2. Povestea unei icoane facatoare de minuni a Maicii Domnului: Paramythia

    ICOANA MAICII DOMNULUI      PARAMYTHIA (MANGAIETOAREA)

Icoana Maicii Domnului Mangaietoarea (cu ferecatura de argint lucrata la manastirea Golia din Iasi)

    In Sfantul Munte Athos, adevarata stareta a manastirilor este Maica Domnului. Ea este Doamna si Stapana acestor locuri unde nici o alta fiinta de sex feminin nu are voie sa calce. La manastirea Vatoped, cind portile manastirilor sint inchise seara, staretul aseaza cheile la icoana Maicii Domnului. La rasaritul soarelui le ia de acolo si redeschide portile.
    La 21 ianuarie 1320, staretul Ghenadie a mers dupa obicei ca sa ia cheile manastirii de la icoana Stapanei. A auzit-o pe Maica Sfanta spunandu-i sa nu deschida portile manastirii, altminderi vor navali piratii.

    Spre uimirea parintelui si Pruncutul prinde viata in bratele Maicii Sale. Duce manuta la gura ei, spunindu-i: ,,Nu, Maica Mea, nu-i instiinta pe acesti calugari, caci li se cuvine aceasta ispita, pentru ca au cazut in nepurtare de grija!'' Insa Fecioara Sfanta, cu blandete, da deoparte de la gura manuta Copilasului si repeta inca de doua ori avertizarea sa. 

                  Icoana Maicii Domnului         Mangaietoarea (fara ferecatura)

    Asa era. Piratii incercuisera manastirea, asteptand momentul deschiderii portilor pentru a da navala. Fara avertismentul Maicii Domnului, parintii ar fi fost pierduti. Printr-o minune, gesturile din icoana au ramas incremenite la momentul cand Maica Domnului daduse la o parte manuta lui Hristos.
    La prima vedere pare ca Maica Domnului ar vrea sa ii sarute manuta Pruncului. Insa ea il apuca, cu tandrete si hotarire in acelasi timp. Va dati seama cita putere are Maica Domnului? Trece peste hotarirea Fiului ei din dragoste pentru oameni!

                 Varianta pictata de mine

 
Foto: internet

Sinceritatea lui Toma

                   Necredinta lui Toma 

      

    Toma numit Geamanul nu era cu restul ucenicilor cind a venit Hristos. Toti stateau ferecati in casa de teama iudeilor, dar Toma era pe afara. Invatatorul li S-a aratat ucenicilor cand acestia erau la masa si i-a mustrat pentru ca nu i-au crezut pe mesagerii Invierii Sale (Marcu 16,14). Nu pentru ca L-au abandonat la greu, nu pentru ca s-au gandit sa-si scape pielea cand El murea pe cruce.

    ,,Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cind a venit Iisus'' (Ioan 20,24). Pe unde umbla Toma? Nu era inchis in casa impreuna cu tovarasii sai. Il cauta pe Hristos? 

    Atunci cand ceilalti ucenici i-au spus ca L-au vazut pe Domnul, el a vrut sa se incredinteze de acel adevar. ,,Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in coasta Lui, nu voi crede'' (Ioan 20,25).
    Necredinta sau dorinta fireasca de incredintare? Mitropolitul Macarie al Europei de Nord a spus o vorba care mi-a placut mult: ,,Sfantul Apostol Toma este ocrotitorul celor care vor sa afle adevarul direct de la sursa.'' 

                  Sf. Apostol Toma

    Interesant este ca Mantuitorul ii cearta pe ucenici pentru necredinta lor, insa nu ii spune prea multe lui Toma. Doar atat: ,,Adu degetul tau incoace  si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios, ci credincios'' (Ioan 20,27). 

     Nu i-a spus ,,crede si nu cerceta''. I-a zis: adu mana, cerceteaza. Abia dupa ce Toma i-a raspuns convins ,,Domnul meu si Dumnezeul meu'', Hristos i-a fericit pe cei care n-au vazut si au crezut (Ioan 20,28-29).
    Aflat la intersectia dintre dragostea fata de Domnul sau pe care il cauta inviat si necredinta, Apostolul Toma alege cu mult curaj intrebarea. Nu isi ascunde indoiala in dosul unei aparente cucernice si tacute ca sa dea impresia de incredintare totala, ci alege sa fie sincer. Un model de sinceritate fata de el, fata de prietenii sai si fata de Hristos. Are o credinta vie, care pune intrebari. 

    Nu e caldicel, nu e plat, nu este indiferent si nu-i este teama sa puna mana ca sa se convinga. Numai ca o data convins, convins ramane! Nu a cautat raspunsuri ca sa se suceasca dupa aceea si sa le mai caute o data.
    In icoana, Hristos nu a ezitat sa se despoaie de vestminte in fata lui pentru a-i arata ranile patimirilor Sale. Iar Toma ii pipaie coasta strapunsa in timp ce Hristos ridica bratul pentru a se vedea mai bine. Se smereste in fata ucenicului Sau in timp ce restul viitorilor apostoli, grupati de o parte si de alta, privesc uimiti. Este clar pentru ei, Hristos este Om adevarat si Dumnezeu adevarat si a inviat cu trupul.

     Un trup pe care Toma l-a pipait, dar care a intrat prin usile incuiate (care se vad in spate). Apostolii nu au inca aureola: Duhul Sfant nu Se pogorise inca asupra lor. Erau doar ucenicii cu Hristos Dumnezeu inviat si o mare pace cea data de El.

    Foto: internet                                                    
  

Pastele a trecut. Noi cu ce am ramas?

 Biserica Invierii din Ierusalim

      Toata lumea se agita inainte de Pasti. Incepe nebunia curateniei mai intai, cu cel putin doua saptamini inainte de Saptamina Patimilor. Apoi aprovizionarea, cadourile iepurasului (de unde o mai fi rasarit si asta?), mancarea. Muuuulta mincare. Prea multa. 

    La sfarsit esti atit de obosit(a), incat abia mergi la biserica, iei nerabdator Lumina ca asa se face si mergi acasa unde mananci din toate bunatatile pregatite. Iar a doua zi iti este atit de rau, incat nu-ti mai arde de mers la biserica. 

    Apoi vin musafirii, ori pleci in vizite de Pasti (ca sa fie in continuarea celor de Craciun). Iar cand trec Sarbatorile esti vlaguit si te intrebi de ce te-ai agitat de fapt atat de mult.

    Am facut un scurt rezumat al evenimentelor petrecute in multe case. Doamne-Doamne...nu prea este pe aici. Desi curatenia din casa e doar reflexia curateniei pe care trebuie sa o facem in suflet.   Asteptam Pastele...pentru Invierea lui Hristos sau pentru friptura de miel? Ne-am spovedit din dor de Dumnezeu sau pentru ca...asa trebuie?

    Urarile de ,,Paste Fericit'' ma omoara. Cred ca si asta face diferenta dintre un crestin care are habar de trairea lui intru Hristos( stie ca El a inviat) si un crestin de moment care te trimite la pascut. 

    Apoi a aparut din traditii straine un iepuras care-i face concurenta serioasa lui Mos Craciun. Asta ca o amintire din timpurile vechi, cind din respect pentru marea Sarbatoare copilasii primeau hainute noi cu care mergeau la biserica. Mancarea abundenta nu potoleste foamea din suflet. Vizitele nu ne mai apropie ca altadata. Pana la urma Pastele a trecut. Noi cu ce am ramas?

                      Invierea Domnului

    Doar ca Hristos a inviat pentru sufletele noastre! Masa e plina pentru toata lumea. Hristos ne asteapta pe toti. Pina la urma El este Mielul pe care doreste sufletul nostru sa-L manince. In nostalgia care ne cuprinde ne dam seama ca Pastele este de fapt Invierea Domnului. Celelalte sint doar accesorii de bucurie. Doar Hristos a inmultit vinul la nunta pentru veselia mirilor!

    Chiar daca Pastele a trecut, icoana Invierii sta la inchinare in biserici tot timpul anului. Duminica de duminica este o Inviere continua. Hristos-Mielul sta pe masa Sfantului altar clipa de clipa. Sfantul Serafim de Sarov intampina pe toata lumea cu urarea ,,Hristos a inviat, bucuria mea!'' Si asta tot anul. Daca am ratat bucuria adevarata a Invierii, timpul nu-i pierdut. Putem face o Inviere in fiecare zi. Hristos nu Si-a inchis portile!

Foto: internet

Icoanele din inima mea

  Dulcea Sarutare (am pictat-o pe sticla)
 

   Sf. Inger Pazitor (l-am pictat pe piatra)

   Dumnezeu ne iubeste pe fiecare in parte, tocmai de asta ne-a facut unici. Ne asteapta doar sa ne slefuim colturile ca sa ajungem la asemanarea cu El. Sa ne smerim neuitand ca ii datoram Lui tot ce e bun si frumos in noi, ca sintem chipul Lui.

    Da, am fluturi in cap, visez colorat si pictez icoane in care toti sfintii au fata de copil. Invat in fiecare zi sa desenez, invat in fiecare zi sa fac lucrurile mai bune, invat sa ma rog, sa ma port... Asa cum invat sa fiu mama, fiica, sotie, fiica Tatalui. 

    Nu mai am infumurarea sa dau lectii de pictat la altii. Eu insami sunt pe Cale. Imi plac culorile, de asta sunt atrasa de icoanele rusesti, foarte colorate. Si lui Dumnezeu ii plac culorile, altfel n-ar fi facut atat de multe, in atatea nuamte stralucitoare.

    El ne vrea sinceri. Nu as fi sincera altfel. Exersez in lucru, dar nu imi doresc sa fac icoane perfecte si fara viata. Imi doresc sa palpite, sa iti vina sa te rogi in fata lor, nu sa le admiri si sa treci mai departe.

    Maica Domnului Indrumatoarea (am pictat-o pe sticla)

    Iconarii in trecut exersau ani de zile pana faceau o icoana cap-coada. Isi dedicau viata acestei meniri. Nu e lucru de saga! Mult primesti, mult trebuie sa daruiesti! Cu pictatul icoanelor nu se glumeste. Daca nu faci treaba asta cu responsabilitate, nu cred ca-i a buna...

    Trebuie sa fii daruit cu talent in primul rind, asta-i clar. Apoi trebuie sa lucrezi foarte-foarte mult. Nu in ultimul rand trebuie musai sa cunosti Erminia si toata teoria care tine de iconografie. Inclusiv istoria icoanelor si dogmatica icoanelor. Sa ai izvoade bune. Materiale de calitate. Sa traiesti ceea ce simti. Sa fii prieten cu sfintii pe care ii pictezi si sa vorbesti firesc cu ei. Si sa fii constient ca faci o treaba pentru mantuire, nu de mantuiala.

    Toti iconarii constienti de menirea lor fac asta. Si fiecare este diferit. Icoanele lor sunt si o parte a modului lor de a fi, a modului cum simt, cum gindesc. Si Evangheliile vorbesc despre aceleasi lucruri, dar sunt scrise diferit.
   

  

Saptamana Sfintelor Patimi - Manastirea Petru Voda, anul 2009 (inregistrare)

    Poate doriti sa retraiti clipe deosebite alaturi de parintele Iustin care acum slujeste impreuna cu ingerii.

https://www.youtube.com/watch?v=n2IOe11LExc

Mic Dictionar 5. Invierea Domnului: explicarea icoanei

             Invierea Domnului (Chora)

      In Sfanta Scriptura momentul Invierii Domnului este invaluit in taina. De aceea a fost nevoie de multa maturitate duhovniceasca pentru a surprinde in imagini  Praznicul praznicelor, cum il numea Sf. Grigore Teologul. 

     ,,Traditia recunoaste doua icoane ale Invierii in conformitate cu Sfintele Scripturi: cea a femeilor purtatoare de mir venite la mormant (Matei 28,1-8) si cea a Coboririi lui Hristos in Iad''. (Michel Quenot - Icoana, fereastra spre absolut).

     Aici voi vorbi despre icoana Coborarii lui Hristos in iad. Aceeasi denumire o gasim si la Dionisie din Furna. Mai este numita si Anastasis - din grecescul inviere. Tema ei se fixeaza abia in secolul al VIII-lea iar din secolul al X-lea devenise deja extrem de raspandita in intreaga biserica. Sufera mici modificari doar la unele detalii, in rest, in ansamblu pastreaza aceeasi reprezentare de-a lungul timpului.
     Iisus Hristos domina central compozitia. 

 Imbracat in alb sau intr-un vestmant hasurat cu aur, El a inviat cu acelasi chip si acelasi trup (dovada fiind si semnele Patimirilor de pe trupul Sau), dar totul este transformat, transfigurat. In alte icoane El este in mandorla de lumina care sparge intunericul iadului. 

 

Sfantul Ioan Damaschinul scria: ,,Desi Hristos a murit ca un om, iar sufletul Sau S-a desprins din preacuratul Sau trup, Dumnezeirea Lui a ramas nedespartita de amandoua, atat de trup, cat si de suflet.''

    Hristos paseste peste portile iadului, trantite la picioarele Sale. Iadul este ca o pestera intunecoasa in care lacatul portilor iadului si lanturile lor zac sfaramate. Cu un gest hotarit Hristos il apuca pe Adam de o mana si il scoate din mormantul aflat in haul negru. Alaturi de Adam este batrana Eva care isi intinde a rugaciune mainile acoperite (in semn de respect).

     Adam cel nou il rascumpara pe Adam cel  Vechi. Cum stramosul Adam poarta in sine samanta intregii omeniri, toata lumea primeste rascumpararea din pacat. Mana lui Adam e moale, fara vlaga, dupa atata asteptare in iad. Sf. Apostol Petru aminteste in prima sa Epistola de pogorirea la iad a lui Hristos: ,,Omorat fiind cu trupul, dar viu facut cu duhul, cu care S-a coborat si a propovaduit si duhurilor tinute in inchisoare'' (I Petru 3-18,19).  Hristos tine intr-o mana un sul de hartie, simbol al vestirii Invierii in iad.

 Invierea Domnului - fresca (detaliu)

      De cealalta parte sunt dreptii Vechiului Testament, in frunte cu Sfantul Ioan Botezatorul care il arata pe Iisus, vestindu-L ca si in timpul vietii sale. In spatele lui sunt proorocii Vechiului Testament: Daniel, David si altii care sunt doar sugerati in profunzime, prin suprapunerea aureolelor.
    De o parte si de alta a Mantuitorului sunt doua stinci care par rupte in doua, precum odinioara Marea Rosie: ,,Pamantul s-a cutremurat si pietrele s-au despicat , mormintele s-au deschis si multe trupuri ale sfintilor adormiti s-au sculat'' (Matei 27-52,53).

    Intre lumea de jos si cea de sus s-a creat o bresa care Il cuprinde pe Hristos. Iar in Biserica se canta: ,,Pogoratu-Te-ai intru cele mai de jos ale pamantului...'' 

    Sfantul Apostol Matei relateaza vorbele Mantuitorului care Se referea tocmai la acest moment ,,precum a fost Iona in pantecele chitului trei zile si trei nopti, asa va fi si Fiul Omului in inima pamintului trei zile si trei nopti.'' (Matei 12-40)

         Icoana versus tablou religios          

Icoana de Florii - Intrarea Domnului in Ierusalim

       Intrarea Domnului in Ierusalim 

     Despre intrarea Mantuitorului Iisus Hristos in Ierusalim aflam de la sfintii Evanghelisti. O mare multime intampina pe Cineva care facea o gramada de minuni, ba chiar inviase un mort de patru zile. Asta da minune! 

     Doritori de un eliberator pamantesc glorios, evreii se grabesc sa-L intampine pe Hristos nu ca pe un Mantuitor spiritual, ci mai degraba ca pe un eliberator, un viitor imparat care s-ar razbuna pe toata lumea, redandu-le libertatea si gloria de Popor Ales. Hristos intra in Ierusalim calare pe un animal modest, martor si la nasterea Lui simpla. El sta cu ambele picioare de aceeasi parte a manzului, ca pe un tron; insa un tron smerit deocamdata.

     Copiii, in sinceritatea inimii lor isi manifesta cel mai zgomotos bucuria curata. Ramurelele de finic din maini si cele aruncate pe jos sunt un simbol al cinstirii. Copiii sint cocotati si in copaci ca sa il vada mai bine, arunca pe jos haine pentru ca asinul pe care sta El sa nu calce pe pamint, ci pe covorul colorat insirat de ei. 

    Sfintii Parinti interpreteaza punerea hainelor pe jos si ca marturisirea pacatelor: inainte de intrarea in Ierusalimul ceresc trebuie sa ne lepadam haina cea veche a celor rele. Innoirea este simbolizata si de ramurelele verzi. 

     De aceea la biserica, in Duminica Floriilor se sfintesc crengute de salcie. Iar sfintii martiri poarta in maini ca semn distinctiv, crengute de finic.

    La noi, ramurelele de finic sunt inlocuite cu crengute de salcie pline de ,,mâțisori." Salcia cu ramurile ei plecate parca e o sfioasa fecioara in rugaciune; iar crengutele verzi prefigureaza Invierea.

      In dreapta se afla cetatea Ierusalimului, inconjurata de ziduri, cu portile deschise. In stanga, compozitia este echilibrata de un munte. In mijloc este copacul unde stau cocotati copiii. In centru este Hristos care sta pe manzul asinei.

     Sederea pe manz este explicata in cantarile sarbatorii ca fiind intoarcerea neamurilor la credinta cea adevarata. La Utrenie se canta: "Pe manz tanar incalecind Imparatul tau, Sioane, Hristos a venit sa strice inselaciunea idolilor cea necuvantatoare si sa opreasca pornirea cea neoprita a tuturor neamurilor, ca toti sa cante: "Toate lucrurile laudati-L pe Domnul".

     Cu mana dreapta, Hristos binecuvinteaza atat multimea cat si privitorul iar cu mana dreapta tine un sul, simbolul Evangheliilor (Cuvantul). Chipul Sau este pe trei sferturi intors spre credincios, astfel incat sa priveasca si spre multime, dar fara sa fie din profil (asta fiind o greseala dogmatica). 

    In spatele Lui se afla toata ceata Apostolilor (sau o parte din ei, la Dionisie din Furna doar doi). Doar Hristos are aureola, nu si Apostolii Duhul Sfant nu Se pogorase inca deasupra lor.

  ,,Iar cand s-au apropiat de Ierusalim si au venit la Betfaghe la Muntele Maslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici, zicandu-le: Mergeti in satul care este inaintea voastra si indata veti gasi o asina legata si un manz cu ea; dezlegati-o si aduceti-o la Mine. Si daca va va zice cineva ceva, veti spune ca-I trebuie Domnului; si le va trimite indata. Iar acestea toate s-au facut, ca sa se implineasca ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice: "Spuneti fiicei Sionului: Iata Imparatul tau vine la tine bland si sezand pe asina, pe manz, fiul celei de sub jug.

     Mergand deci ucenicii si facand dupa cum le-a poruncit Iisus, au adus asina si manzul si deasupra lor si-au pus vestmintele, iar El a sezut peste ele. Si cei mai multi din multime isi asterneau hainele pe cale, iar altii taiau ramuri din copaci si le asterneau pe cale. Iar multimile care mergeau inaintea Lui si care veneau dupa El strigau zicand: Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!'' (Matei 21,1-9)

 

Intrarea Domnului in Ierusalim (icoana pictata de mine)

Foto: internet