Tablou religios
Subiectul este destul de amplu si delicat, cu atat mai mult cu cat chiar ortodocsi de buna credinta nu fac diferenta, datorita neinformarii. Icoana este Biblia nestiutorilor de carte. Cuvintele Scripturii prind viata in icoane, de aceea a fost nevoie de o perioada de timp pentru ca limbajul iconografic sa transmita in chip real revelatia.
Artistul laic foloseste imaginatia ca mijloc de reprezentare a viziunii proprii. Insa iconarul ,,nu-si imagineaza propria viziune: modelul lui este vedenia (...). Vedenia precede viziunea" (Sorin Dumitrescu - Noi si icoana).
Tablou versus icoana
In tablou autorul se transmite pe sine, se semneaza pe sine. E un mijloc de exprimare al sinelui sau. Iconarul isi pune talentul/talantul in mana lui Dumnezeu realizind o punte de legatura intre credincios si sfantul caruia i se roaga. De aceea iconarul nu se semneaza pe icoana.
Ingeras (detaliu din tablou)
Hristos S-a intrupat si acesta este actul de nastere al icoanei. De aceea chipul Sau si al sfintilor nu este rodul imaginatiei artistilor.
Dumnezeu-Cuvantul a luat trup din Maica Sa, a avut un chip pe care ne dorim sa il vedem cand vom trece dincolo. La fel se intampla si cu chipurile sfintilor. Vedem ca in icoane se pastreaza de sute de ani aceleasi chipuri, chiar daca talentul fiecarui iconar i-a dat amprenta sa. Si Evangheliile transmit acelasi Adevar, chiar daca scriitura e diferita.
Icoana: Sf. Ioan BotezatoruI
Tablou: Sf. Ioan Botezatorul
In tablouri insa chipurile sunt preluate de pe modele vii, oameni care cel mai adesea imprima pe panza propriile lor pacate. Iar hainele sunt cele ale timpului; Madona e imbracata in toate rochiile si accesoriile cucoanelor din vremea pictorului.
Este cunoscuta povestea acelui pictor care cauta un model pentru Hristos in Cina cea de Taina, l-a gasit greu si peste multi ani ii mai ramasese Iuda de pictat. Nu gasea pe cineva care sa corespunda unui om care isi vinde Invatatorul...
Intr-o zi a dat peste un om cu chipul schimonosit de pacat, care l-a cutremurat: era un Iuda perfect. Doar ca, dand cu ochii de lucrarea sa, omul a exclamat: ,,ma mai tii minte? M-ai mai folosit odata! Pentru Cel din mijloc..."
In tablou pozeaza un om, cu neputintele si viciile lui. In icoana ,,pozeaza'' Insusi Dumnezeu si sfintii Lui in lumina ,,zilei a opta''.
Icoana: Fiul risipitor
In tablou pozeaza un om, cu neputintele si viciile lui. In icoana ,,pozeaza'' Insusi Dumnezeu si sfintii Lui in lumina ,,zilei a opta''.
Icoana: Fiul risipitor
Tablou: Fiul risipitor (Rembrandt)
De aceea pictorii de icoane picteaza dupa reguli bine stabilite, denumite canoane. Imaginea nu e tridimensionala, pentru ca vine in apropierea si in intimitatea privitorului, nu il lasa pe el sa se piarda in imagine.
Chipurile sunt transfigurate de har, intocmai chipului Mintuitorului schimbat la Fata pe Tabor. Insa isi pastreaza intocmai trasaturile, de aceea la sfintii contemporani asemanarea dintre fotografiile facute in timpul vietii si icoane sint izbitoare.
Tablou: Arhanghelul Mihail
Icoana: Sf. Arhanghel Mihail
In fata icoanei iti vine sa te rogi, un tablou il admiri, ti-e drag ca un obiect frumos si atat. Nu e transmitator de har. La Voronet te poti ruga, dar nu se intimpla acelasi lucru si in Capela Sixtina unde totul e grandios dar nu suna a Liturghie.
In tablou e traita delectarea estetica, icoana are o functie liturgica, situandu-se deasupra planului sensibilitatii artistice, emotive. Intrand in dialog cu persoana pe care o reprezinta, icoana te provoaca la traire mistica. La comuniune in rugaciune.
Icoana sfantului Nectarie
Icoana sfantului Nectarie
Foto: internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu