joi, 25 august 2016

Mic dictionar 10. Despre compozitia ciudata a icoanelor (perspectiva inversa)

                       Cina cea de Taina
 Pentru admiratorii impatimiti ai artei laice, compozitia icoanei pare oarecum copilareasca si nelalocul ei. Cladirile parca vin catre privitor si sunt dispuse bizar, nu exista profunzimi, clarobscur, personajele din spate sunt de aceeasi marime cu cele din fata uneori chiar mai mari, copacii au o forma ciudata, stancile sunt prea stilizate, unindu-se uneori in forme imposibil de recunoscut in viata de zi cu zi. Pentru ca de fapt icoana nici nu reproduce formele cu care sintem obisnuiti. Este stra-vederea lumii cu ochii launtrici.
           Nasterea Sf. Ioan Botezatorul
     Icoana prefera sa ramina bidimensionala pentru ca nu isi traieste propria viata la care credinciosul doar asista, ca in cazul unui tablou. Icoana te cuprinde in viata ei, invitandu-te sa participi in mod direct. Se dematerializeaza precum trupul Mantuitorului cand a intrat prin usile incuiate, dar in acelasi timp are consistenta ca Mantuitorul inviat care a cerut de mancare Apostolilor Sai. Viziunea spirituala isi gaseste un limbaj adecvat in Traditia Bisericii.
    In icoana tamaduirii fiicei sutasului, sunt vazute simultan doua actiuni: dialogul sutasului cu Hristos si vindecarea minunata. Oricum ele se petrec in acelasi timp. Iar dispunerea arhitecturala subliniaza ideea.
   Arhitectura sfideaza orice logica. Un spatiu inchis din icoana nu te determina sa vii la el, ci te aduce in interiorul compozitiei. Pentru ca punctul de fuga (intersectia liniilor din fundalul unui tablou) se muta in icoana in fata. Ca si cum punctul de fuga s-ar muta in spatele privitorului, facandu-l parte integranta din icoana. 
    Aceasta este perspectiva inversa care invita la metanoia, adica la pocainta care rastoarna perspectivele acestei lumi. Astfel, cei smeriti se inalta iar cei din urma vor fi cei dintai.
Taierea capului sf. Ioan Botezatorul (tablou)
   
    Cladirile din icoane sunt spatii deschise. Peretii raman in spate, ca si cum ne-am afla noi insine acolo. Tavanul este uneori un soi de draperie. Mesele si scaunele par desenate de un copil care aduce tot ce a vazut la nivelul ochilor lui, fara geometrie spatiala.
   Nu exista clar-obscur, pentru ca totul este scaldat in lumina Harului lui Dumnezeu. Lumina este dispusa in mod egal in compozitie. Iar pe chipuri umbrele sint doar sugerate.
   Vederea lui Dumnezeu Cuvantul si a sfintilor Lui in icoane presupune ,,inima curata si smerita", vorba Psalmistului David. Imparatia lui Dumnezeu te cuprinde in interiorul ei in icoane, ca intr-o imbratisare.
   ,,Adevarat graiesc voua: Cine nu va primi Imparatia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra in ea" (Luca 18,17).

Foto: internet












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu