Sfantul Antonie cel Mare, cel care s-a luptat cu diavolii

            Sfantul Cuvios Antonie cel Mare 

     Sfantul Antonie cel Mare s-a nascut in Egipt, intr-o familie de oameni instariti si foarte credinciosi. Desi avea o viata din care nu ii lipsea nimic, copilul nu a crescut un razgaiat. Dimpotriva, era ascultator si ravnitor spre cele sfinte. Nu crestea gandindu-se la bogatiile pe care le va mosteni de la parinti, ci gandindu-se la bogatiile promise de Parintele ceresc.

    Cand el avea 20 de ani si sora sa 18, parintii lor mor. Se intimplase adesea ca tanarul Antonie sa se intrebe cum ar putea sa isi sporeasca in cer comoara. Pe pamant era bogat, mostenise o mare avere, dar se simtea totusi neimplinit. Nu era bogatia pe care si-o dorea.

    Dupa o jumatate de an de rugaciune, afla raspunsul. Intrand in biserica, aude citindu-se la Evanghelie: ,,Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi." (Matei 19,21).
    A daruit pamanturile iar restul a vandut pe bani frumosi si a dat totul saracilor. Pe sora sa, la fel de iubitoare de Hristos, a incredintat-o unor fecioare credincioase; va urma si ea calea calugariei.

       Viata monahala nu se dezvoltase inca si nu era cunoscuta vietuirea in pustie. De la putinii monahi, a inceput tanarul nevoitor sa invete virtutile: de la unul indelunga rabdare, de la altul rugaciunea cu lacrimi, de la altul postirea si tot asa.  Se straduia sa obtina toate virtutile, uimindu-i pe cei din jur ca un tanar este atat doritor dupa Iisus Hristos, incat toata viata si nevointa i-o daruieste Lui.

     Asta a atras atentia diavolului. Era de asteptat. Toate gindurile si nalucirile l-au cuprins, chinuindu-l foarte tare. Lupta aceasta cu cel rau nu l-a slabit dimpotriva, mai mult voia sa ii incredinteze viata lui Dumnezeu Cel Viu. Asa ca a luat hotarirea de a locui intr-un mormant unde se stia  ca e teritoriul ,,nefartatului."

     Aici incepe marea incercare a vietii sale. Din ea va iesi biruitor dupa multe si dureroase ispite, inclusiv o bataie sora cu moartea primita de la diavoli chiar din prima noapte petrecuta acolo. In Viata sa este descrisa aceasta lupta, modul in care sfantul era ispitit, ca sa stim si noi cate chipuri poate lua cel rau ca sa ne traga in ispita (de folos celor care cred ca diavolul nu exista...).

     In acelasi timp vedem si armele cu care Sfantul Antonie biruia: rugaciunea, postirea si multa smerenie. S-a lasat cu totul in grija lui Dumnezeu. A petrecut in pustie timp de 20 de ani, in posturi, privegheri in rugaciune si o lupta continua cu demonii care considerau ca pustiul li se cuvine.

     Sfantul Antonie ii invata pe credinciosi si pe parinti din experienta sa, dupa ce biruise cu ajutorul lui Dumnezeu. Povetele sale ar putea alcatui un adevarat tratat de demonologie. Lupta sa cu pacatul a continuat si dupa ce nu a mai fost chinuit atit de rau de nalucirile dracesti.

      Facea minuni inca din timpul vietii sale iar Dumnezeu ii descoperea evenimente viitoare. Devenise foarte cunoscut si iubit pentru ca toti cei care aveau nevoie de ajutorul lui il primeau imediat. A fost numit  parinte al calugarilor pentru sfaturile pe care le-a dat in organizarea vietii monahale.

     A trait 105 ani, lasand in urma un numar foarte mare de ucenici asceti, lucru nemaiantilnit in monahismul egiptean pana la sfintul Antonie cel Mare. Viata i-a fost scrisa de catre ucenicul sau, Sfantul Atanasie cel Mare, Arhiepiscopul Alexandriei.

Sursa: Vietile sfintilor pe ianuarie
Foto: internet