Pelerina la manastirea parintelui Arsenie Papacioc

         Am ajuns la manastirea Sfanta Maria din Techirghiol intr-o duminica dimineata. Liturghia se tinea afara, langa mica bisericuta din lemn de secol XVIII. Atat de micuta si speciala. Nu am avut voie sa fotografiez inauntru, asa ca m-am conformat.
    In bisericuta sunt doar citeva persoane si o maica tacuta si linistita care asculta slujba in genunchi. Se aude slujba de afara. Bisericuta este atit de mica, incit pare mai mult o capela. Pictura naiva de pe peretii din barna evoca timpuri de mult apuse.

     Regele Carol al II-lea al Romaniei a remarcat aceasta micuta capodopera in satul Maioresti din judetul Mures si a mutat-o in anul 1934 la castelul Pelisor de la Sinaia. Dupa venirea comunistilor a fost lasata in paragina pana cand patriarhul Iustinian a adus-o la Techirghiol si a restaurat-o.

    Este un contrast destul de mare intre biserica veche din lemn si restul manastirii alb, nou si stralucitor. Totodata nu deranjeaza nimic. Totul este pus la punct, totul este frumos organizat. Iar ideea maicilor de a vinde prajituri facute la manastire (cu frisca, oua si lapte adevarat!) a fost o adevarata binecuvantare dupa slujba. Taaare bune!

      Din pacate biserica mare era inchisa, asa ca nu am putut vedea pictura despre care mi s-a spus ca este foarte frumoasa. Am admirat biserica si privelistea superba care se intindea in fata mea.
    Mi l-am imaginat pe parintele Arsenie plimbandu-se pe aici cu pas domol, cu barba aceea superba infoiata de vantul care miroase vag a ghiol si a mare. Nici nu as putea sa il vad in alt loc!

      Dupa slujba mergem sa ne inchinam la mormantul parintelui. La crucea alba de marmura, privindu-i fotografia din care iti zambeste hatru, ai sentimentul ca parintele Arsenie te binecuvanteaza. Ii simti prezenta calda si vie.

    Multa lume vine, cuprinde crucea alba in brate si ii vorbeste tainic parintelui. Daca nu ar avea certitudinea ca sunt ascultati, de ce ar mai face-o?   

    In curte se gaseste un izvoras strajuit de statuia Sfantului Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon. Firesc intr-o manastire in care oamenii vin sa se vindece nu doar de bolile sufletesti ci si de cele trupesti, aici gasindu-se si o baza de tratament balnear.
    Statuia mare din bronz a fost sculptata de Ion Jalea si adusa de patriarhul Justinian de la spitalul ,,sf. Pantelimon'' din Bucuresti.

       Mergem si la chilia in care s-a ostenit parintele Arsenie. Ne inchinam ca intr-un loc unde a trait un mare sfant. Ca si in chilia parintelui Cleopa, totul s-a pastrat ca atunci cand parintele Arsenie traia. La intrare ne zimbeste dintr-o fotografie mare, inramata si parca ne-ar zice: ,,Bine ati venit!"
     Toate manastirile au un parfum duhovnicesc al lor. Fiecare in parte te ajuta sa-L simti pe Dumnezeu cantand pe corzi sufletesti care vibreaza - fiecare altfel. Iar la manastirea Sfanta Maria de la Techirghiol ma reintorc in amintire ca la o mireasa alba vegheata de Parintele Arsenie Papacioc...