Dumnezeu ne iubeste pe fiecare in parte, tocmai de asta ne-a facut unici. Ne asteapta doar sa ne slefuim colturile ca sa ajungem la asemanarea cu El. Sa ne smerim neuitand ca ii datoram Lui tot ce e bun si frumos in noi, ca sintem chipul Lui.
Maica Domnului Indrumatoarea (am pictat-o pe sticla)
Da, am fluturi in cap, visez colorat si pictez icoane in care toti sfintii au fata de copil. Invat in fiecare zi sa desenez, invat in fiecare zi sa fac lucrurile mai bune, invat sa ma rog, sa ma port... Asa cum invat sa fiu mama, fiica, sotie, fiica Tatalui.
Nu mai am infumurarea sa dau lectii de pictat la altii. Eu insami sunt pe Cale. Imi plac culorile, de asta sunt atrasa de icoanele rusesti, foarte colorate. Si lui Dumnezeu ii plac culorile, altfel n-ar fi facut atat de multe, in atatea nuamte stralucitoare.
El ne vrea sinceri. Nu as fi sincera altfel. Exersez in lucru, dar nu imi doresc sa fac icoane perfecte si fara viata. Imi doresc sa palpite, sa iti vina sa te rogi in fata lor, nu sa le admiri si sa treci mai departe.
Iconarii in trecut exersau ani de zile pana faceau o icoana cap-coada. Isi dedicau viata acestei meniri. Nu e lucru de saga! Mult primesti, mult trebuie sa daruiesti! Cu pictatul icoanelor nu se glumeste. Daca nu faci treaba asta cu responsabilitate, nu cred ca-i a buna...
Trebuie sa fii daruit cu talent in primul rind, asta-i clar. Apoi trebuie sa lucrezi foarte-foarte mult. Nu in ultimul rand trebuie musai sa cunosti Erminia si toata teoria care tine de iconografie. Inclusiv istoria icoanelor si dogmatica icoanelor. Sa ai izvoade bune. Materiale de calitate. Sa traiesti ceea ce simti. Sa fii prieten cu sfintii pe care ii pictezi si sa vorbesti firesc cu ei. Si sa fii constient ca faci o treaba pentru mantuire, nu de mantuiala.
Toti iconarii constienti de menirea lor fac asta. Si fiecare este diferit. Icoanele lor sunt si o parte a modului lor de a fi, a modului cum simt, cum gindesc. Si Evangheliile vorbesc despre aceleasi lucruri, dar sunt scrise diferit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu