Sfanta Maria Egipteanca - despre convertirea iubirii

              Sf. Maria Egipteanca

         Impartasirea Sfintei Maria Egipteanca de catre Sfantul Zosima

     Sfanta Maria Egipteanca nu ajunge langa Crucea lui Hristos dintr-o pornire pioasa. Cazuta de mica in patima desfranarii dintr-o pornire am spune astazi chiar nimfomana (dupa cum ea insasi recunoaste in fata duhovnicului Zosima), a plecat spre Ierusalim pentru a-si satisface cit mai mult pornirile trupesti. Curva absoluta, am eticheta-o noi, puritanii de astazi. 

    La praznicul Inaltarii Sfintei Cruci a plecat si ea impreuna cu multimea la biserica. Nu ca ar fi avut dorinta sa sa inchine, sa se roage. Nici gand. Deocamdata.

    In pragul bisericii, pe cand voia sa intre si ea de-a valma cu toata lumea, se intampla ceva. Acel ceva pe care ni-l trimite Dumnezeu la un moment dat fiecaruia, intr-o forma sau alta, atunci cand ochii ne sint inchisi: revelatia. Momentul cand ochii ni se lumineaza, cade valul gros de pe ei si vedem Adevarul.
    In mod absolut paradoxal, ea nu poate intra in biserica. O  forta ciudata, ca un perete nevazut o impiedica sa intre. Atunci ea realizeaza dintr-o data in ce mocirla se scalda, ca viata ei nu era adevarata viata. 

      Putea sa se descurajeze. Sa cada mai tare. Dar nu. Aici este momentul de cotitura care te transforma din pacatos in sfant. Inima ei isi schimba fundamental directia. Cade la rugaciune in fata Maicii Domnului ajutatoarea tuturor si asa peretele nevazut care sfida toate regulile fizicii, dispare.     Reuseste sa se inchine Sfintei Cruci cu frica si mare pocainta, asa cum ea insasi recunoaste. 

    Apoi alearga din nou la Mijlocitoarea ei, vorbindu-i cu sinceritate, ca si cum ar fi stat fata in fata. Ii promisese nu doar ca va parasi pacatul. Doar asta sa fi facut si era mantuita! Dar nu, ea promite si mai mult: ca va parasi lumea aceasta cu toate ispitele ei! Si pentru asta si-o lua povatuitoare chiar pe Maica lui Dumnezeu. Acolo, langa icoana Maicii Domnului, ea ii aude glasul: ,,De vei trece Iordanul, buna odihna vei afla!''

    Paranteza: imi inchipui ca atunci cand Sfanta Maria Egipteanca se afla prabusita la picioarele Crucii, nu era imbracata in haine tocmai decente, data fiind viata ei de pana atunci. Si nu s-a gasit nici un ,,cuvios'' care s-o dea afara plin de sfanta indignare... 

    NU fac apologia hainelor sexi la biserica, dar oare printre noi nu or mai fi oare si alte Marii de felul acesta? Zic si eu... Inchid paranteza.

      Revenim la aceasta sfanta plina de curaj. Pocainta ei a fost atat de mare, incit i s-a ingaduit sa se impartaseasca in doar cateva ceasuri, fara nici un canon. Apoi a plecat in pustie unde a trait in rugaciune nu patruzeci de zile, nu un an nu doi, ci patruzeci si sapte! Primii saptesprezece ani au fost cei mai cumpliti: numarul anilor cit traise in plina pacatosenie. 

     Amintirea tuturor celor ce ii lipseau o chinuiau ingrozitor, gandurile nu-i dadeau pace, hainele se rupsesera, mancarea se terminase. Dar cu cat se chinuia mai tare, cu atata se ruga mai mult. Toata povestea vietii ei a spus-o Sfantului Zosima care a impartasit-o dupa patruzeci si opt de ani dupa ultima impartasanie, la un an dupa ce o aflase in pustiu.

     Si ingroparea sfintei a fost neobisnuita. Revenind Sfantul Zosima la un an de zile dupa ce o impartasise a aflat-o moarta, cu trupul nestricat, dupa un an de zile. Din scrisoarea pe care i-o lasase Sfanta, a aflat ca ea murise dupa ce el o impartasise.

    Pamantul din pustiu fiind extrem de uscat iar Sfantul Zosima in varsta si fara putere, nu reusea sa sape o groapa, asa cum il rugase Sfanta in scrisoare. Insa un leu venit la picioarele ei si i-a sapat groapa cu unghiile. Si acest moment are reprezentare iconografica - in general in icoane se zugravesc si momente semnificative din viata unui sfant.

    Dionisie din Furna o descrie astfel pe Sfanta Maria Egipteanca : ,,cea mai mare pustnica, cu trupul gol, uscat si innegrit de arsita, cu parul alb si scurt pana la grumaz.''

    In icoane ea nu apare goala - poarta haina pe care i-a aruncat-o sfantul Zosima. Trupul dezgolit pare imaterial, descarnat. Dezgolirea nu este doar de hainele care s-au facut ferfenita dupa atitia ani petrecuti in desert, cit mai ales de pacate. Cea care in tinerete fusese de o uimitoare frumusete si tarase in pacatul desfranarii o multime de barbati, era spre sfarsitul vietii ei o alta persoana. De fapt incepuse sa devina o alta persoana din momentul in care, aflata langa crucea lui Hristos, si-a constientizat pacatele.
    O scena extrem de cunoscuta este cea in care Sfantul Zosima o impartaseste. Sfanta are o miscare avantata, paseste catre sfantul potir catre care intinde mainile cu evlavie, ca intr-o rugaciune fara cuvinte.

     Langa ei se afla apa Iordanului iar in unele icoane ea apare mergind pe apa ca pe uscat, asa cum a vazut-o Sfantul Zosima. 

     In fresca este zugravita intre pronaos si naos, ca exemplu de pocainta sincera. O femeie frumoasa, cu lumea la picioare, stricata pina in maduva oaselor devine sfanta.
    Viata Sfintei Maria Egipteanca se citeste in cea de-a cincea saptamina a Postului Mare, in timpul Deniei Canonului cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul.

Foto: internet