Sarbatoarea Nasterii Domnului - explicarea unei icoane pline de intelesuri

                      Nasterea Domnului 

       Icoana Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos ne pune fata in fata cu marea taina a credintei noastre: Intruparea lui Dumnezeu. Pentru ca a venit sa restaureze creatia cazuta si pangarita, Dumnezeu trebuia sa Se nasca pe pamant ca un om. Om deplin si Dumnezeu deplin. De aceea toata creatia ia parte la acest eveniment: in jurul Pruncusorului se inchina creatia vazuta (pastorii, magii, necuvantatoarele) si nevazuta (ingerii).

     Condacul sarbatorii descrie in cuvinte simple compozitia ampla: ,,Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera Celui neapropiat aduce. Ingerii cu pastorii slavoslovesc si magii cu steaua calatoresc; ca pentru noi S-a nascut Prunc tanar, Dumnezeu Cel mai inainte de veci."
     In centrul de greutate al icoanei se afla Fecioara cu Pruncul infasat si toate celelalte personaje ii sunt subordonate.

        Parintele Dumitru Staniloaie a impartit icoana in trei registre principale. Cel superior este al stelei calauzitoare si al ingerilor care Il slavesc pe Dumnezeu iar altii aduc vestea cea buna pastorilor, mijlocind intre Dumnezeu si oameni.

     Registrul central ii are in prim-plan pe Maica Domnului si pe Pruncul ,,mititel si-nfasetel". In icoanele ortodoxe nu este reprezentat in pielea goala, roz si durduliu ca in tablourile religioase de factura occidentala. E un Prunc cu chip matur: este Dumnezeu Cuvantul in trup de copil.

       Magii se grabesc calare sa aduca daruri, iar pastorii vin si ei, dupa ce ingerul le-a adus vestea. Pe de o parte oamenii invatati ai vremii, pe de alta parte oamenii simpli.

    In al treilea registru il vedem pe Dreptul Iosif stand ingindurat pe un bolovan, iar diavolul, deghizat intr-un mosneag cu o blana nitoasa, ii strecoara indoiala in inima. In unele icoane apar si doua moase (Salomeea si Zelemi) care spala Pruncul, scena intilnita in evangheliile apocrife.
    Din cer, dintr-un semicerc se coboara raza care se bifurca in trei: reprezentare pentru Dumnezeu Unul in Treime.

         Muntele cu stanci retezate ca niste trepte de la pamint la cer, deschide pestera neagra ca un mormint. Asemanarea nu e intimplatoare, mai ales ca Pruncul este infasat ca intr-un lintoliu alb.
    Sfanta Fecioara este intinsa pe un pat; acesta era purtat de evrei in calatoriile lor. Culoarea rosie era culoarea imperiala; este sugerata astfel cinstea adusa Imparatesei cerurilor. Pe chipul ei nu se citeste durerea, pentru ca nasterea nu a fost una fireasca. Asa cum intruparea a fost una minunata, la fel si nasterea a fost o taina dumnezeiasca, suprafireasca.

   Chipul Fecioarei este mai degraba ganditor, o duiosie amestecata cu tristete. Cunoscand foarte bine Scripturile, copila-mama stia ca Pruncul ei va fi jertfit. In unele icoane ea sta intr-o atitudine meditativa, dar in cele mai multe isi mingiie cu drag Pruncul. Desi stia ca acel Copil este Dumnezeul ei, era si copilasul ei.

    In pestera intunecata (care sugereaza si lumea cazuta in pacat), se vad boul si asinul. Evreii foloseau pesterile pe post de grajduri. Prezenta acestor animale este ilustrarea proorociei profetului Isaia: ,,Boul isi cunoaste stapanul si magarul ieslea Domnului sau, dar Israel nu Ma cunoaste, poporul Meu nu ma pricepe" (Isaia 1,3). De asemenea boul este simbolul poporului evreu, iar asinul simbolizeaza neamurile pagane.
    Magii vin calare; erau oameni bogati si invatati, reprezentanti ai altor popoare . Au varste diferite, sugerindu-se ca la Hristos nu vine o anumita categorie de varsta si nici un singur popor.

     Ei ii aduc Pruncului Sfant aur (ca unui Imparat), smirna (pentru Cel care Se va jertfi) si tamaie (ca unui Dumnezeu).

    Dreptul Iosif este inafara pesterii, chinuit de indoieli. Este ispitit de un personaj ciudat, imbracat ca un pastor:  diavolul care-i dadea tarcoale. Aureola il arata ca pe un sfant: el nu a fost indepartat de Dumnezeu; adevarul i-a fost revelat. Pentru ca sunt momente cand logica noastra omeneasca nu poate patrunde taine pe care numai Dumnezeu ni le poate descoperi. Drama dreptului Iosif devine adesea drama celor care nu pot patrunde taina intruparii lui Dumnezeu si a nasterii Sale mai presus de fire.

    Prezenta moaselor pare inutila: Pruncul nu Se nascuse firesc, nu aveau de ce sa o ajute la nastere iar Copilasul era curat. Cel mai probabil cel care le chemase fusese dreptul Iosif care ii purta de grija Fecioarei si a vazut ca ei ii venise vremea sa nasca. Iisus Hristos S-a supus regulilor vremii, ca si la Taierea imprejur, care pentru El era inutila.
  

Nasterea Domnului (icoana pictata de mine)