Uneori nici nu te poti ruga. Esti intoxicat, prea logat la problemele cotidiene care iti macina nervii. Insa sfintii din biserica iti mingiie blind crestetul si te simti iar copil in casa lui Doamne-Doamne.
Adesea un oftat din toata inima inlocuieste un lung acatist citit dintr-o carte. Pentru ca e sincer. ,,Cred Doamne, ajuta necredintei mele!" Atunci probezi spusa parintelui Arsenie Papacioc, ca ,,o secunda este un timp".
Chiar daca o biserica nu este inca pictata, e abia la inceput de drum, are catapeteasma. Are icoanele de la tetrapod. Lui Hristos ii place sa aiba casa frumos impodobita cu prietenii Sai. Dumnezeu-Cuvintul Se face imagine in icoane. Toate pildele Lui prind viata in biserici. Ii vedem viata aievea in culoare.
Maica Sfanta, Potirul care L-a cuprins pe Cel de necuprins, se afla pe bolta altarului. Parintele Necula spunea ca: ,,iata, o Femeie este pururi in altar!"
Toate simturile ne sunt cucerite in timpul Sfintei Liturghii: mirosul cu tamaia, vazul cu icoanele si rinduiala slujbei, urechile cu cea mai deplina rugaciune, pipaitul cu sarutarea icoanelor, gustul cu Trupul si Sangele care ni Se daruieste.
Cneazul Vladimir al Rusiei si-a trimis la un moment dat ambasadorii in toata lumea, sa vada care religie ar fi cea mai potrivita pentru el si pentru poporul sau.
Dupa ce au urmarit slujbele de la Sfanta Sofia din Constantinopol, plini de uimire au spus stapanului lor: ,,Nu stiam daca eram pe pamant sau in cer, cãci cu siguranta nu exista nicaieri in lume o stralucire atit de mare si o asemenea frumusete . Ne este cu neputinta sa v-o descriem, dar noi ne-am convins ca acolo Dumnezeu locuieste printre oamenii care slujesc slavei Sale intr-un chip pe care nici un cult din lume nu poate sa-l egaleze. Caci nu este cu putinta sa-i uitam maretia." Cand cneazul Vladimir s-a convins de realitatea spuselor solilor sai, s-a convertit la crestinism cu intreg poporul rus, in anul 988. Iar mai apoi, dupa o viata inchinata lui Hristos si Bisericii Sale, a devenit el insusi sfant.
Toti sfintii mijlocesc pentru noi. Ne deschid o portita facandu-se vizibili in icoane. De la Intruparea lui Hristos ne este accesibila vederea divinului. Iar unele icoane au daruri speciale pe care le primim pe masura credintei noastre: icoanele facatoare de minuni. Insa orice icoana poate rodi minunat in sufletul nostru atunci cand rugaciunea si credinta sunt sincere.
Imagini preluate de pe internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu