Mic Dictionar 5. Invierea Domnului: explicarea icoanei

             Invierea Domnului (Chora)

      In Sfanta Scriptura momentul Invierii Domnului este invaluit in taina. De aceea a fost nevoie de multa maturitate duhovniceasca pentru a surprinde in imagini  Praznicul praznicelor, cum il numea Sf. Grigore Teologul. 

     ,,Traditia recunoaste doua icoane ale Invierii in conformitate cu Sfintele Scripturi: cea a femeilor purtatoare de mir venite la mormant (Matei 28,1-8) si cea a Coboririi lui Hristos in Iad''. (Michel Quenot - Icoana, fereastra spre absolut).

     Aici voi vorbi despre icoana Coborarii lui Hristos in iad. Aceeasi denumire o gasim si la Dionisie din Furna. Mai este numita si Anastasis - din grecescul inviere. Tema ei se fixeaza abia in secolul al VIII-lea iar din secolul al X-lea devenise deja extrem de raspandita in intreaga biserica. Sufera mici modificari doar la unele detalii, in rest, in ansamblu pastreaza aceeasi reprezentare de-a lungul timpului.
     Iisus Hristos domina central compozitia. 

 Imbracat in alb sau intr-un vestmant hasurat cu aur, El a inviat cu acelasi chip si acelasi trup (dovada fiind si semnele Patimirilor de pe trupul Sau), dar totul este transformat, transfigurat. In alte icoane El este in mandorla de lumina care sparge intunericul iadului. 

 

Sfantul Ioan Damaschinul scria: ,,Desi Hristos a murit ca un om, iar sufletul Sau S-a desprins din preacuratul Sau trup, Dumnezeirea Lui a ramas nedespartita de amandoua, atat de trup, cat si de suflet.''

    Hristos paseste peste portile iadului, trantite la picioarele Sale. Iadul este ca o pestera intunecoasa in care lacatul portilor iadului si lanturile lor zac sfaramate. Cu un gest hotarit Hristos il apuca pe Adam de o mana si il scoate din mormantul aflat in haul negru. Alaturi de Adam este batrana Eva care isi intinde a rugaciune mainile acoperite (in semn de respect).

     Adam cel nou il rascumpara pe Adam cel  Vechi. Cum stramosul Adam poarta in sine samanta intregii omeniri, toata lumea primeste rascumpararea din pacat. Mana lui Adam e moale, fara vlaga, dupa atata asteptare in iad. Sf. Apostol Petru aminteste in prima sa Epistola de pogorirea la iad a lui Hristos: ,,Omorat fiind cu trupul, dar viu facut cu duhul, cu care S-a coborat si a propovaduit si duhurilor tinute in inchisoare'' (I Petru 3-18,19).  Hristos tine intr-o mana un sul de hartie, simbol al vestirii Invierii in iad.

 Invierea Domnului - fresca (detaliu)

      De cealalta parte sunt dreptii Vechiului Testament, in frunte cu Sfantul Ioan Botezatorul care il arata pe Iisus, vestindu-L ca si in timpul vietii sale. In spatele lui sunt proorocii Vechiului Testament: Daniel, David si altii care sunt doar sugerati in profunzime, prin suprapunerea aureolelor.
    De o parte si de alta a Mantuitorului sunt doua stinci care par rupte in doua, precum odinioara Marea Rosie: ,,Pamantul s-a cutremurat si pietrele s-au despicat , mormintele s-au deschis si multe trupuri ale sfintilor adormiti s-au sculat'' (Matei 27-52,53).

    Intre lumea de jos si cea de sus s-a creat o bresa care Il cuprinde pe Hristos. Iar in Biserica se canta: ,,Pogoratu-Te-ai intru cele mai de jos ale pamantului...'' 

    Sfantul Apostol Matei relateaza vorbele Mantuitorului care Se referea tocmai la acest moment ,,precum a fost Iona in pantecele chitului trei zile si trei nopti, asa va fi si Fiul Omului in inima pamintului trei zile si trei nopti.'' (Matei 12-40)

         Icoana versus tablou religios