Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul

                         Sf. Prooroc Ilie 

     Sfantul Ilie a fost de mic un ales al lui Dumnezeu. Tatal sau a vazut la nastere doi oameni imbracati in alb care il inveleau in scutece de foc si, punandu-i numele de Ilie i-au dat sa manance foc, simbol al iubirii arzatoare pentru Dumnezeu.

    In vremea profetului Ilie situatia politica si religioasa a poporului aleas era destul de tulbure. Cele douasprezece semintii initial erau nedespartite, din vremea lui Moise pana la Solomon. 

    Fiul lui Solomon, Roboam, incepind sa-si asupreasca poporul, zece din cele 12 semintii si-au ales alt imparat, pe nume Ieroboam, fost rob de-al lui Solomon, exilat in Egipt. Cele doua semintii ramase cu fiul lui Solomon formau semintia lui Iuda (cel din vechime) iar celelalte zece se numeau imparatia lui Israil.Toti se inchinau aceluiasi Dumnezeu, venind in pelerinaj la Ierusalim, la templul lui Solomon.
    De teama ca poporul sa nu se intoarca sa-l slujeasca pe Roboam fiul lui Solomon, Ieroboam s-a gindit sa-l rupa de la inchinarea stramoseasca, astfel sa-l indeparteze de Ierusalim si de o eventuala revolta.

    Ieroboam a construit idoli si a impus inchinarea la acestia, pazindu-si astfel pozitia politica. De aceea mostenirea spirituala din vremea sfintului Ilie era vraiste: un paginism desantat, desfrau, orgie, jertfe omenesti aduse unor statui ridicate la rang de dumnezeiasi.

     Era nevoie de un nou profet trimis de Dumnezeul Cel Viu sa le redeschida ochii. Mai ales ca imparat peste Israel a ajuns Ahab,  casatorit cu Izabela care a adus cu ea in Samaria un idol nou, pe nume Baal.
    Ilie era un om drept in fata lui Dumnezeu si atat de rivnitor, incit rugaciunile sale nu treceau neascultate niciodata. Plin de curaj, Ilie a mers in fata lui Ahab si l-a mustrat in cateva randuri. Vazind ca nu obtine nimic, proorocul i-a dat un ultimatum: ,,Viu este Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil, inaintea caruia stau eu, ca nu va fi in anii acestia roua si ploaie din cer pe pamant, decat numai prin cuvantul gurii mele."

    Si asa a fost. Cerul s-a inchis si nici o picatura de apa nu a mai curs, doar-doar i s-o lumina mintea. Mania lui Dumnezeu se abatuse peste toata imparatia pentru ca Ahab nu doar ca nu si-a venit in fire, dar mai crunt ii prigonea pe cei care ii slujeau Dumnezeului Celui viu.

    Trei ani a durat seceta cumplita. Totul se uscase, pamintul era parjolit. Dumnezeu l-a trimis pe sfantul Ilie la riul Cherit, langa Iordan. (Dupa traditie, aici a fost ridicata manastirea Hozeva unde  a trait si Sfantul Ioan Iacob, supranumit si Hozevitul).

    Omul lui Dumnezeu are aici apa din belsug, iar Dumnezeu il hraneste prin intermediul unor corbi care ii aduc in plisc dimineata paine si carne seara. Dar Dumnezeu il mustra pentru ca nu are mila de poporul care murea de foame si de sete.         Vazand ca proorocul staruie in hotararea sa de a-i pedepsi pe necredinciosi, Dumnezeu seaca râul. Ca sa nu il piarda, Domnul il trimite pe sfant in Sarepta Sidonului, la o vaduva amarata, ca sa realizeze ,,pe viu" in ce grad de disperare ajunsesera oamenii datorita secetei.

     Femeia nu mai avea in casa decit un pumn de faina si un strop de ulei. Cerindu-i o bucata de paine ea a raspuns ca atat mai are, pentru ea si pentru fiul ei, apoi vor muri de foame.

    ,,Lupta" dintre Dumnezeu si sfantul continua: Domnul a vrut sa il convinga astfel pe Ilie ca pagubele pot fi colaterale. Ravna lui Ilie este insa mai mare. Pentru a o rasplati pe vaduva ii inmulteste in chip miraculos untdelemnul si faina. Apoi i-a inviat fiul care murise, sufland peste el de trei ori, in chipul Sfintei Treimi.
    Dupa trei ani in care Sfantul Ilie legase ploile cu un singur cuvint, are loc reintalnirea dintre regele idolatru si prooroc. Va avea loc confruntarea directa cu zeul Baal la care se inchina acum poporul si Dumnezeul parintilor lor, prin intermediul preotilor slujitori.

     Proorocul, avand puterea lui Dumnezeu asupra sa, ii cere regelui sa adune pe muntele Carmelului toate cele zece semintii ratacite ale lui Israel. Cu ei sa vina si cei patru sute si cincizeci de prooroci ai lui Baal, impreuna cu cei patru sute cincizeci de prooroci idolesti ai Izabelei. Vor vedea cu totii care este adevaratul Dumnezeu: Cel Care i-a scos din pamantul Egiptului pe parintii lor, sau Baal la care se inchina acum?

    Fiecare va aduce un vitel de jertfa si pe care va cadea foc din cer si o va arde, acela se inchina la adevaratul Dumnezeu. Pe de o parte, multimea de prooroci ai lui Baal aduc vitelul, l-au injunghiat, l-au taiat bucatele si l-au pus pe altar. 

    Au inceput sa se roage la Baal de dimineata pina la amiaza, au inceput sa strige, sa se cresteze cu cutitele, sa se biciuiasca pina la sange implorindu-l pe Baal sa ii asculte. La amiaza Ilie a inceput sa rada de ei: ,,Strigati cu glas mare ca sa va auda zeul vostru, de vreme ce acum are poate alta indeletnicire; poate face altceva sau vorbeste cu altii sau benchetuieste sau doarme. Deci, strigati cu glas mare, ca sa-l desteptati.''

    Dupa o zi petrecuta in implorari inutile, sfantul Ilie le-a zis: ,,Taceti de acum si incetati caci a sosit vremea jertfei mele!'' A chemat popoarele imprejurul lui, apoi a luat 12 pietre dupa cele 12 semintii ale lui Israil si le-a pus pe altar. 

    A taiat bucati vitelul, l-a pus pe lemne, a sapat o groapa in jurul altarului si a poruncit oamenilor sa toarne in mai multe randuri apa pana ce totul s-a transformat intr-o mare balta.

    Apoi sfantul Ilie s-a rugat simplu catre Dumnezeu: ,,Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacob, asculta-ma pe mine, robul Tau, si trimite foc peste aceasta jertfa, ca astazi sa cunoasca toate aceste popoare, ca Tu singur esti Dumnezeul lui Israil si eu, robul Tau si Tie Ti-am inaltat aceasta jertfa. Asculta-ma pe mine, Doamne, asculta-ma cu foc, pentru ca sa se intoarca inimile acestor popoare in urma Ta."
     Imediat un foc mare a cazut din cer mistuind nu doar jertfa, ci si lemnele, pietrele tarina, apa, tot ce era in groapa. Trei ani de seceta nu au facut cat aceasta ultima dovada. Poporul s-a convins si s-a cait de greseala, iar pe falsii prooroci i-a ucis proorocul cel adevarat la raul Chison. Apoi s-a rugat si cerul s-a deschis printr-o ploaie mare, la fel cum si inima impietrita a lui Ahab s-a inmuiat, recunoscandu-si greseala.

    Sfantul Ilie nu a avut parte de moarte fizica. Dupa 15 ani de profetii, indeplinindu-si misiunea, a fost ridicat la cer cu tot cu trup, intr-un car cu cai de foc. Ucenicul sau, Elisei primeste ca binecuvantare haina proorocului, aruncata de sus si cu ea a putut traversa Iordanul. (III si IV Regi -Vechiul Testament)
    Aceasta inaltare cu trupul prefigureaza astfel inca din Vechiul Testament Inaltarea la cer a Mantuitorului Iisus Hristos, iar prin trimiterea hainei peste discipolul sau, se vesteste Pogorarea Sfantului Duh de Rusalii. Este vazut de catre Apostoli pe muntele Taborului alaturi de Moise, vorbind cu Iisus Hristos la Schimbarea la Fata.

Foto: internet