfantul Apostol si Evanghelist Luca.

            Hodighidria de la mrea Secu

       A fost lucrata sub inspiratie divina, dupa Pogorarea Sfantului Duh peste Apostoli, de vreme ce Sfantul iconar nu o vazuse pe Maica Domnului cand Pruncul era micut in bratele ei. Traditia afirma ca icoana a primit binecuvantarea Maicii Domnului, care ar fi spus: ,,Harul meu va fi cu aceasta icoana."

        Hodighidria de la manastirea Ostrov

    ,,Zugravindu-ti chipul preacinstit, dumnezeiescul Luca, scriitorul Evangheliei lui Hristos, calauzit fiind de glasul dumnezeiesc, L-a infatisat in bratele tale pe Facatorul."
    Mai apoi sfantul Apostol Luca a trimis icoana la Antiohia, impreuna cu Evanghelia sa, unui anume Teofil (Luca 1,3).
  ,,Muta sa fie gura paganilor, care nu se inchina icoanei tale celei zugravite de Sfantul Apostol Luca, ceea ce se cheama Povatuitoarea." (Acatistul Maicii Domnului).

      Hodighidria: icoane pictate de mine

13. Povestea unei icoane facatoare de minuni a Maicii Domnului: de la mrea. Hadambu

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la manastirea Hadambu

       Icoana Maicii Domnului de la Hadambu este de data relativ recenta. A fost pictata in anul 1938 de catre preotul Octavian Zmau din Roman si donata manastirii. In timpul comunismului, timp de treizeci de ani  cit a fost parasita manastirea, icoana a stat in sfantul altar, inchisa intr-o lada.

    In anul 1990 este resfintita biserica iar icoana a fost scoasa la inchinare. In duminica Bobotezei din anul 1992, ochiul drept al Maicii Domnului din icoana a lacrimat pentru prima oara. In anul urmator, in ajunul sarbatorii Sfintei Cuvioase Paraschiva, din umarul drept al Maicii Domnului au curs trei picaturi mari de mir. La 22 februarie 1995, din cununa Maicii Domnului a curs mir din abundenta timp de doua saptamini. Iar in vara si toamna anului 1988, icoana a varsat mir din chipul Pruncutului si din vestmintele Maicii Sale.

     In seara zilei de 22 ianuarie 2003 in manastire a izbucnit un incendiu violent care a mistuit intreaga cladire. Din cauza drumului acoperit de gheata, doar o masina a pompierilor a reusit sa ajunga. Insa icoana Maicii Domnului a scapat neatinsa din parjol.

    De cand a devenit izvoratoare de mir, multi credinciosi vin cu credinta sa se roage in fata acestei icoane. Si multi marturisesc minunile savarsite de aceasta sfanta icoana. Pana la urma, aceste manifestari exterioare ale unui sfant prin intermediul icoanelor sale , nu fac decit sa apropie oamenii atrasi ca de un magnet de viata pe care o simt pulsand acolo.

          Minunile se savarsesc si in fata icoanelor care nu izvorasc mir si nu fac nimic senzational. Prin credinta celor care se roaga, ferm convinsi ca vor fi ajutati de Cineva extrem de real. Insa exista icoane care ofera ceva mai mult decat atat. Iar miile de pelerini care primesc ajutorul au simtit acest lucru.

Foto: internet

                                                                                                                                                                        

Ridicarea Sfintei Cruci - nebunie pentru unii, biruinta pentru altii

                 Inaltarea Sfintei Cruci

     Pentru multi oameni pana la Hristos, crucea a fost un simplu instrument de tortura pentru nenorocitii societatii. Era o badjocura sa fii rastignit pe cruce, cu atat mai mult cu cat pentru asta erai dezbracat pusca si batut zdravan inainte. 

    Stergarul cu care e acoperita goliciunea Mantuitorului in icoane este pus dintr-o adanca sfiala si pudoare. Hristos a preferat moartea pe cruce rusinoasa, extrem de dureroasa si chinuitoare. Putea fi pravalit intr-o rapa sau ucis cu pietre. Dar cu toate astea Se lasa dus la cea mai oribila moarte.

    De aceea cinstim Crucea pe care S-a rastignit Mantuitorul Iisus Hristos. Pentru ca este altarul pe care El a ales sa moara pentru noi si a sfintit-o cu sangele Lui. ,,Caci cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu" (I Corinteni 1,18).

      Dupa rastignirea Mantuitorului, Sfanta Cruce prin care El a unit cerul cu pamantul, a fost ingropata. Dupa ce crestinismul a iesit din represalii, in vremea Sfantului Imparat Constantin cel Mare, mama sa Sfanta Elena, si-a propus sa gaseasca Sfanta Cruce.   

   Cautarile sale indelungi au dat rezultat iar Crucea datatoare de viata a fost deosebita de crucile celor doi talhari prin faptul ca a inviat o femeie moarta care era dusa la groapa.

      Descoperirea Sfintei Cruci a adus o mare bucurie printre crestinii prigoniti si masacrati pana nu demult. Pentru a marca acest eveniment, Crucea a fost inaltata solemn in fata multimii adunate, de catre episcopul Macarie al Ierusalimului (14 septembrie 335).

     In icoana, Sfantul Macarie aflat in fata bisericii Sfantului Mormant, ridica in vazul multimilor adunate Sfanta Cruce pentru a fi vazuta de toata lumea. Cu ea binecuvanteaza cele patru puncte cardinale. In fata multimii de credinciosi se afla Sfintii Imparati Constantin si Elena.

     Acest gest simbolic aminteste de gestul lui Moise de odinioara in pustie. Atunci el a facut din porunca Domnului un sarpe de arama pe care l-a pus pe un stalp pentru ca privindu-l cei muscati de serpii veninosi, sa se vindece (Numerii 21). Acum sarpele din Legea Veche este inlocuit de puterea Crucii care alunga diavolii.

    Semnul Sfintei Cruci a mai fost prefigurat in Vechiul Testament de Moise. In lupta israelitilor cu amalecitii, s-a urcat pe munte si a intins bratele ca Hristos mai apoi pe Cruce. ,,Cind isi ridica Moise mainile, biruia Israel; iar cand isi lasa el mainile, biruiau Amalecitii" (Iesirea 17,11).

    Crucea pecetluieste noul Legamant cu Dumnezeu. De aceea ziua de astazi este Praznic Imparatesc, sarbatorit insa cu post pentru a cinsti jertfa Fiului lui Dumnezeu care a murit pe ea si a sfintit-o cu sangele Sau.

Foto: internet

Mic Dictionar 11. Despre sfintii imbratisati din icoane si sarbatorile zamislirii sfintilor

             Sfintii Parinti Ioachim si Ana

                Sfintii Zaharia si Elisabeta

      La 9 decembrie in Biserica este pomenita   Zamislirea Sfintei Fecioare Maria de catre Sfanta Ana. Iar la 23 septembrie este pomenita Zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul. In icoanele care ilustreaza sarbatorile, sfintii sunt infatisati imbratisati cu tandrete.

  Sfintii Zaharia si Elisabeta cu fiul lor, Ioan

     Puritanii cred ca nici nu au bagat de seama. Puritanii care considera ca iubirea trupeasca intr-o casatorie e cel mai degradant lucru, desigur. Cei care uita ca doar Mantuitorul Iisus Hristos S-a intrupat fara unirea dintre un barbat si o femeie, in pantecele Preacurat al Fecioarei. Stupoare!         Sfintii s-au nascut din binecuvantata impreunare dintre parintii lor. Parinti care s-au rugat mult pentru a avea un copil. Ei sunt un exemplu pentru noi toti ca putem naste sfinti. Atat parintii Maicii Domnului cat si cei ai Sfantului Ioan Botezatorul erau foarte batrani. Dar viata lor curata si rugaciunea care i-a insotit, le-a daruit rod pe masura.

       Iubirea, fidelitatea si tandretea in casatorie sunt binecuvantate cu copii candidati la sfintenie. Sotii sfinti in icoane au duiosie in gesturi, privirile li se unesc intr-o imensa dragoste. Nimic nu este vulgar, nimic nu este interpretabil.

    Sfintii Ioachim si Ana cu prunca Maria

     Vechiul Testament este plin de povesti de iubire de o sfasietoare tandrete. Incepind cu Adam caruia Dumnezeu i-a creat-o pe Eva ca sa nu fie singur (Facerea 2,18), apoi i-a binecuvintat sa creasca si sa se inmulteasca
(Facere1,28). Cum ar fi putut sa se simta singur Adam in minunata gradina a Edenului, unde avea convorbiri cu Dumnezeu in racoarea serii? Avea acolo preaplinul-preaplinului! Dar cu toate astea Dumnezeu i-a inteles suferinta si a creat-o pe Eva. Abia atunci Adam nu s-a mai simtit singur.

                Sfintii Ioachim si Ana 

      Apoi este relatia speciala dintre Avraam si Sara, cei care s-au invrednicit a-L vedea pe Dumnezeu la Stejarul de la Mamvri si care tot la varsta inaintata l-au dobindit pe Isaac.

     Un capitol intreg este dedicat calatoriei facute pentru gasirea sotiei lui Isaac (Facere 24). Iar autorul adauga la final: ,,a luat pe Rebecca si aceasta s-a facut femeia lui si a iubit-o".
    O alta poveste de dragoste este cea dintre Iacov si Rahela. Ca sa o poata lua de sotie s-a invoit cu viitorul lui socru sa ii slujeasca sapte ani. ,,Si a slujit Iacov pentru Rahila sapte ani si i s-a parut numai citeva zile, pentru ca o iubea" (Facere 29,20). Apoi inca sapte, caci socrul sau i-a dat-o intai pe Lia, fata cea mare...
    Cel mai frumos poem de iubire ramine insa Cantarea Cantarilor. Iar pana la urma Dumnezeu este Iubire (I Ioan 4,8)  si iubirea in Dumnezeu desavarseste. De aceea Cununia este o Sfanta Taina din cele sapte. Sfantul Apostol Pavel spune ,,taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica" (Epistola Efeseni a Sf. Ap. Pavel 5,32)

                   Adam si Eva: mozaic

Imagini: internet

Sfantul de la bucatarie: Eufrosin Bucatarul (11 septembrie)

         

    Am intalnit sfinti militari (sfintii patruzeci de mucenici, sfantul Gheorghe), sfinti medici (Luca al Crimeii, Pantelimon), sfinti imparati (Constantin si Elena, Vladimir, Stefan cel Mare), fosti mari pacatosi cum au fost sfantul Moise arapul (care a fost talhar la drumul mare), sfanta Maria Egipteanca (care a fost desfranata), sfinti proveniti din toate clasele sociale, fiecare unic prin modul in care a stiut sa-si lucreze mantuirea. La 11 septembrie este pomenit sfantul Eufrosin care a fost bucatar la o manastire.

    Sfantul Eufrosin s-a nascut in veacul al IX-lea in Turcia, intr-o familie modesta. Nu a fost dat la scoala iar din tineretea sa a plecat la manastire. Aici a primit ca ascultare slujba de bucatar. Si-a luat foarte in serios treaba si tot ceea ce facea, lucra ca si cum s-ar fi aflat in fata lui Hristos si ii slujea personal.
    Era foarte smerit si nu se certa niciodata cu nimeni. Cel mai probabil felul de om ,,prost de bun" cum zic romanii, care face tot ce-i spui si rabda toata ocara. Omul bun la toate si cel mai umilit.

   Departe de a se razvlati impotriva conditiei sale mizere sau de a-si cauta alta manastire, sfantul Eufrosin se folosea de toate pentru a se apropia cat mai mult de Dumnezeu. Un om simplu si bland pe care Dumnezeu l-a indragit foarte mult si de aceea i-a facut un dar: seara putea sa se plimbe nestingherit in gradina Raiului.

    Lucrul acesta s-a descoperit celorlalti parinti din manastire, pentru ca Dumnezeu lucreaza pentru toata lumea. Un preot din manastire se ruga cu indrazneala sa i se arate si lui ce rasplata vor avea dreptii in Rai. Si intr-o noapte rugaciunea ii este ascultata. Se vede aievea in Raiul dorit, iar acolo il gaseste si pe umilul bucatar plimbandu-se fara grija ca Adam odinioara. Vorbeste cu el si ii cere niste mere din gradina Raiului.
    Cind se desteapta, primul lucru pe care il vede este basmaluta de la Eufrosin cu merele in ea. Cit se poate de reale si cu un parfum ceresc, imposibil de descris.

    Merge in biserica unde sfantul statea la strana cu fratii si il intreaba unde a fost asta noapte. Fara ingamfare, ca un lucru firesc, Sfantul ii povesteste cum s-au intalnit in Rai dupa ce parintele se rugase sa ajunga acolo si cum i-a dat merele care ramasesera in chilie pe pat.

     Parintele uimit le povesteste tuturor intimplarea si le arata cele trei mere care umplusera toata manastirea cu parfumul lor dumnezeiesc. Atunci au realizat cu totii ca printre ei se afla un sfant de care nici macar nu banuiau. Ba chiar il desconsiderau cu totii. Au alergat ca sa-i ceara iertare, dar Eufrosin fugise din manastire, tocmai pentru a nu primi cinstire. S-a nevoit in pustie pina cand a plecat cu totul in gradina Raiului.
      Merele au fost impartite la multa lume, in special celor bolnavi care aflau tamaduire dupa ce le mancau.

     Cati dintre noi nu desconsideram oameni care in tacerea si blandetea lor ascund o rugaciune continua...Oameni pe care ii tratam cu dispret, considerindu-ne superiori lor; prin conditia materiala, prin job, prin studii, prin felul de-a vorbi. 

    Sfantul Eufrosin era un om de conditie modesta, fara scoala, pus sa slujeasca celorlalti si luat peste picior de toti. Si atunci ne cutremuram, pentru ca un om la care ne-am uitat de sus o viata intreaga, ne va judeca la Judecata cea din urma. Asa cum spunea sfintul Apostol Pavel: ,,nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?'' (Epistola Intaia catre Corinteni 6,2).

Icoane: internet

12. Povestea unei icoane facatoare de minuni a sfintei Ana cu Prunca Maria(manastirea Bistrita-Neamt)

             Icoana in biserica (foto internet)

     Aceasta icoana se afla in biserica manastirii Bistrita (Neamt) de aproape 600 de ani. Crestinii o stiu mai ales ca fiind aducatoare de ploi manoase si ajutor femeilor sterpe. 

    Atunci cand seceta parjoleste pamantul, icoana este scoasa in procesiune prin sate si orase. In urma rugaciunilor preotilor si a credinciosilor ploaia se revarsa aproape imediat, norii se aduna parca de nicaieri. Dumnezeu stie ca oamenii au nevoie de ploaie. Dar asteapta ca ei sa constientizeze ca El este Cel care cu intelepciune si pricepere manevreaza cu delicatete mecanismele Cosmosului.

    Ploaia mult-asteptata a surprins-o de multe ori pe ogoare, de aceea chipurile sunt atit de deteriorate.  
   Aceasta icoana este extrem de iubita in special in Moldova. Femeile care au incercat toate metodele medicinei moderne pentru a ramine insarcinate, vin si se roaga cu credinta in fata celei care odinioara din stearpa a devenit roditoare la batranete. Sfanta Ana stie prin ce suferinta trec acele femei, pentru ca si ea a trecut prin asta. Toata casnicia ei s-a rugat impreuna cu sotul Ioachim ca sa dobandeasca un prunc.

     In acele vremuri cand se astepta cu infrigurare nasterea lui Mesia, infertilitatea era privita ca un blestem sau ca semn al unei profunde pacatosenii. Prunca Maria a fost copilul rugaciuni.  De aceea sfanta Ana intelege si ajuta oameni aflati in situatii limita. Din punct de vedere biologic ea si sfintul Ioachim erau mult prea batrani pentru a putea concepe un copil. In fata acestei icoane s-au rugat spre exemplu mamele lui Ciprian Porumbescu si George Enescu...

Doar cine s-a aflat in situatii limita poate intelege cu adevarat cum lucreaza un sfant atunci cind ii ceri ceva cu credinta. Iar icoana este o fereastra prin care acel sfant ne zambeste.
           Manastirea Bistrita (Neamt)

Imagini: internet