Sfintii 40 de Mucenici din Sevastia - cand generalul tau este Hristos

            Icoana Sfintilor 40 de Mucenici          

     Pe vremea necredinciosului imparat Liciniu s-a pornit o mare prigoana impotriva crestinilor. In cetatea Armeniei, in Sevastia, se afla un voievod idolesc pe nume Agricolae. In ceata lui se aflau patruzeci de ostasi romani, greci si armeni care erau crestini.

   Afland voievodul despre acei soldati ca sunt crestini, i-au prins si i-au silit sa jertfeasca idolilor, aratandu-si astfel supunerea fata de legile imparatesti. Pastrandu-se neclintiti in credinta lor, au fost aruncati in temnita. Prin semne minunate au fost intariti in credinta.

     Chiar Domnul li S-a aratat si L-au auzit spunandu-le: ,,Bun este inceputul nevointei

voastre, dar cel ce va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui!''
   Au fost dusi la judecata si siliti sa se lepede de Hristos. Au refuzat cu indrazneala iar slujitorii idolesti vazand aceasta s-au aprins de manie.

 Au aruncat cu pietre asupra marturisitorilor insa pietrele ii loveau tot pe ei, ucigandu-i. Atunci voievodul infuriat a apucat o piatra aruncind-o spre unul dintre sfinti. Insa piatra l-a lovit pe voievod in obraz si i-a sfaramat gura.

    Dupa inca o noapte petrecuta in temnita in rugaciune, la ziua au fost dusi legati la iezerul de langa cetatea Sevastiei. Din porunca voievodului au fost dezbracati de haine si bagati in apa inghetata. Era un ger cumplit si lasandu-se seara frigul era greu de indurat. Sfintii erau paziti de ostasi si de strajerul temnitei, ca sa nu fuga.

  Pe marginea iazului era ridicata anume o baie calda, pentru acela care, voind a jertfi idolilor, ar vrea sa scape de chin. Pe la miezul noptii, unul dintre ostasi, nemairabdand frigul ingrozitor, a iesit din iazul inghetat si a intrat in apa calda. Prefera sa se lepede de credinta decit sa mai rabde chinul.

    Insa in clipa cand a pasit in baia imbietoare, a cazut mort. Tovarasii lui s-au intristat pentru el si au continuat cantarile catre Hristos.

  Pe la al treilea ceas din noapte a stralucit peste iezer o lumina ca soarele, la fel de luminoasa si calda care a topit toata gheata si a incalzit apa. Strajerul temnitei, care nu dormea, a vazut asta, a vazut moartea fulgeratoare a fugarului si rugaciunile celorlalti. 

    Ridicandu-si ochii sa vada de unde vine lumina, a vazut pogorandu-se din cer peste capetele sfintilor 39 de cununi prealuminoase. Intelegand ca soldatul care murise fusese lepadat din ceata sfintilor, a trezit pe strajeri, s-a dezbracat de haine si s-a aruncat in apa strigind ca este si el crestin. Astfel a luat el cea de-a patruzecea cununa.

    A doua zi sfintii au fost gasiti vii si nevatamati, in apa care inca era calda. Au fost legati, taratipe mal unde li s-au sfaramat gleznele cu ciocane. Apoi au fost arsi pe un stog urias de vreascuri si lemne

Foto: internet