Sfanta Xenia cea buna pentru Hristos si nebuna pentru oameni (sau povestea unei iubiri nebune)

            Sfanta Xenia din Sankt Petersburg 

    Sfanta Xenia din Sankt Petersburg s-a nascut prin anul 1730, datele nu sint exacte. Nici despre familia in care a crescut nu se stie prea mult. Este sigur ca s-a nascut intr-o familie cu o situatie materiala buna unde a primit o educatie aleasa. Conform normelor acelor timpuri, doar asa ar fi putut sa se marite la 22 de ani cu un ofiter imperial.

    Tanara era profund indragostita de sotul ei. Dupa patru ani, viata sa ia o turnura dramatica: sotul ii moare pe neasteptate la o petrecere, probabil in urma unei come alcoolice.

    Xenia avea 26 de ani cand a ramas vaduva. Moartea brusca a sotului ei care se stinsese intr-o stare duhovniceasca nu foarte potrivita, a tulburat-o profund. Inainte de inmormantare tinara doamna nu se putea dezlipi de cadavrul sotului ei. Parul ii incaruntise si parea imbatranita brusc.

     Xenia s-a daruit pe sine si pe sotul ei in grija lui Dumnezeu. A fost o dovada extrema de iubire fata de sotul ei defunct si de incredere in mila lui Dumnezeu.

     La inmormantare a venit imbracata in mantaua sotului ei si si-a asumat identitatea lui: spunea ca de fapt Xenia a murit iar ea este Andrei Fedeorovici. Era ca si cum si-ar fi asumat pocainta pe care sotul ei nu o avusese... 

      Din acea zi s-a lasat in mainile lui Dumnezeu. Si-a daruit casa si bunurile saracilor intrigandu-si rudele care au crezut ca si-a pierdut mintile. S-au plans autoritatilor care i-au facut o evaluare psihiatrica.

     In urma acestei evaluari, au concluzionat ca de fapt tanara vaduva era in deplinatatea facultatilor sale mintale si putea dispune de averea sa asa cum voia. Asa ca tanara nobila si-a daruit tot ce avea, ramanind doar cu mantaua sotului ei. Nu si-a pastrat nici macar o camaruta unde sa se adaposteasca de iarna ruseasca geroasa. A refuzat ajutorul rudelor sale si s-a refugiat in zona saraca a Petersburgului.

     Noaptea se ruga iar ziua adormea pe unde putea, manca ce primea din mila oamenilor, imbracata in aceeasi manta din ce in ce mai zdrentuita, ca o cersetoare. Fie ploaie, fie crivā fie soare arzator, ratacea pe strazi, sarmana, in aparenta cu mintile pierdute.  Multa lume o insulta si o alunga ca pe o nebuna. Insa, cu trecerea anilor, s-a dovedit ca femeia zdrentaroasa care refuza pomana si se recomanda cu nume de barbat, ascundea o viata duhovniceasca speciala.

     Ca sa isi sporeasca nevointa, atunci cind a inceput constructia unei biserici, ea insasi urca pe schele noaptea materialele necesare, usurand astfel truda lucratorilor. Dumnezeu i-a daruit darul inainte-vederii si al facerii de minuni inca din timpul vietii.

   Cunoscand iubirea conjugala, ajuta tinerii sa isi gaseasca perechea, binecuvantare cu care sfanta va ramane si dupa moarte. Adesea spunea vorbe in aparenta fara noima, dar pentru cei care o cunosteau erau pline de taine numai de Dumnezeu descoperite si de asta tineau cont de ele. A prezis evenimente viitoare care urmau sa afecteze cetatenii din Sankt Petersburg, inclusiv familia regala.

     A mai trait cam 45 de ani dupa moartea sotului ei, purtandu-l in rugaciune pina la virsta de 71 de ani, cind a plecat la Dumnezeu cu nadejdea ca pocainta facuta pentru sufletul lui a fost primita.

    
   Sfinta Xenia din Sankt Petersburg (iconita pictata de mine)

  Povestea acestei sfinte este povestea unei iubiri nebune. Dar nebune in ochii oamenilor. O tanara nobila devenita vaduva la varsta de 26 de ani isi dedica viata rugindu-se lui Dumnezeu pentru sufletul sotului ei care murise pe neasteptate. Ii poarta toata viata mantaua de ofiter (pana se face ferfenita) si ii preia numele. Nu el, ci ea murise!

     In acelasi timp este iubirea nebuna pentru Hristos caruia i se incredinteaza fara sa stea pe ginduri. Isi abandoneaza identitatea, isi daruieste toate bunurile, rudele cred ca si-a pierdut mintile.
    Este inmormantata in cimitirul Smolensk iar lumea va veni din toate partile sa plateasca slujbe pentru sufletul ei. In acelasi timp ii cer ajutorul care vine neintarziat. Cei care o vizitau luau pamint de pe mormantul ei, astfel incat in fiecare an pamantul de acolo trebuia inlocuit. Mai tirziu s-a construit pe acel loc o capela.

Foto: internet